Territorial transfer of real estate: ex officio taxation competence and ex ante fiscal obligation vs. registration date of property records

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. x/2015 din 2 decembrie 2015, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Adjud a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 428 din 2 iunie 2015 emisă de Primarul mun. Adjud, anularea următoarelor acte administrativ fiscale emise de Serviciul Impozite şi Taxe din cadrul Primăriei Municipiului Adjud:

- Declaraţiile/Deciziile de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren nr. x;

- Procesele-verbale - înştiinţare de plată pentru impozit pe teren nr. x;

- Lista terenuri 3625 din 31 martie 2015;

- Declaraţiile fiscale/Deciziile de impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri nr. x;

- Procesele-verbale - înştiinţare de plată pentru impozit pe clădiri nr. x;

- Lista clădiri x din 31 martie 2015;

- Decizia de impunere pentru stabilirea impozitului nr. x din 31 martie 2015; suspendarea executării tuturor actelor administrativ fiscale a căror anulare o solicită, până la soluţionarea definitivă a litigiului şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea formulată de reclamantă la data de 2 iunie 2016 şi-a precizat pct. 2 din cererea de chemare în judecată iniţială, solicitând anularea doar a actelor administrativ-fiscale emise de pârâtă, respectiv deciziile de impunere pentru teren şi clădiri şi Decizia de impunere cumulativă x/2015, că referitor la această din urmă decizie există Sentinţa civilă nr. 77/2014 prin care a fost anulată taxa viză autorizaţie pentru foraj, iar cu privire la celelalte decizii contestate arată că există inadvertenţe între suprafeţele existente şi cele predate de Primăria Rugineşti, că pentru acestea a fost achitat obligaţiile fiscale datorate până la 30 iunie 2015 către Primăria Rugineşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 42 din 20 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea, aşa cum aceasta a fost precizată, formulată de reclamanta SC A. SRL Bacău, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Adjud; s-a anulat în tot Decizia de impunere nr. x din 31 martie 2015 emisă de Municipiul Adjud prin Serviciul de Impozite şi Taxe Persoane Juridice; s-au anulat în parte deciziile 416, 417, 418, 419, 420, 421, 422, 423, 425, 426, 427, 428, 432 emise de Municipiul Adjud prin Serviciul de Impozite şi Taxe Persoane Juridice 31 martie 2015, în ceea ce priveşte impozitul pe teren stabilit pentru anul 2014 şi pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2015, fiind menţinute deciziile contestate pentru impozitul pe teren stabilit pentru perioada 1 aprilie 2015 -31 decembrie 2015; s-au anulat în parte Deciziile 400/2395, 401/2396, 402/2397, 403/2398, 404/2399, 405/2400, 406/2401, 407/2402, 408/2403, 409/2404, 410/2405, 411/2406, 412/2407, 413/2408, 414/2409, 415/2410 emise de Municipiul Adjud prin Serviciul de Impozite şi Taxe Persoane Juridice la 31 martie 2015, în ceea ce priveşte impozitul pe clădiri stabilit de pârâtă pentru anul 2014 şi cel pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2015, fiind menţinute deciziile contestate pentru impozitul pe clădiri stabilit pentru perioada 1 aprilie 2015 - 31 decembrie 2015; s-a anulat în parte Decizia nr. 428 din 2 iunie 2015, în limitele în care au fost anulate actele administrativ fiscale prin care au fost stabilite obligaţiile fiscale în sarcina contribuabilului; s-a admis în parte cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 4.550 RON, reprezentând taxe judiciare de timbru, onorarii expert şi expert parte.

3. Recursurile

Împotriva Sentinţei civile nr. 42 din 20 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs atât reclamanta SC A. SRL, cât şi pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Adjud, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului său, reclamanta SC A. SRL a arătat în esenţă, următoarele:

Instanţa de fond a nesocotit atât normele fiscale privitoare la stabilirea creanţelor fiscale, cat şi normele legale în baza cărora se determina regimul juridic al imobilelor în vederea impozitării.

- Prima instanţa a considerat neîntemeiat ca, în conformitate cu prev. art. 30 Codul de procedură fiscală, prin pronunţarea Sentinţei nr. 866/2014 a intervenit o cesiune de creanţă între UAT Rugineşti şi UAT Adjud, cu privire la impozitul pe teren şi clădiri datorat de A. Potrivit art. 30.1 din Norma metodologică de punere în aplicare a CPF, "Cesiunea de creanţă trebuie să îndeplinească cerinţele de validitate din dreptul comun. Plăţile efectuate între organul fiscal şi contribuabilul cedent până la notificarea cesiunii sunt valabile".

Sentinţa nr. 866/2014 nu îndeplineşte cerinţele de validitate pentru o cesiune de creanţă, nu identifica o creanţă certa şi lichida care să fie transmisă la UAT Adjud, ci modifică limita "de proprietate, dar fără identificarea în concret a proprietăţilor şi proprietarilor supuşi modificării UAT-ului. Prin Sentinţa nr. 866/2014 nu se identifica baza de impozitare transmisă şi nici întinderea creanţei fiscale cesionate.

Pârâta a procedat la impunerea din oficiu şi nu în baza unei cesiuni de creanţa. O cesiune de creanţa în adevăratul sens al instituţiei nici nu poate opera între cele două UAT-uri, întrucât cota de impozitare diferă de la o unitate administrativa la alta, nivelul cotei fiind stabilit diferit pe fiecare UAT, prin hotărâre a Consiliului Local, conform art. 246, art. 258 C. fisc.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, deciziile contestate au fost emise cu încălcarea tocmai a principiului certitudinii impunerii, prevăzut la art. 3 C. fisc. , recurenta fiind lipsită de posibilitatea identificării în concret a sarcinii fiscale stabilite: care este baza de impozitare (terenurile şi clădirile) asupra cărora au fost stabilite impozitele.

- În mod nelegal instanţa de fond a reţinut că organul fiscal a stabilit baza de impozitare prin estimare rezonabilă, conform art. 67 alin. (1) din C. proc. fisc. , pe baza Procesului-verbal nr. x din 13 martie 2015 încheiat cu Primăria, considerând că s-au predat evidenţele fiscale solicitate. Acest proces-verbal nu poate constitui baza pentru stabilirea din oficiu a impozitelor pe teren şi clădiri, atât timp cat nu cuprinde niciunul din elementele cerute obligatoriu de normele fiscale: identificare lot proprietate, act proprietate în baza căruia este deţinut, suprafaţa teren/valoare clădire, categorie de folosinţa, etc.

Prima instanţă consideră în mod nelegal că trebuia să facă dovada că limitele de proprietate sunt altele decât cele reţinute în Sentinţa nr. 866/2014. În prezenta cauză nu limitele de proprietate sunt contestate, ci incorecta identificare a proprietăţilor dinlăuntrul acestor limite.

Pârâta nu a făcut niciun demers legal de punere în executare a Sentinţei civile nr. 866/2014 şi de întocmire a documentaţiilor cadastrale privitoare la modificarea regimului juridic al suprafeţei preluate pe raza sa teritorială (registrul proprietăţilor şi al proprietarilor), şi în funcţie de aceasta să procedeze la impozitarea lor conform prevederilor fiscale.

Consideră reclamanta-recurentă că pârâta era obligată să pună în executare Sentinţa civilă nr. 866/2014, conform normelor cadastrale în vigoare şi pe baza registrului cadastral ale proprietarilor şi cel al corpurilor de proprietate actualizate conform acestei sentinţe, să procedeze la identificarea imobilelor care urmează a se impozita de către pârâtă, de la data modificării.

Nelegalitatea deciziilor contestate a vizat în principal:

i) greşita stabilire a noii baze de impunere de către organul fiscal, datorită identificării greşite a imobilelor care şi-au schimbat situaţia juridică, prin transferarea de la com. Rugineşti pe raza administrativ teritoriala a mun. Adjud;

ii) stabilirea greşită a datei de la care se datorează impozitul, cu consecinţa imputării retroactive a impozitului suplimentar pe noiembrie - decembrie 2014 şi perceperea de impozit în perioada 1 ianuarie 2015 - 30 iunie 2015, înainte de modificarea regimului juridic al imobilelor conform notărilor cadastrale, ba chiar şi înainte de preluarea în evidenţele sale a bunurilor impozabile la 13 martie 2015.

Prin decizia de impunere trebuie stabilită întâi baza de impunere raportat la care se stabileşte cuantumul impozitul, pentru fiecare perioadă impozabilă, conform art. 87 C. proc. fisc. , baza de impunere fiind obligatorie în cuprinsul deciziei.

