Suspension of execution of a fiscal mandatory order: application of Law 554/2004 conditions and overlap with prior audit controls

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28.02.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Societatea A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico-financiară, a formulat cerere de suspendare a executării dispoziţiei obligatorii nr. x/07.02.2019 emisă de Direcţia Generală de Inspecţie Economico-financiara din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Prin sentinţa civilă nr. 85 pronunţată în data de 29.03.2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta SOCIETATEA A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE - DIRECŢIA GENERALĂ DE INSPECŢIE ECONOMICO-FINANCIARĂ şi în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării Dispoziţiei obligatorii nr. x/07.02.2019 până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea actului administrativ.

Totodată, instanţa de fond a dispus în sensul că, în cazul în care reclamanta nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nici o formalitate.

Împotriva sentinţei civile nr. 85 din data de 29.03.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin recursul formulat recurentul a solicitat, în principal, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe şi în subsidiar, rejudecându-se cauza pe fond, să se modifice soluţia, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Împotriva recursului promovat de recurentul - pârât, a formulat întâmpinare intimata - reclamantă Societatea A. S.A., solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi pe cale de consecinţă menţinerea sentinţei recurate, ca temeinică şi legală.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 03.12.2019.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Motivul de casare invocat de recurentul-pârât au fost încadrate de aceasta în dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurentul-pârât invocă faptul că hotărârea recurată prin care a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. S.A. nu este motivată în acord cu dispoziţiile art. 425 alin. 1 lit. b) din C. proc. civ.. Se susţine că instanţa de fond nu a argumentat soluţia de suspendare a actului administrativ, respectiv nu a analizat condiţia prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în sensul existenţei unor cazuri bine justificate de natură a infirma prezumţia de legalitate a dispoziţiei obligatorie condiţie definită conform art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în sensul că în mod nelegal prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile cumulative ale cererii de suspendare.

Recurentul-pârât arată că prima instanţă nu a arătat în concret nici un motiv vădit de nelegalitate cu privire la Dispoziţia obligatorie consemnată de natră a infirma prezumţia de legalitate iar în ceea ce priveşte paguba iminentă se arată că nu este îndeplinită această condiţie, cuantumul mare al sumei contestate nefiind suficientă pentru a se dispune suspendarea în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi rejudecând respingerea cererii de suspendare ca nefondată.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar dovada că dosarul de fond nr. x/2019 având ca obiect cererea de anularea a dispoziţiei obligatorii este în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de casare prevăzute de art. 48881) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reţine motivarea soluţiei de admitere a cererii de suspendare sau existenţa unor motive contradictorii.

În opinia Curţii sentinţa de fond este motivată în fapt şi în drept fiind respectate dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.. Aceasta având în vedere obiectul cauzei - cerere de suspendare act administrativ

În raport de acest obiect prima instanţă a avut în vedere analizarea îndeplinirii celor două condiţii cumulative ale cererii de suspendare prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 astfel cum au fost definite prin dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. "t" şi "s" din Legea rn. 554/2004.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 C. proc. civ. este nefondat în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Prima instanţă a verificat îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 şi a concluzionat în mod corect în sensul îndeplinirii acestora.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unor cazuri bine justificate definite potrivit art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 prima instanţă a apreciat că este îndeplinită. Aceasta deoarece cel puţin aparent obiectul dispoziţiei obligatorii sale aspectul măsurilor de recuperare la bugetul de stat al unor sume pretins datorate de reclamantă se suprapun unor controale anterioare ale Curţii de Conturi care au vizat în parte aceeaşi perioadă 2016-2017.

În mod corect prima instanţă nu a verificat toate aspectele de nelegalitate invocate deoarece acestea nu puteau forma obiectul unei verificări sumare în cadrul cererii de suspendare acestea fiind obiectul acţiunii în anulare.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente definită conform art. 2 alin. 1 lit. "s" din Legea nr. 554/2004 prima instanţă a analizat-o corect nu numai perspectiv cuantumul mare al sumei contestate 189-981.936 RON cât şi din perspectiva efectelor executării acestei sume ţinând cont de specificul activităţii societăţii reclamante.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 85 din 29 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2019.