Sanitary-veterinary authority prevails: employees' salary-assimilation claim fails as objectively impossible.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată Prin acţiunea formulată şi înregistrată iniţial sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor obligarea acesteia să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea unor acte de asimilare a funcţiilor şi salariilor.

Prin cererea înregistrată la aceeaşi instanţă sub nr. x/2016 reclamantul B., angajat al DSVSA Galaţi în funcţia de şofer a formulat aceleaşi solicitări, precizând că la pct. 17, 18 din Legea nr. 284/2010 sunt reglementate cu caracter specific sistemului bugetar şi, deci, inclusiv sistemul public sanitar-veterinar, funcţiile de "şofer ambulanţe, autolaboratoare, maşini de dezinfecţie, maşini de intervenţie şi alte maşini".

La primul termen de judecată fixat în Dosarul nr. x/2016 Tribunalul Galaţi a dispus conexarea Dosarului nr. x/2016 la Dosarul nr. x/2016. La acelaşi dosar a fost conexat şi Dosarul nr. x/2016 privind pe reclamanţii B. şi C.

Cu cererea aflată la dosar, reclamantul B. a precizat că înţelege să rectifice eroarea materială strecurată în petitul şi în motivarea cererii de chemare în judecată, în sensul în care, ori de câte ori se face trimitere şi/sau se invocă art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, trebuie înţeles de fapt art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014.

Pârâta Autoritatea Naţionala Sanitara Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin întâmpinare a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei în ceea ce priveşte soluţionarea capătului de cerere privind completarea Ordinului nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea unor acte de asimilare a funcţiilor şi salariilor. De asemenea, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în raport de solicitarea de completare a Ordinului nr. 1016/2015, apreciind că această operaţiune intră în atribuţiile DSVSA.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei, Tribunalul Galaţi a apreciat-o întemeiată şi a admis-o ca atare, sens în care prin Sentinţa civilă nr. 1481 din 16 decembrie 2016 a dispus declinarea competenţei la Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, incidenţa disp.art. 10 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel sunt competente în ceea ce priveşte soluţionarea cauzelor prin care se solicită anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală.

La Curtea de Apel Galaţi cauza a fost înregistrată sub nr. x/2016.

La primul termen de judecată, verificându-şi competenţa, Curtea s-a considerat legal sesizată, având în vedere obiectul principal al acţiunii, acela al completării unui act administrativ emis de o autoritate centrală.

De asemenea, la acelaşi termen, s-a constatat că au calitatea de reclamanţi în cauză, B. şi A., numitul C. având formulată acţiunea separată cu acelaşi obiect, înregistrată sub nr. x/2016, neînsuşindu-şi acţiunea formulată în numele său de către Sindicatul Veterinarilor din Galaţi.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 58/F pronunţată în data de 14 martie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca fiind nefondate, excepţiile invocate de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) Bucureşti prin întâmpinare, respective excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi cea a inadmisibilităţii acţiunii;

- a admis acţiunea formulată de reclamanţii B. şi prin Sindicatul Veterinarilor Galaţi şi A., în contradictoriu cu pârâtele: Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară Bucureşti, şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Galaţi şi, în consecinţă:

- a obligat pârâta ANSVSA să completeze Ordinul emis de către aceasta, în temeiul art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, sub nr. x din 23 decembrie 2015, în sensul inserării în Anexa, la pct. 1 lit. b), tabelul 2 şi a funcţiilor de şofer şi, respectiv, de muncitor calificat,

- obligând deopotrivă pârâta DSVSA Galaţi la emiterea pentru reclamanţi a deciziilor de asimilare a funcţiei şi a salariului, în conformitate cu Ordinul completat în sensul celor susmenţionate şi la plata eventualelor diferenţe salariale.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 58/F din data de 14 martie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului, recurenta-pârâtă a menţionat, în esenţă, că Sentinţa civilă nr. 58/F din 14 martie 2017, este netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, hotărârea cuprinde motive contradictorii şi, de asemenea este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material (dispoziţiile H.G. nr. 1415/2009, O.G. nr. 42/2004, O.U.G. nr. 83/2014, Legii nr. 293/2015, Legii nr. 500/2002 şi O.G. nr. 22/2002), motive de recurs prevăzute de 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6 şi pct. 8 din noul C. proc. civ.