Ca urmare a Sentinţei civile nr. 866/2014, pârâta trebuia să facă demersurile legale de actualizare a evidentelor de publicitate imobiliară: identificarea proprietarilor şi proprietăţilor transferate pe raza sa teritorială, şi abia apoi, în funcţie de aceste actualizări, să procedeze la impozitarea lor conform prevederilor fiscale.

Cu ignorarea dispoziţiilor legale în materie şi fără ca pârâta să identifice singură imobilele care s-au transferat pe raza sa teritorială, aceasta a solicitat la 13 martie 2015 Primăriei Rugineşti (care dispunea de altfel de aceleaşi date ca şi pârâta) predarea situaţiei imobilelor aparţinând A., aflate în evidenţa fiscală a Primăriei Rugineşti la acea data. Primăria Rugineşti, în lipsa oricăror elemente de identificare a proprietăţilor A. x nr. 866/2014, în mod arbitrar, fără o evidenţă fiscală actualizată la zi în funcţie de dosarele de înregistrare fiscală, a încheiat Procesul-verbal nr. x din 13 martie 2015, predând o situaţie greşită, departe de realitate.

Arată recurenta că în conformitate cu prev. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 şi ale art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ANCPI nr. 700/2014, în care se stabileşte că regimul juridic şi economic al imobilelor pe baza cărora se stabilesc obligaţiile fiscale de natura impozitelor şi taxelor este cel înscris în cartea funciară a imobilului, a procedat corect şi legal, şi după comunicarea încheierilor şi Extraselor CF de modificarea a situaţiei juridice a terenurilor şi clădirilor proprietate, în urma modificării limitei de hotar, a depus la Serviciul de Impozite şi Taxe Adjud noile Declaraţii de impunere aferente acestor modificări: Declaraţiile de impunere înregistrate sub nr. x, 2570, 2571 din 1 iulie 2015, însoţite de actele de proprietate, urmând ca stabilirea impozitului să se facă de pârâta pe baza acestor declaraţii.

Pârâta a stabilit greşit data de 1 noiembrie 2014 ca data de debut a perioadei impozabile, calculata ca prima zi a lunii următoare datei de 30 octombrie 2014, când a rămas definitiva Sentinţa 866/2014.

Consideră recurenta că modificarea situaţiei juridice a terenurilor şi clădirilor nu a operat la rămânerea definitivă a Sentinţei nr. 866/2014, ci la data când OCPI a efectuat operaţiunile de identificare a imobilelor şi a proprietarilor şi a efectuat modificările în evidentele cadastrale, pentru opozabilitate, adică la 08 aprilie 2015, conform extraselor CF depuse la dosar, comunicate acesteia.

Se arată astfel că impozitul pe 2014 a fost achitat integral la Primăria Rugineşti, conform, Înştiinţării de plată nr. x din 31 martie 2014, cu OP nr. x din 31 martie 2014 - 19.157 RON impozit teren curţi-construcţii, OP 730/31 martie 2014 - 1.388 RON impozit teren extravilan, OP 956 din 31 martie 2014 - 78.133 RON impozit clădiri, iar la data comunicării modificării situaţiei juridice a unei părţi din terenuri şi clădiri, impozitul pe sem. I - 2015 era achitat deja la Rugineşti (OP 1338 din 30 ianuarie 2015 - 868 RON impozit teren, OP 1339 din 30 ianuarie 2015 - 43.408 RON impozit clădiri, OP 1340 din 30 ianuarie 2015 - 10.643 RON impozit teren curţi-construcţii). Astfel, în mod legal, impozitul pentru imobilele care şi-au modificat UAT-ul se datorează la Adjud începând cu 1 iulie 2015, data înregistrării la parata a Declaraţiilor de impunere nr. x, 2570, 25717 din 1 iulie 2015, conform Normelor Metodologice pct. 67 lit. c) la art. 254 CF şi art. 259 alin. (4) CF.

Referitor la anularea integrală a Deciziilor de impunere pe teren 416 - 423, 432 din 31 martie 2015 şi a Deciziei de impunere pe clădiri nr. 415 din 31 martie 2015

Recurenta consideră că a făcut dovada cu actele de proprietate depuse la dosarul cauzei, respectiv Deciziile de impunere pe teren 416 - 423, 432 din 31 martie 2015 şi Decizia de impunere pe "clădiri" nr. 415 din 31 martie 2015 sunt emise cu încălcarea absolută a legislaţiei fiscale, motiv pentru care solicită admiterea recursului şi pe fond anularea în tot a acestor decizii. Corpurile de proprietate asupra cărora pârâta a stabilit obligaţiile fiscale prin Deciziile nr. 423 şi nr. 432 din 31 martie 2015 nu există deloc în proprietatea sa, iar celelalte imobile impuse prin Deciziile nr. 416 - 422 din 31 martie 2015 nu există fizic ca şi corp de proprietate.

Tabelul cu situaţia terenurilor aparţinând A., întocmit de Primăria Rugineşti şi ataşat la Procesul-verbal nr. x din 13 martie 2015, nu constituie document justificativ pentru stabilirea creanţelor fiscale, conform Codul fiscal. Dovada proprietăţii se face pe baza actelor de proprietate valabil încheiate, iar pârâta nu a făcut dovada deţinerii proprietăţii acestor imobile de către recurentă, pe când aceasta a făcut dovada contrară.

În ce priveşte Decizia nr. 415 din 31 martie 2015, pârâta nu a respectat regimul juridic al clădirii impozitate. S-a făcut dovada cu Extrasul CF x/2016 ca aceasta clădire figura şi la un an după emiterea deciziei pe raza teritoriala a UAT Rugineşti, iar pârâta nu a făcut dovada contrară acestei situaţii. Nu există un alt document oficial din care să reiasă modificarea situaţiei juridice a acestei clădiri şi Primăria Rugineşti a emis inclusiv pentru anul fiscal 2016 Decizia de impunere nr. x din 3 martie 2016, impozitul fiind datorat la aceasta unitate administrativ teritoriala, conform art. 249 CF. Impozitul a fost achitat legal la Rugineşti în 2015 pentru sem. I cu OP 1339 din 30 ianuarie 2015 - 43.408 RON impozit clădiri, pentru sem. II cu OP 3095 din 2 iunie 2016 - în val. 9.629 RON.

Privitor la anularea parţială a Deciziilor de impunere pe teren 425 - 428 din 31 martie 2015 şi a Deciziilor de impunere pe clădiri 400/2395 - 414/2409 din 31 martie 2015 şi în ceea ce priveşte impozitul pe teren şi pe clădiri stabilit pentru perioada 01 aprilie 2015 -30 iunie 2015.

Apreciază recurenta că impozitul pe sem. I - 2015 a fost achitat la Rugineşti anterior modificării regimului juridic al imobilelor impozitate prin aceste decizii şi a notificării modificării limitei UAT, conform actelor doveditoare depuse la dosar: cu OP 1338 din 30 ianuarie 2015 - 868 RON impozit teren, OP 1339 din 30 ianuarie 2015 - 43.408 RON impozit clădiri, OP 1340 din 30 ianuarie 2015 - 10.643 RON impozit teren curţi-construcţii. Astfel, în mod legal, impozitul pentru imobilele care şi-au modificat UAT-ul se datorează la Adjud începând cu 1 iulie 2015, data înregistrării la pârâta a Declaraţiilor de impunere nr. x, 2570, 2571 din 1 iulie 2015, conform Normelor Metodologice pct. 67 lit. c) la art. 254 CF şi art. 259 alin. (4) CF.

Reclamantul solicită anularea în tot a Dispoziţiei nr. 428 din 2 iunie 2015, pentru vicii de formă şi fond.

Se arată că pârâta nu a soluţionat în realitate contestaţia administrativă. Nu a analizat niciunul din motivele de nelegalitate invocate, Dispoziţia nr. 428 din 2 iunie 2015 fiind dată cu încălcarea prev. art. 211 alin. (1) - (3) şi art. 213 Codul de procedură fiscală 2003. Parata nu a motivat în nici un fel soluţia de respingere, drept pentru care s-a solicitat admiterea recursului şi anularea în tot a Dispoziţiei nr. 428 din 2 iunie 2015.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului şi casarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii acţiunii în ceea ce priveşte:

- anularea în tot a Deciziilor de impunere pe teren 416 - 423 din 31 martie 2015 şi nr. 432 din 31 martie 2015 şi a Deciziei de impunere pe clădiri nr. 415/2410 din 31 martie 2015 şi

- anularea parţială a Deciziilor de impunere nr. x din 31 martie 2015 şi a Deciziilor de impunere nr. x - 414/2409 din 31 martie 2015 şi în ceea ce priveşte impozitul pe teren pe clădiri stabilit pentru perioada 1 aprilie 2015 - 30 iunie 2015,

- anularea în tot a Dispoziţiei nr. 428 din 2 iunie 2015, pentru vicii de formă şi fond, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cale de atac.

