Material liability for failure to initiate administrative investigation of state property damage within statutory deadline

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Olt şi Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea:

- Procesului-verbal nr. x din 13 iulie 2016 emis de inspectoratul General al Jandarmeriei Române ce a avut ca obiect stabilirea persoanelor vinovate de producerea pagubei constatate de Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Olt sub aspectul menţiunilor din cuprinsul Hotărârii nr. 34 din 9 mai 2016 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I.;

- Deciziei de imputare nr. 41020 emisă de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române la data de 9 august 2016;

- Hotărârii nr. 42055 din 16 septembrie 2016 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române;

- Hotărârii nr. 149 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor la data de 14 noiembrie 2016;

- Suspendarea efectelor deciziei de imputare şi a hotărârilor până la soluţionarea prezentei acţiuni;

- Urmare a anulării acestor acte administrative, reclamantul a solicitat exonerarea de la plata sumei de 10.190,10 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea răspunderii materiale care s-a antrenat în sarcina sa.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 355 din 21 iunie 2017, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a IPJ Olt.

A luat act de renunţarea reclamantului la judecarea cererii de suspendare a executării actelor contestate.

A respins acţiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâţilor Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Olt şi Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 355 din 21 iunie 2017 a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În speţă, nu este vorba despre o pagubă produsă unităţii ci Ministerului Afacerilor Interne, Bugetului Consolidat al statului. Astfel, când se produce o pagubă unităţii, în general comandantul află despre aceasta de la subalterni.

Când se produce o pagubă MAI, cum este cazul de faţă, comandantul ia cunoştinţă de aceasta din surse externe, în cazul de faţă a fost prima persoană care a primit (în data de 19 martie 2015) Ordinul nr. II/2549 din 16 martie 2015, semnat de Ministrul Afacerilor Interne, prin care sublocotenentul B. a fost trecut în rezervă prin demisie, cu obligativitatea restituirii cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării. Deci comandantul nu mai trebuia informat de subalterni de existenţa pagubei, pentru că aceasta era deja evidenţiată în Ordinul de trecere în rezervă. Ca atare, era aplicabil în mod direct art. 22 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998: "(1) Comandantul sau şeful unităţii care a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndată, efectuarea cercetării administrative."

Iar potrivit art. 49 din Instrucţiunile MAI nr. 114/2013: "(1)Comandantul/Şeful care a constatat existenţa pagubei dispune, de îndată, prin dispoziţie/ordin de zi pe unitate sau prin rezoluţie scrisă pe actele prin care se sesizează existenţa pagubei, executarea cercetării administrative şi stabileşte, în conformitate cu prevederile actelor normative interne, comisia competentă să efectueze cercetarea administrativă, precum şi termenul până la care trebuie executată.

(2) Dispoziţia/Ordinul de zi pe unitate/Rezoluţia scrisă se aduce la cunoştinţă, pe bază de semnătură, membrilor comisiei de cercetare administrativă."

Conform art. art. 25 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998: "(2) Decizia de imputare se emite de către comandantul sau şeful unităţii a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă şi constituie titlu executoriu."

Rezoluţia scrisă pe exemplarul nr. 3 al Ordinului de trecere în rezervă "Financiar" nu respectă cerinţele legii (art. mai sus arătate.)

Instanţa de fond arată în mod greşit că, raportat la art. 46 alin. (2) coroborat cu art. 48 din Instrucţiunile MAI nr. 114/2013, reclamantul în calitate de contabil şef avea obligaţia de a-l înştiinţa pe comandant în vederea declanşării cercetării administrative. Art. 46 alin. (2) arată că: ... (2) Nu pot executa cercetarea administrativă a unei pagube cei care au legătură cu producerea ei."

Art. 48 nu are aplicabilitate deoarece se referă la producerea unei pagube unităţii şi nici una din situaţiile prevăzute de acesta nu se regăseşte în cazul de faţă deoarece comandantul a luat cunoştinţă de existenţa pagubei primul din sursă externă (Ordinul de trecere în rezervă), deci acesta trebuia să dispună imediat cercetarea administrativă şi să numească comisia competentă în acest sens.

În mod cu totul eronat, instanţa de fond arată că comandantul unităţii a luat cunoştinţă de actul de sesizare mai sus arătat la data de 19 mai 2015, bazându-se pe o eroare materială din cuprinsul Procesului-verbal de cercetare administrativă nr. x/2016.

De asemenea nu poate fi reţinut argumentul că reclamantul se face vinovat de producerea pagubei şi de faptul că acesta nu a informat comandantul de cuantumul acestei, deoarece acest atribut revine comisiei de cercetare administrativă conform art. 59 din Instrucţiunile MAI nr. 114/2013: "Comisia sau persoana care efectuează cercetarea administrativă trebuie să stabilească următoarele: a)valoarea pagubei, determinată cu certitudine…"

În concluzie, consideră că sentinţa instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în concret a O.G. nr. 121/1998 şi a Instrucţiunilor MAI nr. 114/2013, din care se deduce clar că răspunderea pentru prejudiciul creat MAI (şi nu unităţii, cum greşit consideră instanţa de fond) revine numai comandantului, care trebuia să numească imediat comisia de cercetare administrativă şi pe baza concluziilor acesteia să emită Decizia de imputare sublocotenentului B..