O primă critică este referitoare la soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale a ANSVSA, în ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor, în sensul obligării instituţiei să completeze Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 1016 din 23 decembrie 2015 prin emiterea unor acte administrative de asimilare.

Se arată de recurentă că pentru completarea Ordinului nr. 1016 din 23 decembrie 2015 emis de Preşedintele ANSVSA în maniera solicitată de intimaţii-reclamanţi nu poate fi realizată decât de către direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti întrucât ANSVSA organul ierarhic superior nu emite decizii (indiferent de ce natură, inclusiv salarială) pentru personalul încadrat în instituţiile din subordinea sa.

Conform prevederilor art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (1) lit. f) din Anexa nr. 2 la Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 571 din 27 iunie 2014 pentru aprobarea structurii organizatorice cadru şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare ale direcţiilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu modificările şi completările ulterioare, directorul executiv, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, emite decizii privind încadrarea, modificarea, sancţionarea, pensionarea şi încetarea raporturilor de muncă/raporturilor de serviciu ale personalului din instituţie, respectiv personalului contractual/funcţionarilor publici.

Aşadar, raportat la motivele de fapt şi de drept şi la obiectul prezentei cauze, ANSVSA nu poate avea calitate procesuală pasivă, întrucât intimaţii-reclamanţi nu au raporturi de muncă directe cu ANSVSA, aceştia fiind personal contractual numiţi în funcţii de execuţie de şofer şi muncitor calificat în cadrul DSVSA Galaţi, astfel că aceştia se găsesc într-un raport juridic cu DSVSA Galaţi şi nu cu recurente, organ ierarhic superior.

Totodată, calitatea ANSVSA de ordonator principal de credite nu poate justifica legitimarea sa procesuală în cauza dedusă judecăţii, întrucât atribuţiile sale prevăzute de art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, privind repartizarea creditelor către bugetele instituţiilor publice din subordine privesc o etapă ulterioară a procesului, respectiv cea a executării hotărârii definitive de admitere a acţiunii.

Având în vedere că intimaţii-reclamanţi au solicitat "completarea Ordinului ANSVSA nr. 1016 din 23 decembrie 2015 (...), prin emiterea unor acte de asimilare", acte care aşa cum s-a detaliat mai sus, nu pot fi emise decât DSVSA Galaţi, rezultă ca fiind neîntemeiată reţinerea instanţei de fond în sensul că ANSVSA are calitate procesuală pasivă, întrucât "modificarea (Ordinului nr. 1016/2015) vizează autoritatea emitentă (ANSVSA)".

Sentinţa civilă nr. 58F din 14 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2016 este netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa fondului a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, motiv de recurs prevăzut la 488 alin. (1) pct. 4 din noul C. proc. civ.

Din modul de formulare al acţiunii, se poate observa foarte clar că intimaţii-reclamanţi au solicitat "completarea Ordinului ANSVSA nr. 1016 din 23 decembrie 2015 prin emiterea unor acte de asimilare", adică prin decizii de asimilare, acte administrative individuale care pot fi emise numai de către pârâta DSVSA Galaţi .

Consideră recurenta că solicitarea intimaţilor-reclamanţi este inadmisibilă, raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 8 alin. (1) şi (12) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la cele ale art. 60 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Solicitarea intimaţilor-reclamanţi, de completare a unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală (prin emiterea unor decizii de asimilare) nu poate constitui obiect al unei acţiuni în contencios administrativ, întrucât o astfel de posibilitate nu se regăseşte printre cazurile limitativ, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Se consideră că soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei lipsei inadmisibilităţii primului petit al acţiunii intimaţilor-reclamanţi invocată este dată cu depăşirea de către instanţa fondului a atribuţiilor puterii judecătoreşti.