În motivarea recursului său, pârâta UAT Municipiul Adjud a arătat în esenţă următoarele:

Dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală "corelativă" se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează, adică rămânerea definitivă a Sentinţei civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea, prin Decizia civilă nr. 7872 din 30 octombrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi.

Data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti - 30 octombrie 2014 - reprezintă data în care se transferă imobilele şi dreptul de administrare fiscală asupra lor. Codul fiscal din 2003, în vigoare până la sfârşitul anului fiscal 2015, avea ca principiu general modificarea obligaţiei fiscale instituite asupra imobilelor clădiri şi terenuri începând cu luna următoare modificării bazei de impozitare, indiferent de forma de dobândire a proprietăţii sau de transfer a acesteia.

Prin urmare, motivaţia hotărârii instanţei de fond potrivit căreia "legea generală în materie fiscală nu conţine o reglementare cu privire la modalitatea de stabilire a impozitelor şi taxelor imobilelor afectate de o astfel de modificare. În lipsa unor dispoziţii legale instanţă urmează să aibă în vedere alte dispoziţii legale... "este netemeinică, fără suport în materie fiscală".

Nu se poate reţine nerespectarea principiului certitudinii impunerii sau al predictibilităţii în faptul că organul fiscal al UAT Adjud a impozitat pentru perioada noiembrie - decembrie 2014 terenurile transferate deoarece, conform art. 254 şi art. 259 alin. (4) din C. fisc. 2003, se modifică impozitele datorate celor două UAT-uri pentru imobilele clădiri şi terenuri transferate. Astfel, UAT Adjud adaugă la baza de impozitare a anului 2014 şi modifică în consecinţă impozitul datorat iar UAT Rugineşti scade baza de impozitare a anului 2014, scăzând proporţional impozitul calculat iniţial.

Mai consideră că cele două UAT-uri nu aveau posibilitatea de a face transferul sumelor plătite şi rămase fără titlu de creanţă, fără acceptul reclamantei, ele fiind ţinute de prevederile art. 1151 - 116 C. proc. civ. 2003.

Urmare a acestor regularizări de impozit, sumele în cauză, deşi au fost achitate iniţial cu titlu de impozit, devin sume creditoare. Organul fiscal al UAT Rugineşti, în condiţiile în care SC A. SRL nu a cerut restituirea lor până la 31 decembrie 2015, este obligat să facă compensarea între obligaţia fiscală datorată începând cu anul 2016 şi suma creditoare, rezultând astfel o diminuare a datoriei fiscale a reclamantei. Această compensare, în condiţiile în care nu se achită către UAT Adjud impozit pe terenurile transferate, aferent perioadei noiembrie - decembrie 2014, reprezintă eludare a bugetului general consolidat deoarece sumele plătite pentru a stinge o datorie fiscală, în urma modificării negative a bazei de impozitare şi a diminuării impozitelor iniţiale sunt folosite la diminuarea obligaţiei fiscale în exerciţiul fiscal următor.

Obligaţia fiscală contestată, determinată de UAT Adjud pentru perioada noiembrie - decembrie 2014, se putea anula în condiţiile în care reclamanta ar fi ţinut cont de sugestia de a cere transferul sumelor plătite la UAT Rugineşti pentru această perioadă, până la data de 31 decembrie 2015, către bugetul local al Primăriei municipiului Adjud. Ulterior acestei date nu mai este posibil viramentul sumelor din conturile UAT Rugineşti către UAT Adjud datorită compensării obligaţiile fiscale curente cu sumele plătite în plus. O decizie în acest sens ar pune organul fiscal al UAT Rugineşti în situaţia de a emite o decizie de impunere suplimentară, care ar contraveni principiului certitudinii fiscale.

Instanţa de fond, în motivarea hotărârii de a anula obligaţiile fiscale stabilite pentru perioada noiembrie 2014 - martie 2015, a considerat că "Schimbarea creditorului fiscal din considerente care excede manifestări de voinţă a debitorului fiscal, reclamanta din prezenta cauză, respectiv în condiţiile schimbării limitelor teritoriale dintre cele două unităţi administrativ-teritoriale, este apropiată instituţiei juridice a cesiunii de creanţă, instituţie permisă de Codul de procedură fiscală prin art. 30 care se referă la cesiunea creanţelor fiscale ale contribuabililor şi care, potrivit art. 30 alin. (2) din C. proc. fisc. , cesiunea produce efecte faţă de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificată".

Nu putem fi de acord cu această opinie deoarece prin Sentinţa civilă nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea se face transferul unei suprafeţe de teren între două UAT-uri şi nicidecum nu se instituie cesiune de creanţă. Acestea sunt instituţii juridice diferite, care au regim juridic diferit. În condiţiile în care transferul de teren are reglementare strictă în normele fiscale nu se poate face trimitere la normele de drept comun (art. 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 2 alin. (2) - (3) din C. proc. fisc. 2003).

Anularea în tot a Deciziei de impunere x din 31 martie 2015 nu are un temei legal. Instanţa de fond îşi motivează hotărârea pe considerentul că acest act dublează obligaţiile fiscale ale reclamantei, caracterul cumulativ al acestui act fiscal nu îşi are temei legal şi că normele Codului de procedură fiscală nu statuează o formă cumulativă a deciziei de impunere. În hotărârea dată, instanţa de fond nu indică o normă fiscală încălcată de organul fiscal al Primăriei Adjud, nelegalitate care ar determina anularea actului fiscal.

Dubla impunere reprezintă supunerea multiplă la impozit a aceleiaşi materii impozabile, aparţinând aceluiaşi contribuabil, pentru aceeaşi perioadă de timp. Deoarece Decizia de impunere nr. x din 31 martie 2015 nu adaugă la obligaţiile fiscale stabilite în 2015 ci le centralizează este evident că argumentul dublei impozitări susţinut de reclamantă şi de instanţa de fond nu se susţine.

Instanţa de fond a obligat în mod greşit UAT Adjud la cheltuieli de judecată în sumă de 4.550 RON din care 1.550 RON reprezentau taxe judiciare şi 3.000 RON cheltuieli de judecată efectuate cu administrarea probelor (onorarii/expert desemnat şi expert parte).

În condiţiile în care instanţa a reţinut din raportul de expertiză doar că Decizia de impunere nr. x din 31 martie 2015 reprezintă o dublă impozitare a bazei impozabile, obligarea UAT Adjud la plata sumei de 3000 RON reprezentând o cotă de peste 52% din suma de 5.600 RON reprezentând onorariile experţilor este excesivă şi solicită ca aceste onorarii să fie imputate pârâtei, în condiţiile în care concluziile raportului sunt avute în vedere la stabilirea deciziei instanţei, aceeaşi măsură de imputare ca şi în cazul cheltuielilor de judecată în condiţiile admiterii acestui recurs.

4. Apărările intimaţilor

Reclamanta SC A. SRL a formulat întâmpinare la cererea de recurs a pârâtului UAT Adjud şi a invocat pe cale de excepţie tardivitatea recursului. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările de la instanţa de fond.

Pârâta UAT Adjud a formulat răspuns la întâmpinare şi a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii, arătând că hotărârea de fond i-a fost comunicată la data de 10 aprilie 2017, depunând în acest sens două înscrisuri. Consideră, de asemenea, pârâta că recursul său este fondat.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului pârâtei UAT Adjud, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., constată că aceasta este fondată.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că hotărârea instanţei de fond s-a efectuat prin înmânare la data de 7 aprilie 2017 către persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, conform art. 163 C. proc. civ. - B., care a semnat şi s-a legitimat conform celor înscrise pe dovada de înmânare (vezi dos. fond). Înscrisurile depuse la dos. recurs nu răstoarnă veridicitatea celor aflate la dosarul de fond, relevă cel mult circuitul intern al documentelor în cadrul UAT Adjud, acestea nu echivalează cu o dovadă de citare conform, regulilor de procedură civilă.

În consecinţă, se vor admite excepţia tardivităţii recursului UAT Adjud, care va fi respins ca tardiv formulat.