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinările formulate în cauză de către intimaţii Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Olt - UM x Slatina şi Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - UM y Bucureşti, se solicită respingerea recursului ca fiind nefondat pentru argumentele prezentate pe larg în înscrisurile depuse la dosar.

5. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Prin Procesul-verbal nr. x din 13 iulie 2016 s-a finalizat cercetarea administrativă cu privire la răspunderea materială a reclamantului A., acest act stând la baza emiterii Deciziei de imputare nr. 41020 din 9 august 2016.

Obiectul cercetării administrative a fost reprezentat de recuperarea sumelor rezultate din neexecutarea cercetării administrative în termenul legal pentru recuperarea cheltuielilor de întreţinere pe perioada şcolarizării pentru sublocotenentul B., absolvent al Academiei de Poliţie A.I. Cuza, în perioada 2010 - 2013 ca urmare a trecerii în rezervă a acestuia la cerere, cu obligativitatea restituirii cheltuielilor de şcolarizare.

În raport de actele încheiate pe parcursul desfăşurării cercetării administrative, s-a stabilit răspunderea materială a reclamantului având în vedere că, prin Hotărârea nr. 34 din 9 mai 2016 Comisia de Jurisdicţii a Imputaţiilor a admis plângerea formulată de domnul B., a fost anulată Decizia de imputare nr. x/2015 prin care se dispusese recuperarea cheltuielilor de şcolarizare suportate pentru acesta şi s-a dispus efectuarea unei cercetări administrative în cauză.

Motivul pentru care s-a stabilit efectuarea cercetării administrative a fost determinat de faptul că s-a anulat decizia de imputare emisă domnului B. întrucât s-a efectuat tardiv cercetarea administrativă în vederea recuperării de la acesta a cheltuielilor de şcolarizare.

S-a stabilit, astfel că una din persoanele vinovate de neefectuarea în termen a cercetării administrative la nivelul IPJ Olt este reclamantul în calitatea sa de contabil şef, reţinându-se în concret vinovăţia acestuia ca urmare a incidenţei disp. art. 34 din O.G. nr. 121/1998, în conformitate cu care paguba se impută celor vinovaţi de neefectuarea cercetării administrative sau neemiterea deciziei de imputare.

Vinovăţia reclamantului, astfel cum a fost reţinută în procesul-verbal de cercetare administrative, a constat în pasivitate în luarea măsurilor necesare pentru respectarea termenelor prevăzute de O.G. nr. 121/1998 şi Instrucţiunilor MAI nr. 114/2013 şi, ca urmare a faptei acestuia, constând în omisiunea îndeplinirii sarcinilor de serviciu decurgând din calitatea sa de contabil şef, a fost emisă Hot. nr. 34/2016 de anulare a deciziei de imputare emisă domnului B., potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 121/1998 şi Instrucţiunilor MAI nr. 114/2013.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor intimaţilor-pârâţi invocate prin întâmpinări, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Nu poate fi reţinută incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

Contrar celor susţinute de recurent, prima instanţă a realizat o corectă examinare a cauzei, stabilind cu justeţe că nu se poate reţine nelegalitatea ordinelor emise.

Din probatoriul administrat, instanţa de recurs reţine că la judecata în fond a cauzei au fost analizate analizate actele administrative contestate, atât din punct de vedere al al competenţei emitenţilor cât şi al temeiurilor juridice care au stat la baza emiterii lor, constatându-se că nu există argumente care să conchidă în sensul emiterii lor cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Nu prezintă relevanţă faptul că paguba nu a fost produsă direct Inspectoratului Judeţean de Jandarmi în condiţiile în care întreaga activitate din cadrul inspectoratului se desfăşoară exclusiv pe baza şi în executarea legii, sub autoritatea şi controlul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratului General al Jandarmeriei.

Similar apărărilor făcute în faţa instanţei de fond, recurentul afirmă că rolul său e acela de a pune în aplicare decizia de imputare, după desfăşurarea cercetării administrative care se declanşează de comandantul unităţii. Ca atare, nu se face vinovat de producerea pagubei către unitate.

Contrar acestor susţineri, reclamantul recurent A., în calitatea sa de contabil şef, avea în Fişa postului ca şi sarcini, responsabilităţi şi îndatoriri zilnice următoarele obligaţii profesionale:

- întreprinde măsuri pentru păstrarea patrimoniului unităţii, recuperarea pagubelor şi a altor debite;

- asigură, în domeniul său de activitate, aplicarea legilor, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a ordinelor, instrucţiunilor, şi a regulamentelor emise de Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi Inspectorul şef;

- cooperează cu serviciile şi compartimentele din cadrul unităţii pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i revin.

