Distributor’s appeal over resale markups antitrust fine rejected as unfounded, fine upheld

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 26.04.2016, sub nr. x/2016 reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurentei, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1) - suspendarea executării deciziei nr. 72/17.12.2015, respectiv suspendarea executării plaţii amenzii în suma de 6509 RON, cu stabilirea unei cauţiuni;

2) - anularea deciziei NR. 72/17.12.2015 ca nelegală si netemeinică si exonerarea de la plata amenzii în suma de 6509 RON pentru următoarele argumente de drept:

a) - calificarea juridică nelegală a dispoziţiilor art. 8 si 17 din contractul intitulat,"cadru" având ca obiect o activitate anticoncurenţială, în realitate contractul fiind un contract de adeziune, definit de art. 1175 noul C. civ. a cărui interpretare este supusa regulilor civile instituite de art. 1235, 1237, 1239 alin. (2) si art. 1269 alin. (2) NCCIV în vigoare la momentul emiterii deciziei, moment la care contractul îşi produce efectele, conform argumentelor de la Obiecţiunile de fond la raport, respectiv pct. 1-19 din Obiecţiunile si observaţiile la raportul asupra investigaţiei, pe care Consiliul Concurentei le-a ignorat, ceea ce dovedeşte că analiza acestei instituţii este formala, iar concluzia de vinovăţie prestabilită prin raport şi menţinută de decizie;

b) -neîndeplinirea condiţiei afectării semnificative a concurentei, cu motivarea ca actele pretins anticoncurenţiale au încetat în martie 2010 conform concluziei din raport de la pag. 6 şi înlăturarea nelegală a aplicării act 8 alin. (1) din Lg. 21/1996 prin care prevederile art. 5 alin. (1) nu se aplica întreprinderilor care prin cifra de afaceri sub un anumit plafon şi cotele de piaţă situate sub anumite limite ar avea un impact minor asupra concurenţei;

c) - înlăturarea nelegala a aplicării art. 5 alin. (1) în raport de cotele de piaţa, în contextul în care fapta pretins anticoncurenţiala a încetat din martie 2010 iar în art. 15 alin. (2) din Constituţia României se stabileşte principiul mitio lex in materia contravenţională;

d) - concluzia nelegală potrivit căreia prevederile art. 7 alin. (4) lit. b) conţine o prezumţie legală că practica respectivă este prezumată ca afectează semnificativ concurenţa, afectarea semnificativa a concurentei fiind nedovedită, în contextul economic al pieţei comune, prin încălcarea art. 81, actualmente 101 si 82, actualmente 102 din Regulamentul CE nr. 1/2003 al Consiliului, precum si a pct. 50 din Comunicarea Comisiei -Orientări privind conceptul de efect asupra comerţului din art. 81 si 82 din Tratat (Jurnalul Oficial 2004/C101/07) privind conceptul de efect asupra acordurilor intre IMM-uri întrucât activitatea acestora este de obicei locala sau cel mult regionala, etc;

e) - încălcarea obligativităţii Regulamentului 1/2003 şi aplicarea directă a acestuia în toate statele membre conform art. 7 alin. (1) si art. 923 alin. (2) lit. a), b) si c, art. 45 alin. (3), precum şi a Regulamentului 330/2010, art. 10, potrivit cărora procedura investigaţiei în cazul existenţei unei încălcari are următoarele etape:

- propunerea de măsuri ca încălcarea sa înceteze, ceea ce se şi constata de către Consiliul Concurentei la pct. 16 din Raport(si pct. 6 din preambul), în sensul ca în martie 2010 practica pretins anticoncurenţiala a încetat;

- şi numai in cazul în care încălcarea nu încetează se constată încălcarea principiilor anticoncurenţiale printr-o decizie motivată, prin care se stabileşte amenda şi măsurile pentru remedierea situaţiei, eventuale daune.

Prin sentinţa civilă nr. 3264 pronunţată în data de 28.10.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea la judecată cu privire la capătul de cerere-suspendare executare act administrativ, respingând deopotrivă cererea de anulare a Deciziei nr. 72/17.12.2015 emisă de pârât, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENŢEI, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 3264 din data de 28.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. PANCIU, încadrând criticile sale în motivul de nelegalitate prevăzut la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului recurenta-reclamantă a menţionat, în esenţă, că

Împotriva recursului promovat de recurenta - reclamantă a formulat întâmpinare intimatul - pârât CONSILIUL CONCURENŢEI, în cadrul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, pe considerentul că recursul este nemotivat şi nu cuprinde nici un motiv de nelegaliatate a sentinţei recurate.

Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei recurate.

Recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului - pârât, în cuprinsul căruia a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de acesta cu rea-credinţă şi prin fals intelectual şi respingerea acestora, ca nefondate, precum şi a susţinerilor referitoare la excepţia nemotivării recursului pe prevederi de drept material, în condiţiile în care din conţinutul motivelor de recurs rezultă clar şi lipsit de echivoc prevederile de drept material invocate la pagina 1.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 03.12.2019.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă în cadrul cererii de recurs au fost încadrate în drept de aceste dispoziţii art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se faptul că soluţia de respingere a acţiunii este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţia României coroborat cu dispoziţiile art. 81 şi 82 din Tratat.

În esenţă se arată că soluţia de respingere a acţiunii şi de menţinere ca legală a deciziei de sancţionare emisă de autoritatea pârâtă nr. 72/17.12.2015 este nelegală deoarece prima instanţă a apreciat greşit atât asupra existenţei faptei anticoncurenţiale cât şi asupra vinovăţiei reclamantei.

Societatea reclamantă arată că s-a conformat celor dispuse de autoritatea de concurenţă din anul 2010, practicile pretins anticoncurenţiale încetând astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune sancţionarea sa.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimat-pârât a formulat întâmpinare în care a invocat în principal excepţia nulităţii pe motiv că aspectele invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar pe fond se solicită respingerea recursului ca nefondat.

Curtea analizând excepţia nulităţii recursului o va respinge pentru următoarele motive.

Conform art. 489 alin. 1 C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)

(2)Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488.

Curtea apreciază că aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă în cererea de recurs pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut la art. 48881) pct. 8 C. proc. civ. respectiv greşita interpretare şi aplicare a legii naţionale în raport de normele europene de concurenţă aplicabile acestea având ca obiect Decizia Curţii Constituţionale nr. 72/17.12.2015 prin care s-a dispus.

"Art. 1: Se constata încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de către B. S.R.L., în calitate de producător de adezivi şi mortare pentru polistiren, şi de către întreprinderile A. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L. şi I. S.R.L., în calitate de distribuitori de adezivi şi mortare pentru polistiren, prin încheierea unor înţelegeri anticoncurenţiale având ca obiect stabilirea în mod indirect a preţurilor de revânzare, sub forma clauzelor din contractele cadru de fixare a adaosurilor comerciale minime la revânzarea en gros şi cu amănuntul a produselor adezivi şi mortare pentru polistiren. (...)

Art 3. în temeiul art. 53 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se sancţionează A. S.R.L. pentru încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din lege cu amendă în cuantum de 6.509 RON, reprezentând 0.704% din cifra de afaceri totală realizată în anul 2014."

În consecinţă Curtea va respinge excepţia nulităţii recursului urmând a fi verificat pe fond recursul declarat de reclamantă în care se invocă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în raport de motivul de casare invocat Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate invocate de recurentă în recurs au caracter de generalitate şi nu pot fi reţinute, Decizia Consiliului Concurenţei nr. 72/17.12.2015 respectând în raport de situaţia de fapt prevederile Legii concurenţei.

Recurenta-reclamantă nu a arătat în concret în ce mod a acţionat în sensul eliminării practicilor anticoncurenţiale reţinute a fi comise în perioada 2010-2015, în condiţiile în care prin Decizia nr. 72/2015 s-a constatat încălcarea art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea concurenţei de către societăţile implicate inclusiv reclamanta şi au fost aplicate corect dispoziţiile art. 24 din Legea concurenţei.

În ceea ce priveşte aplicarea dreptului Uniunii, instanţa de fond a interpretat în mod corect dispoziţiile normelor de drept UE, respectiv prevederile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene (denumit în continuare TFUE) şi ale Regulamentului nr. 1/2003 privind punerea în aplicare a regulilor de concurenţă prevăzute la art. 81 şi 82 din Tratat (denumit în continuare Regulamentul nr. 1/2003), în sensul lipsei de incidenţă a legislaţiei Uniunii în speţa supusă judecăţii. Astfel, potrivit art. 101 TFUE, în coroborare cu art. 3 din Regulamentul nr. 1/2003, autorităţile de concurenţă, precum şi instanţele statelor membre au obligaţia de a aplica art. 101 TFUE doar acordurilor, deciziilor asociaţiilor de întreprinderi şi practicilor concertate care pot afecta comerţul dintre statele membre.

Analizând şi criteriile indicate de Comunicarea Comisiei Europene privind conceptul de efect asupra comerţului, instanţa de fond a ajuns în mod întemeiat Ia concluzia ca acordurile încheiate de recurenta-reclamantă cu producătorul B., sub forma clauzelor analizate, nu sunt susceptibile să afecteze comerţul dintre statele membre, pe cale de consecinţă art. 101 TFUE nefiind aplicabil în cauză. în acest context, instanţa de fond a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată, conchizând că Decizia Consiliului Concurenţei nr. 72/17.12.2015 a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul - pârât.

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3264 din 28 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2019.