Analizând cererea de recurs formulată de reclamanta SC A. SRL, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru considerentele următoare:

- Referitor la incidenţa Sentinţei civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia nr. 7872/30 decembrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi

Înalta Curte constată ca fiind pertinente şi legale aprecierile instanţei de fond în sensul că schimbările limitelor teritoriale dintre cele două unităţi administrativ teritoriale şi deci schimbarea creditorului fiscal este o situaţie care cade sub incidenţa art. 30 alin. (2) din C. proc. fisc. privitoare la cesiunea creanţelor fiscale ale contribuabililor şi care produce efecte faţă de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificată.

Recurentul arată că nu a fost respectat principiul certitudinii impunerii, că pârâta a procedat la impunerea din oficiu şi nu în baza unei cesiuni de creanţă, nerezultând din sentinţa civilă care sunt imobilele care şi-au schimbat UAT.

Înalta Curte reţine că Sentinţa civilă nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea a avut ca părţi în litigiu - Instituţia Prefectului Vrancea, Municipiul Adjud, Comuna Rugineşti şi OCPI Vrancea.

În conformitate cu prevederile art. 435 din Noul C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţile şi succesorii acestora".

Potrivit art. 434 şi 435 alin. (2) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească are forţă probantă a unui înscris autentic, este opozabilă oricărei terţe persoane, câtă vreme nu a făcut o dovadă contrară".

Din moment ce pârâta UAT Adjud a comunicat reclamantei la data de 24 martie 2015 că are obligaţia de a depune declaraţii fiscale la municipiul Adjud, ca urmare a modificării limitelor proprietăţii între cele două unităţi administrativ-teritoriale, iar reclamanta prin adresa din 30 martie 2015 a refuzat acest lucru, făcând aplicarea art. 83 şi 67 din C. proc. fisc. , în mod corect pârâta a emis din oficiu declaraţia/decizia de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren şi respectiv pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri.

Potrivit art. 83 alin. (1) teza I din C. proc. fisc. :

"declaraţia fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunică prin poştă cu confirmare de primire, iar potrivit alin. (4) nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului privind depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale. În cazul contribuabililor care au obligaţia declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligaţiei fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67, în cauză fiind incidente dispoziţiile alin. (2) lit. b)".

De asemenea, potrivit art. 67 alin. (1) din C. proc. fisc. , organul fiscal stabileşte baza de impunere şi obligaţia fiscală de plată aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă şi mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situaţia fiscală corectă, iar potrivit alin. (5) cuantumul obligaţiilor fiscale rezultate din aplicarea prevederilor prezentului articol sunt stabilite sub rezerva verificării ulterioare, cu excepţia celor stabilite în cadrul unei inspecţii fiscale.

Cât priveşte punerea în executare a Sentinţei civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea de către pârâtă conform normelor cadastrale şi identificarea imobilelor pe care urmează să le impoziteze

Se constată că reclamanta se contrazice în argumente. Astfel, pe de o parte arată că declararea clădirilor nu este condiţionată de înregistrarea acestora la OCPI (art. 254 alin. (61) C. proc. civ.), iar pe de altă parte consideră că s-a greşit la stabilirea noii baze de impunere de către organul fiscal şi a datei de la care se datorează impozitul, ignorând obligaţiile sale ca proprietar, de a depune declaraţia fiscală pentru stabilirea impozitului pe clădiri şi teren în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora sau în situaţia în care intervin schimbări privind terenul sau clădirea (conform art. 254, 259 din C. proc. fisc. ).

A arătat reclamanta că pentru identificarea corectă a terenurilor şi după comunicarea încheierilor şi extraselor CF - de modificare a situaţiei juridice a terenurilor şi clădirilor în proprietate, în urma modificării limitei de hotar, a depus noile declaraţii de impunere aferente acestor modificări la data de 1 iulie 2015.

Reclamanta a ignorat prevederile art. 10 alin. (1) Codul de procedură fiscală privind obligaţia contribuabilului de a coopera cu organele fiscale, de a da dovadă de bună credinţă în stabilirea stării de fapt fiscale. Astfel, având în vedere că prin declaraţiile depuse în anul 2014 la comuna Rugineşti aceasta a precizat care sunt terenurile şi clădirile proprietatea sa, având la dispoziţie şi Procesul-verbal nr. x din 13 martie 2015 încheiat între Primăria comunei Rugineşti şi Primăria municipiului Adjud prin care se predă documente ce au ca scop identificarea suprafeţelor de teren care vor intra pe raza administrativ-teritorială a municipiului Adjud; adresa nr. x/10 martie 2015 emisă de către Primăria comunei Rugineşti către Primăria municipiului Adjud, prin care se înaintează un număr de 2 situaţii centralizatoare a terenurilor care revin spre administrare municipiului Adjud, respectiv situaţiile proprietarilor din x; Adresa nr. x din 13 martie 2015 emisă de către Primăria comunei Rugineşti către Primăria municipiului Adjud prin care se înaintează patru declaraţii de impunere dintre care două au ca obiect teren extravilan, documente fiscale emise de către SC A. SRL; Nota nr. x din 13 martie 2015 emisă de către Primăria municipiului Adjud - Serviciul impozite şi taxe locale prin care se atestă înştiinţarea contribuabilului SC A. SRL cu privire la situaţia existentă ca urmare a punerii în aplicare a Sentinţei civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea, aceste înscrisuri constituie baza de impunere conform art. 23 din C. proc. fisc.

Prin urmare, greşita stabilire a noii baze de impunere sau stabilirea greşită a datei de la care se datorează impozitul cu argumentele aduse de recurent nu pot fi primite, această analiză a făcut-o în schimb în mod corect instanţa de fond.

În ceea ce priveşte anularea integrală a Deciziei de impunere pe teren nr. 416 - 423; 432 din 31 martie 2015 şi Decizia de impunere pe clădiri nr. 415 din 31 martie 2015

Se reţine că instanţa de fond, analizând întreg materialul probator, în mod corect a apreciat din contractele de transfer a proprietăţii depuse la dosar că aceste operaţiuni juridice au fost realizate de recurenta-reclamantă anterior datei de 31 decembrie 2014, dată la care reclamanta a depus la UAT comuna Rugineşti declaraţiile fiscale în baza cărora s-a făcut estimarea din oficiu a obligaţiilor fiscale datorate, iar modificările privind întinderea unor suprafeţe au fost efectuate ulterior datei de 31 decembrie 2014.

În acest sens, expertul a reţinut că pentru terenurile şi clădirile pentru care UAT Adjud a stabilit impozite prin Deciziile de impunere individuale nr. 416 - 423, 425 - 428, 432 din 31 martie 2015 (pt. teren) şi nr. 400/2395 - 415/2410 din 31 martie 2015 (pt. clădiri), reclamanta a achitat impozitul după cum urmează: .

Pentru perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2014 - integral la Primăria Rugineşti, conform înştiinţării de plata x din 31 martie 2014 şi deciziilor de impunere emise de Primăria Rugineşti:

- 19.157 RON impozit teren curţi-construcţii, cu OP 729 din 31 martie 2014;

- 1.388 RON impozit teren extravilan, cu OP 730 din 31 martie 2014;

- 78.133 RON impozit clădiri, cu OP 956 din 31 martie 2014.

Pentru perioada 1 ianuarie 2015 - 30 iunie 2015 - integral la Primăria Rugineşti:

- 10.643 RON impozit teren curţi-construcţii, cu OP 1340 din 30 ianuarie 2015;

- 868 RON impozit teren extravilan, cu OP 1338 din 30 ianuarie 2015;

- 43.408 RON impozit clădiri, cu OP 1339 din 30 ianuarie 2015.

Deciziile de impunere nr. x - 423, 425 - 428 şi 432 din 31 martie 2015, stabilesc impozitul pe tenurile care au fost transferate de la UAT Rugineşti către UATM Adjud, ca urmare a rămânerii definitive a Sentinţei civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea.

Aceste decizii stabilesc impozitul pe teren asupra fiecărui teren transferat atât pentru perioada 1 noiembrie 2014, 31 decembrie 2014 cât şi pentru anul fiscal 2015.

Deciziile de impunere nr. x - 415 din 31 martie 2015 - stabilesc impozitul pe clădirile care au fost transferate de la UAT Rugineşti către UATM Adjud, ca urmare a rămânerii definitive a Sentinţei civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea.

Referitor la anularea în tot a Dispoziţiei nr. 428 din 2 iunie 2015 pentru vicii de formă şi fond

Nici acest motiv de recurs nu este fondat câtă vreme nu s-a relevat pentru nerespectarea formei şi conţinutului deciziei de soluţionare a contestaţiei conform art. 211 din C. proc. fisc. , o vătămare intrinsecă a reclamantei fără vreo legătură cu ceea ce conţine fiecare decizie de impunere din oficiu contestată în parte.