Astfel, potrivit exigenţelor fişei postului, reclamantul recurent trebuia să depună toate diligenţele în vederea asigurării aplicării ordinelor venite pe cale ierarhică or, ceea ce i se impută acestuia este tocmai temporizarea măsurilor care ar fi putut conduce la evitarea pagubei.

În concret, reclamantul recurent a luat la cunoştinţă de producerea pagubei la data de 19 martie 2015 (menţiunea făcută de judecătorul fondului, cu privire la data de 19 mai 2015 fiind, în mod evident, rezultatul unei erori materiale), solicitând Academiei de Poliţie, după aproximativ 20 zile, prin Adresa nr. x din 9 aprilie 2015, cuantificarea acesteia. După aprox. 90 de zile de la primirea răspunsului, comunicat de către Academie la data de 14 mai 2015, răspuns destinat expres contabilului şef şi purtând rezoluţia scrisă a inspectorului şef "măsuri de recuperare", recurentul A. solicită inspectorului şef numirea comisiei de cercetare administrativă.

Relevant pentru evidenţierea pasivităţii culpabile a recurentului este răspunsul acestuia la întrebarea numărul 3 din interogatoriul luat în procedura cercetării administrative -dosar fond: "Care este practica sau procedura la nivelul unităţii atunci când sunteţi sesizat sau luaţi la cunoştinţă despre o eventuală pagubă înregistrată la nivelul unităţii (I.J.J. Olt)" recurentul A. răspunde: "Atunci când sunt sesizat sau, iau la cunoştinţă despre o eventuală pagubă, înregistrată la nivelul unităţii, întocmesc un raport către comandantul unităţii şi propun numirea unei comisii de cercetare administrativă".

Aprecierile părţii recurente potrivit cărora rezoluţia scrisă a inspectorului şef pe actele administrative (ordinul de trecere în rezervă a sublocotenentului B. şi adresa Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" Bucureşti, cu calculul cheltuielilor de şcolarizare ale sublocotenentului (rezervă) B.) nu respectă prevederile legale, sunt neîntemeiate.

Art. 13 alin. (2) din Ordinul MAI numărul 637 din 22 octombrie 2008 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a inspectoratelor de jandarmi judeţene (publicat în Monitorul Oficial numărul 850 din 17 decembrie 2008) stipulează: "Pentru aplicarea prevederilor legale, a regulamentelor militare, a ordinelor şi instrucţiunilor eşaloanelor superioare, inspectorul-şef emite ordine obligatorii pentru personalul din subordine."

Astfel, rezoluţia scrisă a inspectorului şef are caracter de ordin şi îndeplineşte rigorile art. 47 alin. (2) din Instrucţiunile MAI numărul 114 din 22 iulie 2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne:, Prin data constatării existenţei pagubei se înţelege data când comandantul/şeful a constatat personal paguba, materializată în dispoziţie/ordin de zi pe unitate, data ordinului/rezoluţiei înscris/înscrise pe actul prin care i se sesizează existenţa pagubei sau data înregistrării la secretariatul unităţii a actului de sesizare, dacă a precedat ordinul/rezoluţia comandantului/şefului care a constatat paguba" şi ale art. 49 alin. (1) din acelaşi act normativ: "Comandantul/Şeful care a constatat existenţa pagubei dispune, de îndată, prin dispoziţie/ordin de zi pe unitate sau prin rezoluţie scrisă pe actele prin care se sesizează existenţa pagubei, executarea cercetării administrative şi stabileşte, în conformitate cu prevederile actelor normative interne, comisia competentă să efectueze cercetarea administrativă, precum şi termenul până la care trebuie executată."

Aşa cum arată intimatul IPJ Olt, rezoluţia scrisă constituie o alternativă la dispoziţia/ordinul de zi pe unitate, d-nul A. trebuind să o pună în executare, lucru pe care nu l-a făcut în termenele procedurale.

Neidentificându-se vreo cauză exoneratoare de răspundere, corect s-a stabilit că recurentul nu a întreprins, la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Olt, în termenul legal de 60 de zile stipulat de către O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor şi de Instrucţiunile MAI numărul 114 din 22 iulie 2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, măsurile legale pentru recuperarea cheltuielilor de şcolarizare ale sublocotenentului (rezervă) B..

Răspunderea materială a acestuia a fost stabilită în mod proporţional cu paguba constatată, fiind antrenată, în condiţiile legii, inclusiv răspunderea materială a inspectorului-şef tocmai în considerarea culpei comune a acestora în producerea prejudiciului.

7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 355 din 21 iunie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 355 din 21 iunie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 decembrie 2019.

GGC - LM