Transporter's direct claim for shortage-related transport taxes barred pending consignee's action to establish carrier's fault under CFR Regulations
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's decision to reject the plaintiff's claim, leaving the dismissal of the action in force. The dispute involved a transport contract where the plaintiff, acting as the consignor and stamping agent, sought payment from the carrier and destination branch for transport taxes corresponding to quantitative shortages detected upon delivery, which the consignee had refused to pay due to the absence of proven fault. The court ruled that the plaintiff was contractually obligated to pay the taxes for delivered goods and recover them from the consignee, not directly from the carrier, and that the carrier's liability for shortage could only be established through an action brought by the consignee under Article 855(2) of the CFR Transport Regulations, making the plaintiff's direct claim against the carrier unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Transporter's direct claim for shortage-related transport taxes barred pending consignee's action to establish carrier's fault under CFR Regulations: The dispute involved a transport contract where the plaintiff, acting as the consignor and stamping agent, sought payment from the carrier and destination branch for transport taxes corresponding to quantitative shortages detected upon delivery, which the consignee had refused to pay due to the absence of proven fault. The court ruled that the plaintiff was contractually obligated to pay the taxes for delivered goods and recover them from the consignee, not directly from the carrier, and that the carrier's liability for shortage could only be established through an action brought by the consignee under Article 855(2) of the CFR Transport Regulations, making the plaintiff's direct claim against the carrier unfounded.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative part for the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P. SA Ploiești, a chemat în judecată pe pârâtele C.F.R. M. București, S.N.P. P., sucursala Cluj și sucursala A. Pitești, solicitând obligarea acestora la plata sumelor de 1.423.796 lei, reprezentând taxe de transport și de 140.179 lei cheltuieli de judecată.
Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 9770 din 19 decembrie 2003, a respins acțiunea, considerând că reclamanta nu a făcut dovada numărului de transporturi efectuate și a taxelor pentru fiecare transport, aferente lipsurilor cantitative descoperite.
Curtea de Apel Ploiești, soluționând apelul declarat de reclamantă, prin decizia nr. 281 din 8 aprilie 2004, a respins cererea.
Instanța de apel a reținut că refuzul de plată a cotei din valoarea taxelor de transport aferente mărfurilor lipsă la destinație, pe care destinatara mărfurilor a practicat-o este justificată, atâta timp cât nu s-a stabilit culpa în producerea prejudiciului.
Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susține că în baza acordului încheiat cu S.N.P. P. și C.F.R. M. are obligația să aplice ștampila pe scrisoarea de trăsură, făcând dovada achitării transportului. În condițiile în care marfa a ajuns cu lipsuri cantitative la destinație, fără ca mijlocul de transport să fie violat, vinovăția nu poate aparține decât expeditorului SC P., sucursala A. Pitești. Dacă însă transportul a fost violat, răspunzător este cărăușul C.F.R. M., Agenția Teritorială Cluj.
Pe aceste temeiuri, recurenta consideră că în mod greșit instanța de apel, a reținut imposibilitatea stabilirii culpei cărăușului în lipsa unei acțiuni a destinatarului.
Recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune:
În baza contractului de prestări servicii, reclamanta este obligată să plătească taxele de transport aferente mărfurilor livrate, urmând a le recupera de la destinatar. Făcând dovada că a primit o cantitate mai mică din marfa expediată, destinatarul a refuzat plata sumei de 1.423.796 lei aferentă lipsurilor cantitative. În același timp, transportatorul a fost eliberat la destinație.
Pe de altă parte, culpa cărăușului nu a fost dovedită, iar beneficiar al taxelor de drum nu este C.F.R. M. Cluj.
Instanța de apel a aplicat judicios art. 8552 din Regulamentul de transport C.F.R., apreciind că numai sucursala P. Cluj Napoca, destinatarul transportului, are acțiune împotriva cărăușului și numai în cadrul acestui raport se poate stabili vinovăția acestuia.
Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 281 din 8 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 281 din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2004.