Prin urmare, neexistând o sancţiune expresă pentru această nemotivare, iar deciziile contestate putând fi analizate de instanţă în condiţiile în care reclamantul a putut să îşi facă toate apărările, se va respinge acest motiv.

Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs

Faţă de cele reţinute, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de SC A., ca nefondat, precum şi recursul declarat de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Adjud, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 42 din 20 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Adjud împotriva Sentinţei civile nr. 42 din 20 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2019.

GGC - LM

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. x/2015 din 02.12.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Adjud a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 428/02.06.2015 emisa de Primarul mun. Adjud, anularea următoarelor acte administrativ fiscale emise de Serviciul Impozite si Taxe din cadrul Primăriei Municipiului Adjud:

- Declaraţiile/Deciziile de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren nr. x;

- Procesele-verbale - înştiinţare de plată pentru impozit pe teren nr. x;

- Lista terenuri 3625/31.03.2015;

- Declaraţiile fiscale/Deciziile de impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri nr. x;

- Procesele-verbale - înştiinţare de plată pentru impozit pe clădiri nr. x;

- Lista clădiri x/31.03.2015;

- Decizia de impunere pentru stabilirea impozitului nr. x/31.03.2015; suspendarea executării tuturor actelor administrativ fiscale a căror anulare o solicită, până la soluţionarea definitivă a litigiului şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea formulată de reclamantă la data de 02.06.2016 şi-a precizat pct. 2 din cererea de chemare în judecată iniţială, solicitând anularea doar a actelor administrativ-fiscale emise de pârâtă, respectiv deciziile de impunere pentru teren şi clădiri şi decizia de impunere cumulativă x/2015, că referitor la această din urmă decizie există sentinţa civilă nr. 77/2014 prin care a fost anulată taxa viză autorizaţie pentru foraj, iar cu privire la celelalte decizii contestate arată că există inadvertenţe între suprafeţele existente şi cele predate de Primăria Rugineşti, că pentru acestea a fost achitat obligaţiile fiscale datorate până la 30.06.2015 către Primăria Rugineşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 42 din 20 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea, aşa cum aceasta a fost precizată, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Bacău, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Adjud; s-a anulat în tot Decizia de impunere nr. x/31.03.2015 emisă de Municipiul Adjud prin Serviciul de Impozite şi Taxe Persoane Juridice; s-au anulat în parte deciziile 416, 417, 418, 419, 420, 421, 422, 423, 425, 426, 427, 428, 432 emise de Municipiul Adjud prin Serviciul de Impozite şi Taxe Persoane Juridice 31.03.2015, în ceea ce priveşte impozitul pe teren stabilit pentru anul 2014 şi pentru perioada 01 ianuarie - 31 martie 2015, fiind menţinute deciziile contestate pentru impozitul pe teren stabilit pentru perioada 01 aprilie 2015 -31 decembrie 2015; s-au anulat în parte Deciziile 400/2395, 401/2396, 402/2397, 403/2398, 404/2399, 405/2400, 406/2401, 407/2402, 408/2403, 409/2404, 410/2405, 411/2406, 412/2407, 413/2408, 414/2409, 415/2410 emise de Municipiul Adjud prin Serviciul de Impozite şi Taxe Persoane Juridice la 31.03.2015, în ceea ce priveşte impozitul pe clădiri stabilit de pârâtă pentru anul 2014 şi cel pentru perioada 01 ianuarie - 31 martie 2015, fiind menţinute deciziile contestate pentru impozitul pe clădiri stabilit pentru perioada 01.04.2015 - 31.12.2015; s-a anulat în parte Decizia nr. 428/02.06.2015, în limitele în care au fost anulate actele administrativ fiscale prin care au fost stabilite obligaţiile fiscale în sarcina contribuabilului; s-a admis în parte cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 4550 RON, reprezentând taxe judiciare de timbru, onorarii expert şi expert parte.

3. Recursurile

Împotriva sentinţei civile nr. 42 din 20 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs atât reclamanta S.C. A. S.R.L., cât şi pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Adjud, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului său, reclamanta S.C. A. S.R.L. a arătat în esenţă, următoarele:

Instanţa de fond a nesocotit atât normele fiscale privitoare la stabilirea creanţelor fiscale, cat şi normele legale in baza cărora se determina regimul juridic al imobilelor în vederea impozitării.

- Prima instanţa a considerat neîntemeiat ca, în conformitate cu prev. art. 30 Codul de procedură fiscală, prin pronunţarea sentinţei nr. 866/2014 a intervenit o cesiune de creanţă între UAT Rugineşti si UAT Adjud, cu privire la impozitul pe teren si clădiri datorat de A.. Potrivit art. 30.1 din Norma metodologică de punere în aplicare a CPF, "Cesiunea de creanţă trebuie să îndeplinească cerinţele de validitate din dreptul comun. Plăţile efectuate între organul fiscal şi contribuabilul cedent până la notificarea cesiunii sunt valabile".

Sentinţa nr. 866/2014 nu îndeplineşte cerinţele de validitate pentru o cesiune de creanţă, nu identifica o creanţă certa şi lichida care să fie transmisă la UAT Adjud, ci modifică limita "de proprietate, dar fără identificarea în concret a proprietăţilor şi proprietarilor supuşi modificării UAT-ului. Prin sentinţa nr. 866/2014 nu se identifica baza de impozitare transmisă şi nici întinderea creanţei fiscale cesionate.

Pârâta a procedat la impunerea din oficiu şi nu în baza unei cesiuni de creanţa. O cesiune de creanţa în adevăratul sens al instituţiei nici nu poate opera între cele două UAT-uri, întrucat cota de impozitare diferă de la o unitate administrativa la alta, nivelul cotei fiind stabilit diferit pe fiecare UAT, prin hotărâre a Consiliului Local, conform art. 246, art. 258 Codul fiscal

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, deciziile contestate au fost emise cu încălcarea tocmai a principiului certitudinii impunerii, prevăzut la art. 3 Codul fiscal, recurenta fiind lipsită de posibilitatea identificării în concret a sarcinii fiscale stabilite: care este baza de impozitare (terenurile şi clădirile) asupra cărora au fost stabilite impozitele.

- În mod nelegal instanţa de fond a reţinut că organul fiscal a stabilit baza de impozitare prin estimare rezonabilă, conform art. 67 alin. (1) Codul de procedură fiscală, pe baza Procesului-verbal nr. x/13.03.2015 încheiat cu Primăria, considerând că s-au predat evidenţele fiscale solicitate. Acest proces-verbal nu poate constitui baza pentru stabilirea din oficiu a impozitelor pe teren si clădiri, atât timp cat nu cuprinde niciunul din elementele cerute obligatoriu de normele fiscale: identificare lot proprietate, act proprietate în baza căruia este deţinut, suprafaţa teren/valoare clădire, categorie de folosinţa, etc.

Prima instanţă consideră în mod nelegal că trebuia să facă dovada că limitele de proprietate sunt altele decât cele reţinute în sentinţa nr. 866/2014. În prezenta cauză nu limitele de proprietate sunt contestate, ci incorecta identificare a proprietăţilor dinlăuntrul acestor limite.

Pârâta nu a făcut niciun demers legal de punere în executare a sentinţei civile nr. 866/2014 şi de întocmire a documentaţiilor cadastrale privitoare la modificarea regimului juridic al suprafeţei preluate pe raza sa teritorială (registrul proprietăţilor şi al proprietarilor), şi în funcţie de aceasta să procedeze la impozitarea lor conform prevederilor fiscale.

Consideră reclamanta-recurentă că pârâta era obligată să pună în executare sentinţa civilă nr. 866/2014, conform normelor cadastrale în vigoare şi pe baza registrului cadastral ale proprietarilor şi cel al corpurilor de proprietate actualizate conform acestei sentinţe, să procedeze la identificarea imobilelor care urmează a se impozita de către pârâtă, de la data modificării.

Nelegalitatea deciziilor contestate a vizat în principal:

i) greşita stabilire a noii baze de impunere de către organul fiscal, datorită identificării greşite a imobilelor care şi-au schimbat situaţia juridică, prin transferarea de la com. Rugineşti pe raza administrativ teritoriala a mun. Adjud;

ii) stabilirea greşită a datei de la care se datorează impozitul, cu consecinţa imputării retroactive a impozitului suplimentar pe nov-dec. 2014 şi perceperea de impozit în perioada 01.01.2015 - 30.06.2015, înainte de modificarea regimului juridic al imobilelor conform notărilor cadastrale, ba chiar şi înainte de preluarea în evidenţele sale a bunurilor impozabile la 13.03.2015.