Sentinţa civilă nr. 58/F din 14 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2016, cu privire la fondul cauzei, cuprinde motive contradictorii şi este dată cu încălcarea normelor de drept material, motive de recurs prevăzute la 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din noul C. proc. civ.

Se apreciază că reţinerile instanţei de fond sunt neîntemeiate şi contradictorii, întrucât, începând cu data de 1 decembrie 2015, funcţiile şi salariile personalului din cadrul structurilor subordonate instituţiei recurente au fost asimilate cu funcţiile şi salariile din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, potrivit prevederilor art. 1 punctul 2 din Legea nr. 293/2015, care prevăd că: asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutelor centrale şi structurilor subordonate judeţene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcţiile şi nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, după caz, din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie, pentru Agricultură, în cazul unităţilor subordonate, precum şi stabilirea nivelului concret al drepturilor salariate se face prin ordin al preşedintelui autorităţii naţionale sanitare veterinare pentru siguranţa alimentelor, corespunzător specificului funcţiilor Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, având ca referinţă dispoziţiile ordinelor Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) şi (81), cu respectarea normelor legale în vigoare.

A mai arătat recurenta că ANSVSA a procedat la asimilarea cu funcţiile şi salariile din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, conform art. 1 alin. (1) din Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 1016/2015, ţinând cont de nivelul studiilor şi de vechimea în specialitate a acestora.

Conform art. 2 alin. (1) din Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 1016/2015, recurenta-pârâtă DSVSA Galaţi a emis acte administrative individuale privind stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul acesteia (funcţionari publici şi personal contractual).

Asimilarea funcţiilor contractuale s-a realizat, în conformitate cu Legea nr. 293/2015, în mod corespunzător, ţinând cont de specificul sistemului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi cu respectarea condiţiilor minime de vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei contractuale, fiind asimilate numai funcţiile regăsite în Anexa nr. 1, Capitolul II, Litera K "Administraţia publică sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor" din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru funcţiile specifice contractuale din cadrul instituţiilor subordonate, salariul de încadrare este cel stabilit în Tabelul nr. 2, prin asimilare cu salariile aferente funcţiilor publice. Asimilarea se realizează în mod corespunzător cu specificul sistemului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi cu respectarea condiţiilor minime de vechime în specialitatea studiilor conform coloanei 2 a Tabelului nr. 2".

În concluzie, au fost asimilate nu doar funcţiile publice, ci şi funcţiile contractuale specifice sistemului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor cu funcţii publice, ţinând cont de prevederile anexelor la Legea nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, asimilarea făcându-se cu respectarea condiţiilor minime de vechime în specialitatea studiilor.

Totodată, DSVSA Galaţi a emis pentru fiecare intimat-reclamant în parte, acte administrative individuale prin care acestora le-a fost majorat salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1 decembrie 2015 şi că intimaţii-reclamanţi nu au contestat drepturile salariale stabilite de către recurenta-pârâtă DSVSA Galaţi.

Ţinând seamă de cele expuse mai sus şi având în vedere faptul că, în sistemul personalului plătit fonduri publice, contractele individuale de muncă şi actele administrative individuale prin care este consfinţit salariul sunt încheiate sau emise cu respectarea şi în temeiul prevederilor legii în vigoare la acel moment, recurenta arată că nu se poate pune în discuţie nerespectarea prevederilor Legii nr. 293/2015, întrucât actele administrative individuale de majorare a salariului intimaţilor-reclamanţi sunt subsecvente legii şi se supun acesteia, prevederile lor neavând o existenţă de sine stătătoare, ci fiind guvernate de lege, recurenta-pârâtă DSVSA Galaţi acţionând în baza şi temeiul legii.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurenta-pârâtă au formulat întâmpinare intimaţii-reclamanţi B. şi A., prin Sindicatul Veterinarilor Galaţi, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond, ca legală şi temeinică, reiterând apărările de la instanţa de fond.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta - pârâtă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a formulat răspuns la întâmpinarea celor doi intimaţi - reclamanţi, în cuprinsul căruia a susţinut că sentinţa civilă este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, cu aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea cuprinzând şi motive contradictorii.

Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă la data de 3 decembrie 2019.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Se reţine că reclamanţii sunt angajaţii DSVSA, în funcţia de şoferi, respectiv muncitori calificaţi, în baza unor contracte de muncă perioadă nedeterminată, desfăşurând activităţi evidenţiate şi salarizate în baza Legii nr. 284/2010, Anexa I - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Administraţie", Cap. II. lit. D) - Alte funcţii comune din sectorul bugetar, lit. b) - Funcţii de execuţie pe trepte profesionale.

Reclamanţii solicită aplicarea de către pârâte şi în ceea ce îi priveşte a prevederilor O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi aplicarea O.U.G. nr. 83/2014, adoptată prin Legea nr. 293/2015, care a modificat O.U.G. nr. 83/2014 prin introducerea art. 2, având următorul conţinut:

"asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutelor centrale şi structurilor subordonate judeţene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcţiile şi nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, după caz, din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în cazul unităţilor subordonate, precum şi stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se fac prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, corespunzător specificului funcţiilor Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, având ca referinţă dispoziţiile ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) şi (81), cu respectarea normelor legale în vigoare".

Pentru punerea în aplicare a noilor modificări legislative, ANSVSA a emis Ordinul 1016 din 23 decembrie 2015 prin care s-au asimilat funcţiile şi salariile personalului ANSVSA/DSVSA cu funcţiile şi nivelurile de salarizare din cadrul MADR/APIA.

În aplicarea Ordinului nr. 1016 din 23 decembrie 2015, începând cu data de 1 decembrie 2015, DSVSA Galaţi a emis decizii prin care a stabilit noile salarii pentru funcţionarii publici/personalul contractual care s-au regăsit ca funcţii şi salarizare în Anexa de la Ordinul nr. 1016/2015.

ANSVSA a arătat că funcţiile de şofer şi de muncitor calificat deţinute de reclamanţii din prezenta cauză nu s-a identificat în Anexa Ordinului nr. 1016/2015 la pct. 1, lit. b), Tabelul nr. 2 ca făcând parte din rândul funcţiilor specifice contractuale existente la nivelul DSVSA pentru care să se calculeze asimilarea conform punctelor II - X din Anexa la Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015.

Ca urmare a acestui fapt, nu a fost posibilă, pentru funcţiile de muncitor calificat şi de şofer din cadrul DSVSA Galaţi, asimilarea cu funcţiile şi salariile din cadrul APIA. În consecinţă, nici prevederile art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014 modificat prin O.U.G. nr. 35/2015 nu au putut fi aplicate în ceea ce-l priveşte pe reclamant.

Referitor la motivul de recurs privind greşita soluţionare de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ANSVSA şi DSVSA Galaţi

Înalta Curte constată că reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015 şi emiterea unor acte de asimilare a funcţiilor şi salariilor personalului contractual reprezentaţi de muncitori calificaţi (şofer) din cadrul DSVSA Galaţi cu funcţiile şi nivelul de salarizare din cadrul MADR, respectiv APIA.

Aşa cum a reţinut corect instanţa de fond, acest ordin este emis de ANSVSA Bucureşti, astfel că această pârâtă are calitate procesuală în cauză, existând o identitate între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Se înţelege că modificarea ordinului vizează emitentul ANSVSA, iar celelalte capete de cerere privesc pârâta DSVSA, aşa încât se constată o soluţionare corectă din partea instanţei de fond a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a celor două pârâte.

Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, se reţine că nici acest motiv de recurs nu este fondat.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta ANSVSA întemeiată pe argumentarea că pe calea acţiunii în contencios administrativ nu se poate solicita completarea unui act administrativ se reţine, având în vedere obiectul şi finalitatea acţiunii deduse judecăţii precum şi regula generală de interpretare în materia actelor juridice precum că acestea trebuie interpretate în sensul în care sunt apte de a produce efecte juridice iar nu în sensul în care nu pot produce astfel de efecte, regulă de interpretare aplicabilă şi în materia actelor de procedură, că, prin primul capăt de cerere formulat prin prezenta acţiune se solicită obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ (ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor) prin care să se facă asimilarea salarială reglementată de dispoziţiile art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, alineat introdus în O.U.G. nr. 83/2014 prin Legea nr. 293/25 noiembrie 2015, privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, în vigoare de la data de 28 noiembrie 2015.

Reclamantul pentru membrii de sindicat reprezentaţi în cauză cere ca prin actul administrativ la a cărui emitere se solicită a fi obligată pârâta să se facă asimilarea salarială prevăzută de art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014 începând cu data de 1 ianuarie 2015, invocând faptul că salarizarea personalului din categoria din care fac parte membrii de sindicat reprezentaţi în prezenta acţiune (operator date I şi muncitor I) a fost omis a fi făcută prin Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015 al preşedintelui ANSVSA, privind salarizarea personalului din cadrul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi a institutelor veterinare.

Prin acţiune se invocă şi faptul că sindicatul reclamant în cauză s-ar fi adresat în sensul celor solicitate prin acţiune pârâtei ANSVSA prin intermediul D. însă răspunsul ANSVSA la această cerere a fost unul evaziv şi formal, evitându-se un punct de vedere care să rezolve situaţia categoriilor de personal neavute în vedere la emiterea Ordinului nr. 1016/23.12.2015.

În raport de cele anterior reţinute acţiunea formulată în cauză nu poate fi reţinută ca inadmisibilă prin prisma argumentelor aduse de pârâtă deoarece aceasta, aşa cum este argumentată, vizează nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri sau refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) şi i) din Legea nr. 554/2004, aspect care poate face obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ potrivit art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Din lecturarea cererilor de chemare în judecată şi temeiul de drept invocat rezultă că această "completare" solicitată reprezintă de fapt o modificare în parte a acestui ordin şi nu are înţelesul "completării unui act normativ" în accepţiunea art. 60 - 62 din Legea nr. 24/2000.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 pct. 8 C. proc. civ., este întemeiat.

Se reţine că începând cu data de 1 decembrie 2015, funcţiile şi salariile personalului din cadrul structurilor subordonate instituţiei pârâte au fost asimilate cu funcţiile şi salariile din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, potrivit prevederilor art. I punctul 2 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, respectiv:

"Asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutelor centrale şi structurilor subordonate judeţene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcţiile şi nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, după caz, din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în cazul unităţilor subordonate, precum şi stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se face prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, corespunzător specificului funcţiilor Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, având ca referinţă dispoziţiile ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) şi (81), cu respectarea normelor legale în vigoare."

Pentru punerea în aplicare a prevederilor legale mai sus menţionate, la nivelul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi al unităţilor subordonate acesteia, instituţia pârâtă a solicitat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să îi fie puse la dispoziţie ordinele ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de punere în aplicare a prevederilor art. 1 alin. (8) şi alin. (81) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, documente transmise ulterior.

De asemenea, în acelaşi scop, s-au solicitat clarificări de la o serie de instituţii publice, printre care şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Având în vedere că în textul de lege mai sus menţionat legiuitorul nu face distincţie între funcţia publică şi funcţia contractuală, potrivit punctului de vedere exprimat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin Adresa nr. x din 10 decembrie 2015, se puteau asimila funcţii publice cu funcţii contractuale şi invers, textul de lege făcând referire la personal, la modul general, şi nu la categoriile de personal. Potrivit aceluiaşi punct de vedere, la asimilarea funcţiilor, trebuia să se ţină cont de nivelul studiilor şi de ierarhia funcţiilor din cele două instituţii ale căror salarii s-au asimilat.

