Security worker status: sufficiency of evidence for suppressing fundamental rights under OUG 24/2008

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal Curtea de Apel Bucureşti, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi, pe ca le de consecinţă, constatat calitatea de lucrător al Securităţii, în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei civile nr. 2151 din 7 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâtul A., în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Susţinând că aceasta a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul -reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepţie constatarea nulităţii recursului. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului a arătat că raportat la împrejurarea că, prin motivelor de recurs care reiau, în mare parte, chestiuni antamate în întâmpinare formulată în faţa instanţei de fond nu sunt invocate chestiuni de legalitate a sentinţei atacate. Pe fond, a solicitatat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond. În opinia sa, prima instanţă a aplicat în mod corect dispoziţiile legale, incidente in cauză.

5. Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. civilă.

Însă, prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 25 octombrie2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentului-pârât, constată recursul nefondat pentru considerentele ce urmează.

Prima şi cea mai extinsă parte din recurs se constituie într-o expunere a vieţii şi activităţii lui B., aspecte care însă nu au legătură cu cauza şi astfel nu au a fi analizate.

Cu adevărat motivele de recurs se regăsesc în pag. 6-7, recurentul afirmând că masurile întreprinse privindu-1 pe B. au fost impuse de necesitatea prevenirii unor acţiuni prin violenta, cu potenţial caracter terorist, acestea constituind principala direcţie de acţiune in D.U.I. Roman.

In acest context, acesta se referă la aceea că acţiunile cu potenţial caracter terorist nu pot fi diferenţiate după modul si gradul de manifestare. De exemplu, de la pregătirea unui atentat cu bomba pana la simpla aruncare a unei sticluţe cu cerneala in fata unui preşedinte de stat sunt la fel de grave, cu caracter de imprevizibilitate privind reacţiile persoanei care săvârşeşte actul terorist, ale subiectului vizat sau ale gărzilor de corp si, nu in ultimul rând, ale persoanelor aflate in proximitatea ariei de săvârşire a faptei/faptelor.

Acesta a constituit motivul principal pentru care au fost iniţiate măsurile asupra lui B., respectiv de a cunoaşte si preveni orice intenţie de acţiune a acestuia cu potenţial caracter terorist.

A fost si motivul pentru care B. a fost semnalat si la Direcţia a V-a Antiterorism, unde periodic se raportau date si informaţii despre acţiunile sau preocupările sale privind potenţiale acte protestatare, care ar fi putut degenera in acte cu caracter terorist, precum si despre masurile întreprinse prin care sa fie determinat sa renunţe la astfel de acte (cum a fost influenţarea pozitiva).

Anchetarea lui B. după ce la postul de radio "C." s-a citit o scrisoare in care se prezenta situaţia lui ca urmare a solicitării plecării definitive din tara, s-a făcut pentru că aşa prevedeau procedurile in astfel de situaţii. In fapt, nu a fost o anchetă propriu-zisă, ci o discuţie în care i s-a solicitat lui B. să dea explicaţii referitoare la aspectul semnalat, concluziile la finalul discuţiei fiind că nu el a trimis scrisoarea.

Se mai susţine de către recurent că masurile propuse, care i-au fost transmise si ordonate de şefii ierarhici, au avut un caracter formal, fiind propuse pentru a se finaliza acest dosar.

In ceea ce priveşte dosarul nr. x (cota C.N.S.A.S.), petentul D. a fost condamnat de către o instanţa în anul 1981 la peste 6 ani de închisoare cu executare pentru săvârşirea cu intenţie a unor infracţiuni contra Siguranţei Naţionale, iar propunerea părţi de "continuare a urmăririi informative in acest dosar, de asemenea preluat de la alt ofiţer, a vizat tot masuri preventive pentru ca petentul sa nu mai comită infracţiuni de acest gen, aspect realizat pana la plecarea sa definitiva din tara. Partea apreciază că nici în acest caz nu sunt îndeplinite cumulativ cele doua condiţii stipulate de O.U.G. nr. 24/2008.

Rezultă dintr-un început faptul că recurentul nu neagă situaţia astfel cum a fost reţinută, apărările sale fiind că măsurile propuse "i-au fost transmise şi ordonate de şefii ierarhici, au avut caracter formal", astfel de apărări neputând a se constitui în aspecte care să conducă la o altă concluzie în ceea ce priveşte incidenţa prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, potrivit cărora, pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securităţii", este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- persoana să fi avut calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945-1989;

- în calitatea menţionată, să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului;

Cât priveşte necesitatea măsurilor din perspectiva prevenirii unor acţiuni prin violenţă cu un potenţial caracter terorist, afirmaţia nu este dovedită prin niciun înscris aflat la dosarul cauzei.

Urmează a fi înlăturate şi alte argumente ale recurentului pârât privind faptul că "activitatea mea a avut un caracter legal, s-a desfăşurat conform actelor normative în vigoare", deoarece, definiţia legală a noţiunii de lucrător al Securităţii sau Miliţiei vizează suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, şi nu încălcarea normelor şi reglementărilor existente în legislaţia statului comunist, respectiv că un angajat al Ministerului de Interne care, respectând instrucţiunile şi regulamentele în vigoare, a participat direct la instrumentarea un dosar de urmărire încălcând, din motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale garantate atât de Constituţie, cât şi de tratatele internaţionale ratificate de România, corespunde definiţiei lucrătorilor Securităţii, în sensul O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare. Dreptul civil pe care pârâtul l-a încălcat în activitatea sa, ca ofiţer de Securitate, era prevăzute şi garantat de Constituţia în vigoare la acea dată.

Aşişderea în cel de-al doilea caz privind pe D., faţă de care recurentul a propus continuarea urmăririi informative, cele două condiţii impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 apar îndeplinite cumulativ relevant fiind faptul că rezoluţia recurentului s-a făcut în legătură cu semnalările că "s-a menţinut pe poziţie duşmănoasă, acuzând o pretinsă lipsă de drepturi şi libertăţi în ţara noastră" şi "pentru obţinerea aprobării plecării definitive din ţară s-a situat în continuare pe o poziţie duşmănoasă, protestatară" şi nu ca eventual fost condamnat.

Astfel, în raport de argumentele invocate, hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 2151 din 7 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2019.