Prin decizia de impunere trebuie stabilită întâi baza de impunere raportat la care se stabileşte cuantumul impozitul, pentru fiecare perioadă impozabilă, conform art. 87 CPF, baza de impunere fiind obligatorie în cuprinsul deciziei.

Ca urmare a sentinţei civile nr. 866/2014, parata trebuia sa facă demersurile legale de actualizare a evidentelor de publicitate imobiliara: identificarea proprietarilor şi proprietăţilor transferate pe raza sa teritoriala, şi abia apoi, în funcţie de aceste actualizări, să procedeze la impozitarea lor conform prevederilor fiscale.

Cu ignorarea dispoziţiilor legale în materie şi fără ca pârâta să identifice singură imobilele care s-au transferat pe raza sa teritoriala, aceasta a solicitat la 13.03.2015 Primăriei Rugineşti (care dispunea de altfel de aceleaşi date ca şi pârâta) predarea situaţiei imobilelor aparţinând A., aflate in evidenta fiscala a Primăriei Rugineşti la acea data. Primăria Rugineşti, in lipsa oricăror elemente de identificare a proprietăţilor A. x nr. 866/2014, în mod arbitrar, fără o evidenţă fiscală actualizată la zi în funcţie de dosarele de înregistrare fiscală, a încheiat Procesul-verbal nr. x/13.03.2015, predând o situaţie greşită, departe de realitate.

Arată recurenta că în conformitate cu prev. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 şi ale art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ANCPI nr. 700/2014, în care se stabileşte că regimul juridic şi economic al imobilelor pe baza cărora se stabilesc obligaţiile fiscale de natura impozitelor şi taxelor este cel înscris în cartea funciară a imobilului, a procedat corect şi legal, şi după comunicarea încheierilor şi Extraselor CF de modificarea a situaţiei juridice a terenurilor şi clădirilor proprietate, în urma modificării limitei de hotar, a depus la Serviciul de Impozite şi Taxe Adjud noile Declaraţii de impunere aferente acestor modificări: Declaraţiile de impunere înregistrate sub nr. x, 2570, 2571/01.07.2015, însoţite de actele de proprietate, urmând ca stabilirea impozitului să se facă de pârâta pe baza acestor declaraţii.

Pârâta a stabilit greşit data de 01.11.2014 ca data de debut a perioadei impozabile, calculata ca prima zi a lunii următoare datei de 30.10.2014, când a rămas definitiva Sentinţa 866/2014.

Consideră recurenta că modificarea situaţiei juridice a terenurilor şi clădirilor nu a operat la rămânerea definitivă a sentinţei nr. 866/2014, ci la data când OCPI a efectuat operaţiunile de identificare a imobilelor şi a proprietarilor şi a efectuat modificările în evidentele cadastrale, pentru opozabilitate, adică la 08.04.2015, conform extraselor CF depuse la dosar, comunicate acesteia.

Se arată astfel că impozitul pe 2014 a fost achitat integral la Primăria Rugineşti, conform, Înştiinţării de plată nr. x/31.03.2014, cu OP nr. x/31.03.2014 - 19.157 RON impozit teren curţi-construcţii, OP 730/31.03.2014 - 1.388 RON impozit teren extravilan, OP 956/31.03.2014 - 78.133 RON impozit clădiri, iar la data comunicării modificării situaţiei juridice a unei părţi din terenuri si clădiri, impozitul pe sem. I - 2015 era achitat deja la Rugineşti (OP 1338/30.01.2015 - 868 RON impozit teren, OP 1339/30.01.2015 - 43.408 RON impozit clădiri, OP 1340/30.01.2015 - 10.643 RON impozit teren curţi-construcţii). Astfel, în mod legal, impozitul pentru imobilele care si-au modificat UAT-ul se datorează la Adjud începând cu 01.07.2015, data înregistrării la parata a Declaraţiilor de impunere nr. x, 2570, 25717 01.07.2015, conform Normelor Metodologice pct. 67 lit. c) la art. 254 CF şi art. 259 alin. (4) CF.

Referitor la anularea integrală a Deciziilor de impunere pe teren 416-423, 432/31.03.2015 şi a Deciziei de impunere pe clădiri nr. 415/31.03.2015

Recurenta consideră că a făcut dovada cu actele de proprietate depuse la dosarul cauzei, respectiv Deciziile de impunere pe teren 416-423, 432/31.03.2015 şi Decizia de impunere pe "clădiri" nr. 415/31.03.2015 sunt emise cu încălcarea absolută a legislaţiei fiscale, motiv pentru care solicită admiterea recursului şi pe fond anularea în tot a acestor decizii. Corpurile de proprietate asupra cărora pârâta a stabilit obligaţiile fiscale prin Deciziile nr. 423 şi nr. 432/31.03.2015 nu există deloc în proprietatea sa, iar celelalte imobile impuse prin Deciziile nr. 416-422/31.03.2015 nu există fizic ca şi corp de proprietate.

Tabelul cu situaţia terenurilor aparţinând A., întocmit de Primăria Rugineşti şi ataşat la Procesul-verbal nr. x/13.03.2015, nu constituie document justificativ pentru stabilirea creanţelor fiscale, conform Codul fiscal. Dovada proprietăţii se face pe baza actelor de proprietate valabil încheiate, iar pârâta nu a făcut dovada deţinerii proprietăţii acestor imobile de către recurentă, pe când aceasta a făcut dovada contrară.

În ce priveşte Decizia nr. 415/31.03.2015, pârâta nu a respectat regimul juridic al clădirii impozitate. S-a făcut dovada cu Extrasul CF x/2016 ca aceasta clădire figura si la un an după emiterea deciziei pe raza teritoriala a UAT Rugineşti, iar pârâta nu a făcut dovada contrară acestei situaţii. Nu există un alt document oficial din care să reiasă modificarea situaţiei juridice a acestei clădiri şi Primăria Rugineşti a emis inclusiv pentru anul fiscal 2016 Decizia de impunere nr. x/03.03.2016, impozitul fiind datorat la aceasta unitate administrativ teritoriala, conform art. 249 CF. Impozitul a fost achitat legal la Rugineşti în 2015 pentru sem. I cu OP 1339/30.01.2015 - 43.408 RON impozit clădiri, pentru sem. II cu OP 3095/02.06.2016 - în val. 9.629 RON.

Privitor la anularea parţială a Deciziilor de impunere pe teren 425-428/31.03.2015 şi a Deciziilor de impunere pe clădiri 400/2395 - 414/2409/31.03.2015 şi în ceea ce priveşte impozitul pe teren şi pe clădiri stabilit pentru perioada 01.04.2015 -30.06.2015.

Apreciază recurenta că impozitul pe sem. I - 2015 a fost achitat la Rugineşti anterior modificării regimului juridic al imobilelor impozitate prin aceste decizii si a notificării modificării limitei UAT, conform actelor doveditoare depuse la dosar: cu OP 1338/30.01.2015 - 868 RON impozit teren, OP 1339/30.01.2015 - 43.408 RON impozit clădiri, OP 1340/30.01.2015 - 10.643 RON impozit teren curţi-construcţii. Astfel, în mod legal, impozitul pentru imobilele care şi-au modificat UAT-ul se datorează la Adjud începând cu 01.07.2015, data înregistrării la pârâta a Declaraţiilor de impunere nr. x, 2570, 2571/01.07.2015, conform Normelor Metodologice pct. 67 lit. c) la art. 254 CF şi art. 259 alin. (4) CF.

Reclamantul solicită anularea în tot a Dispoziţiei nr. 428/02.06.2015, pentru vicii de formă şi fond.

Se arată că pârâta nu a soluţionat în realitate contestaţia administrativă. Nu a analizat niciunul din motivele de nelegalitate invocate, Dispoziţia nr. 428/02.06.2015 fiind dată cu încălcarea prev. art. 211 alin. (1)-(3) si art. 213 Codul de procedură fiscală 2003. Parata nu a motivat in nici un fel soluţia de respingere, drept pentru care s-a solicitat admiterea recursului şi anularea în tot a Dispoziţiei nr. 428/02.06.2015.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului şi casarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii acţiunii în ceea ce priveşte:

- anularea în tot a Deciziilor de impunere pe teren 416-423/31.03.2015 şi nr. 432/31.03.2015 si a Deciziei de impunere pe clădiri nr. 415/2410/31.03.2015 şi

- anularea parţială a Deciziilor de impunere nr. x/31.03.2015 şi a Deciziilor de impunere nr. x - 414/2409/31.03.2015 şi in ceea ce priveşte impozitul pe teren pe clădiri stabilit pentru perioada 01.04.2015 - 30.06.2015,

- anularea în tot a Dispoziţiei nr. 428/02.06.2015, pentru vicii de formă şi fond, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cale de atac.

În motivarea recursului său, pârâta UAT Municipiul Adjud a arătat în esenţă următoarele:

Dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală "corelativă" se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează, adică rămânerea definitivă a sentinţei civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea, prin decizia civilă nr. 7872/30.10.2014 a Curţii de Apel Galaţi.

Data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti - 30.10.2014 - reprezintă data în care se transferă imobilele şi dreptul de administrare fiscală asupra lor. Codul fiscal din 2003, în vigoare până la sfârşitul anului fiscal 2015, avea ca principiu general modificarea obligaţiei fiscale instituite asupra imobilelor clădiri şi terenuri începând cu luna următoare modificării bazei de impozitare, indiferent de forma de dobândire a proprietăţii sau de transfer a acesteia.

Prin urmare, motivaţia hotărârii instanţei de fond potrivit căreia "legea generală în materie fiscală nu conţine o reglementare cu privire la modalitatea de stabilire a impozitelor şi taxelor imobilelor afectate de o astfel de modificare. În lipsa unor dispoziţii legale instanţă urmează să aibă în vedere alte dispoziţii legale... "este netemeinică, fără suport în materie fiscală".

Nu se poate reţine nerespectarea principiului certitudinii impunerii sau al predictibilităţii în faptul că organul fiscal al UAT Adjud a impozitat pentru perioada noiembrie - decembrie 2014 terenurile transferate deoarece, conform art. 254 şi art. 259 alin. (4) Codul fiscal 2003, se modifică impozitele datorate celor două UAT-uri pentru imobilele clădiri şi terenuri transferate. Astfel, UAT Adjud adaugă la baza de impozitare a anului 2014 şi modifică în consecinţă impozitul datorat iar UAT Rugineşti scade baza de impozitare a anului 2014, scăzând proporţional impozitul calculat iniţial.

Mai consideră că cele două UAT-uri nu aveau posibilitatea de a face transferul sumelor plătite şi rămase fără titlu de creanţă, fără acceptul reclamantei, ele fiind ţinute de prevederile art. 1151- 116 C. proc. civ. 2003.

Urmare a acestor regularizări de impozit, sumele în cauză, deşi au fost achitate iniţial cu titlu de impozit, devin sume creditoare. Organul fiscal al UAT Rugineşti, în condiţiile în care S.C. A. S.R.L. nu a cerut restituirea lor până la 31.12.2015, este obligat să facă compensarea între obligaţia fiscală datorată începând cu anul 2016 şi suma creditoare, rezultând astfel o diminuare a datoriei fiscale a reclamantei. Această compensare, în condiţiile în care nu se achită către UAT Adjud impozit pe terenurile transferate, aferent perioadei noiembrie - decembrie 2014, reprezintă eludare a bugetului general consolidat deoarece sumele plătite pentru a stinge o datorie fiscală, în urma modificării negative a bazei de impozitare şi a diminuării impozitelor iniţiale sunt folosite la diminuarea obligaţiei fiscale în exerciţiul fiscal următor.

Obligaţia fiscală contestată, determinată de UAT Adjud pentru perioada noiembrie- decembrie 2014, se putea anula în condiţiile în care reclamanta ar fi ţinut cont de sugestia de a cere transferul sumelor plătite la UAT Rugineşti pentru această perioadă, până la data de 31.12.2015, către bugetul local al Primăriei municipiului Adjud. Ulterior acestei date nu mai este posibil viramentul sumelor din conturile UAT Rugineşti către UAT Adjud datorită compensării obligaţiile fiscale curente cu sumele plătite în plus. O decizie în acest sens ar pune organul fiscal al UAT Rugineşti în situaţia de a emite o decizie de impunere suplimentară, care ar contraveni principiului certitudinii fiscale.

Instanţa de fond, în motivarea hotărârii de a anula obligaţiile fiscale stabilite pentru perioada noiembrie 2014 - martie 2015, a considerat că "Schimbarea creditorului fiscal din considerente care excede manifestări de voinţă a debitorului fiscal, reclamanta din prezenta cauză, respectiv în condiţiile schimbării limitelor teritoriale dintre cele două unităţi administrativ-teritoriale, este apropiată instituţiei juridice a cesiunii de creanţă, instituţie permisă de Codul de procedură fiscală prin art. 30 care se referă la cesiunea creanţelor fiscale ale contribuabililor şi care, potrivit art. 30 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, cesiunea produce efecte faţă de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificată".

Nu putem fi de acord cu această opinie deoarece prin sentinţa civilă nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea se face transferul unei suprafeţe de teren între două UAT-uri şi nicidecum nu se instituie cesiune de creanţă. Acestea sunt instituţii juridice diferite, care au regim juridic diferit. În condiţiile în care transferul de teren are reglementare strictă în normele fiscale nu se poate face trimitere la normele de drept comun (art. 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 din Codul fiscal şi art. 2 alin. (2) - (3) Codul de procedură fiscală 2003).

Anularea în tot a deciziei de impunere x/31.03.2015 nu are un temei legal. Instanţa de fond îşi motivează hotărârea pe considerentul că acest act dublează obligaţiile fiscale ale reclamantei, caracterul cumulativ al acestui act fiscal nu îşi are temei legal şi că normele Codului de procedură fiscală nu statuează o formă cumulativă a deciziei de impunere. În hotărârea dată, instanţa de fond nu indică o normă fiscală încălcată de organul fiscal al Primăriei Adjud, nelegalitate care ar determina anularea actului fiscal.

Dubla impunere reprezintă supunerea multiplă la impozit a aceleiaşi materii impozabile, aparţinând aceluiaşi contribuabil, pentru aceeaşi perioadă de timp. Deoarece decizia de impunere nr. x/31.03.2015 nu adaugă la obligaţiile fiscale stabilite în 2015 ci le centralizează este evident că argumentul dublei impozitări susţinut de reclamantă şi de instanţa de fond nu se susţine.

Instanţa de fond a obligat în mod greşit UAT Adjud la cheltuieli de judecată în sumă de 4550 RON din care 1.550 RON reprezentau taxe judiciare şi 3.000 RON cheltuieli de judecată efectuate cu administrarea probelor (onorarii/expert desemnat şi expert parte).

În condiţiile în care instanţa a reţinut din raportul de expertiză doar că Decizia de impunere nr. x/31.03.2015 reprezintă o dublă impozitare a bazei impozabile, obligarea UAT Adjud la plata sumei de 3000 RON reprezentând o cotă de peste 52% din suma de 5600 RON reprezentând onorariile experţilor este excesivă şi solicită ca aceste onorarii să fie imputate pârâtei, în condiţiile în care concluziile raportului sunt avute în vedere la stabilirea deciziei instanţei, aceeaşi măsură de imputare ca şi în cazul cheltuielilor de judecată în condiţiile admiterii acestui recurs.

4. Apărările intimaţilor

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare la cererea de recurs a pârâtului UAT Adjud şi a invocat pe cale de excepţie tardivitatea recursului. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările de la instanţa de fond.

Pârâta UAT Adjud a formulat răspuns la întâmpinare şi a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii, arătând că hotărârea de fond i-a fost comunicată la data de 10.04.2017, depunând în acest sens două înscrisuri. Consideră, de asemenea, pârâta că recursul său este fondat.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului pârâtei UAT Adjud, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., constată că aceasta este fondată.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că hotărârea instanţei de fond s-a efectuat prin înmânare la data de 7.04.2017 către persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, conform art. 163 C. proc. civ. - B., care a semnat şi s-a legitimat conform celor înscrise pe dovada de înmânare (vezi dos. fond). Înscrisurile depuse la dos. recurs nu răstoarnă veridicitatea celor aflate la dosarul de fond, relevă cel mult circuitul intern al documentelor în cadrul UAT Adjud, acestea nu echivalează cu o dovadă de citare conform, regulilor de procedură civilă.

În consecinţă, se vor admite excepţia tardivităţii recursului UAT Adjud, care va fi respins ca tardiv formulat.

Analizând cererea de recurs formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru considerentele următoare:

- Referitor la incidenţa sentinţei civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia nr. 7872/30.12.2014 a Curţii de Apel Galaţi

Înalta Curte constată ca fiind pertinente şi legale aprecierile instanţei de fond în sensul că schimbările limitelor teritoriale dintre cele două unităţi administrativ teritoriale şi deci schimbarea creditorului fiscal este o situaţie care cade sub incidenţa art. 30 alin. (2) din Codul de procedură fiscală privitoare la cesiunea creanţelor fiscale ale contribuabililor şi care produce efecte faţă de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificată.

Recurentul arată că nu a fost respectat principiul certitudinii impunerii, că pârâta a procedat la impunerea din oficiu şi nu în baza unei cesiuni de creanţă, nerezultând din sentinţa civilă care sunt imobilele care şi-au schimbat UAT.

Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea a avut ca părţi în litigiu - Instituţia Prefectului Vrancea, Municipiul Adjud, Comuna Rugineşti şi OCPI Vrancea.

În conformitate cu prevederile art. 435 din Noul C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţile şi succesorii acestora".

Potrivit art. 434 şi 435 alin. (2) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească are forţă probantă a unui înscris autentic, este opozabilă oricărei terţe persoane, câtă vreme nu a făcut o dovadă contrară".

Din moment ce pârâta UAT Adjud a comunicat reclamantei la data de 24.03.2015 că are obligaţia de a depune declaraţii fiscale la municipiul Adjud, ca urmare a modificării limitelor proprietăţii între cele două unităţi administrativ-teritoriale, iar reclamanta prin adresa din 30.03.2015 a refuzat acest lucru, făcând aplicarea art. 83 şi 67 Codul de procedură fiscală, în mod corect pârâta a emis din oficiu declaraţia/decizia de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren şi respectiv pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri.

Potrivit art. 83 alin. (1) teza I din Codul de procedură fiscală:

"declaraţia fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunică prin poştă cu confirmare de primire, iar potrivit alin. (4) nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului privind depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale. În cazul contribuabililor care au obligaţia declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligaţiei fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67, în cauză fiind incidente dispoziţiile alin. (2) lit. b)".

De asemenea, potrivit art. 67 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal stabileşte baza de impunere şi obligaţia fiscală de plată aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă şi mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situaţia fiscală corectă, iar potrivit alin. (5) cuantumul obligaţiilor fiscale rezultate din aplicarea prevederilor prezentului articol sunt stabilite sub rezerva verificării ulterioare, cu excepţia celor stabilite în cadrul unei inspecţii fiscale.

Cât priveşte punerea în executare a sentinţei civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea de către pârâtă conform normelor cadastrale şi identificarea imobilelor pe care urmează să le impoziteze

Se constată că reclamanta se contrazice în argumente. Astfel, pe de o parte arată că declararea clădirilor nu este condiţionată de înregistrarea acestora la OCPI (art. 254 alin. (6)1 C. proc. civ.), iar pe de altă parte consideră că s-a greşit la stabilirea noii baze de impunere de către organul fiscal şi a datei de la care se datorează impozitul, ignorând obligaţiile sale ca proprietar, de a depune declaraţia fiscală pentru stabilirea impozitului pe clădiri şi teren în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora sau în situaţia în care intervin schimbări privind terenul sau clădirea (conform art. 254, 259 Codul de procedură fiscală).

A arătat reclamanta că pentru identificarea corectă a terenurilor şi după comunicarea încheierilor şi extraselor CF - de modificare a situaţiei juridice a terenurilor şi clădirilor în proprietate, în urma modificării limitei de hotar, a depus noile declaraţii de impunere aferente acestor modificări la data de 1.07.2015.

Reclamanta a ignorat prevederile art. 10 alin. (1) Codul de procedură fiscală privind obligaţia contribuabilului de a coopera cu organele fiscale, de a da dovadă de bună credinţă în stabilirea stării de fapt fiscale. Astfel, având în vedere că prin declaraţiile depuse în anul 2014 la comuna Rugineşti aceasta a precizat care sunt terenurile şi clădirile proprietatea sa, având la dispoziţie şi procesul-verbal nr. x/13.03.2015 încheiat între Primăria comunei Rugineşti şi Primăria municipiului Adjud prin care se predă documente ce au ca scop identificarea suprafeţelor de teren care vor intra pe raza administrativ-teritorială a municipiului Adjud; adresa nr. x/10.03.2015 emisă de către Primăria comunei Rugineşti către Primăria municipiului Adjud, prin care se înaintează un număr de 2 situaţii centralizatoare a terenurilor care revin spre administrare municipiului Adjud, respectiv situaţiile proprietarilor din x; Adresa nr. x/13.03.2015 emisă de către Primăria comunei Rugineşti către Primăria municipiului Adjud prin care se înaintează patru declaraţii de impunere dintre care două au ca obiect teren extravilan, documente fiscale emise de către S.C. A. S.R.L.; Nota nr. x din 13.03.2015 emisă de către Primăria municipiului Adjud - Serviciul impozite şi taxe locale prin care se atestă înştiinţarea contribuabilului S.C. A. S.R.L. cu privire la situaţia existentă ca urmare a punerii în aplicare a sentinţei civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea, aceste înscrisuri constituie baza de impunere conform art. 23 din Codul de procedură fiscală.

Prin urmare, greşita stabilire a noii baze de impunere sau stabilirea greşită a datei de la care se datorează impozitul cu argumentele aduse de recurent nu pot fi primite, această analiză a făcut-o în schimb în mod corect instanţa de fond.

În ceea ce priveşte anularea integrală a Deciziei de impunere pe teren nr. 416-423; 432/31.03.2015 şi Decizia de impunere pe clădiri nr. 415/31.03.2015

Se reţine că instanţa de fond, analizând întreg materialul probator, în mod corect a apreciat din contractele de transfer a proprietăţii depuse la dosar că aceste operaţiuni juridice au fost realizate de recurenta-reclamantă anterior datei de 31.12.2014, dată la care reclamanta a depus la UAT comuna Rugineşti declaraţiile fiscale în baza cărora s-a făcut estimarea din oficiu a obligaţiilor fiscale datorate, iar modificările privind întinderea unor suprafeţe au fost efectuate ulterior datei de 31.12.2014.

În acest sens, expertul a reţinut că pentru terenurile şi clădirile pentru care UAT Adjud a stabilit impozite prin Deciziile de impunere individuale nr. 416-423, 425-428, 432/31.03.2015 (pt. teren) şi nr. 400/2395 - 415/2410/31.03.2015 (pt. clădiri), reclamanta a achitat impozitul după cum urmează: .

Pentru perioada 01.01.2014 - 31.12.2014 - integral la Primăria Rugineşti, conform înştiinţării de plata x/31.03.2014 si deciziilor de impunere emise de Primăria Rugineşti:

- 19.157 RON impozit teren curţi-construcţii, cu OP 729/31.03.2014;

- 1.388 RON impozit teren extravilan, cu OP 730/31.03.2014;

- 78.133 RON impozit clădiri, cu OP 956/31.03.2014.

Pentru perioada 01.01.2015-30.06.2015 - integral la Primăria Rugineşti:

- 10.643 RON impozit teren curţi-construcţii, cu OP 1340/30.01.2015;

- 868 RON impozit teren extravilan, cu OP 1338/30.01.2015;

- 43.408 RON impozit clădiri, cu OP 1339/30.01.2015.

Deciziile de impunere nr. x - 423, 425 - 428 şi 432 din 31.03.2015, stabilesc impozitul pe tenurile care au fost transferate de la UAT Rugineşti către UATM Adjud, ca urmare a rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea.

Aceste decizii stabilesc impozitul pe teren asupra fiecărui teren transferat atât pentru perioada 01.11.2014, 31.12.2014 cât şi pentru anul fiscal 2015.

Deciziile de impunere nr. x - 415 din 31.03.2015 - stabilesc impozitul pe clădirile care au fost transferate de la UAT Rugineşti către UATM Adjud, ca urmare a rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea.

Referitor la anularea în tot a Dispoziţiei nr. 428/02.06.2015 pentru vicii de formă şi fond

Nici acest motiv de recurs nu este fondat câtă vreme nu s-a relevat pentru nerespectarea formei şi conţinutului deciziei de soluţionare a contestaţiei conform art. 211 Codul de procedură fiscală, o vătămare intrinsecă a reclamantei fără vreo legătură cu ceea ce conţine fiecare decizie de impunere din oficiu contestată în parte.

Prin urmare, neexistând o sancţiune expresă pentru această nemotivare, iar deciziile contestate putând fi analizate de instanţă în condiţiile în care reclamantul a putut să îşi facă toate apărările, se va respinge acest motiv.

Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs

Faţă de cele reţinute, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de S.C. A., ca nefondat, precum şi recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Adjud, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 42 din 20 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Adjud împotriva sentinţei civile nr. 42 din 20 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 decembrie 2019.