Astfel, la nivelul sistemului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, s-a procedat la emiterea unor acte administrative privind salarizarea personalului din acest sistem, potrivit cărora funcţiile contractuale au fost asimilate, din punct de vedere al stabilirii drepturilor salariale, cu funcţiile publice, ţinând cont de nivelul studiilor şi de vechimea în specialitatea acestora.

Asimilarea funcţiilor contractuale s-a realizat, în conformitate cu actul normativ mai sus precizat, în mod corespunzător, ţinând cont de specificul sistemului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi cu respectarea condiţiilor minime de vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei contractuale, fiind asimilate numai funcţiile regăsite în Anexa nr. 1, Capitolul II, Litera K "Administraţia publică sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor" din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, s-a dat posibilitatea asimilării numai funcţiilor contractuale specifice activităţii sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, exceptând funcţiile contractuale comune. Funcţiile contractuale nu au fost stabilite ca funcţii publice, ci s-a realizat asimilarea strict din punct de vedere al salarizării.

În cuprinsul Ordinului Preşedintelui ANSVSA nr. 1016 din 23 decembrie 2015 privind salarizarea personalului din cadrul direcţiilor sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi al institutelor veterinare, cu modificările ulterioare, care are ca referinţă dispoziţiile Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1980 din 29 decembrie 2014, cu modificările ulterioare, se precizează:

"Pentru funcţiile specifice contractuale din cadrul instituţiilor subordonate, salariul de încadrare este cel stabilit în Tabelul nr. 2, prin asimilare cu salariile aferente funcţiilor publice. Asimilarea se realizează în mod corespunzător cu specificul sistemului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi cu respectarea condiţiilor minime de vechime în specialitatea studiilor conform coloanei 2 a Tabelului nr. 2 ".

Astfel, au fost asimilate funcţii contractuale specifice sistemului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor cu funcţii publice, ţinând cont de prevederile anexelor la Legea nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, asimilarea făcându-se cu respectarea condiţiilor minime de vechime în specialitatea studiilor.

Având în vedere problematica ridicată cu privire la personalul contractual neasimilat, instituţia pârâtă a procedat la solicitarea unor noi lămuriri din partea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice cu privire la posibilitatea asimilării funcţiilor comune, printre care cea de şofer, respectiv muncitor, funcţii pentru care Legea nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede vreun nivel de studii, a funcţiilor cuprinse în alte anexe decât cea specifică sistemului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor (Anexa nr. 1 - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Administraţie", Cap II, lit. D). - Alte funcţii comune din sectorul bugetar, lit. b) - Funcţii de execuţie pe trepte profesionale, corespondente din punct de vedere al funcţiilor (nivel al studiilor şi activităţii specifice) celor din Anexa nr. 1 - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Administraţie", Cap II, lit. K) - Administraţia publica sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor) precum şi a unor funcţii specifice sistemului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, cum este cazul agentului veterinar, funcţie pentru ocuparea căreia sunt necesare studii generale sau de nivel inferior, cu funcţiile şi salariile din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, respectiv cu cele din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură pentru unităţile subordonate Autorităţii.

Ordinul comun al ministrului fondurilor europene, viceprim-ministrului, ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, viceprim-ministrului, ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, ministrului mediului şi schimbărilor climatice, ministrului economiei şi ministrului transporturilor nr. 103/417/399/30/RP/398/370/238/2014 şi Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1980 din 29 decembrie 2014, cu modificările ulterioare, documente care au stat la baza emiterii actelor administrative privind salarizarea personalului din cadrul ANSVSA şi structurilor subordonate, nu reglementează nici salarizarea funcţiilor comune, nici salarizarea unor funcţii pentru a căror ocupare sunt necesare studii generale sau de nivel inferior.

Instituţia pârâtă a solicitat Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi ca, în situaţia în care această instituţie apreciază că sunt posibile asimilările despre care se face vorbire în cele de mai sus, să precizeze şi funcţiile cu care se pot realiza aceste asimilări, cu respectarea prevederilor legale incidente.

Prin Adresa nr. x din 30 mai 2016, înregistrată la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor cu nr. x din 2 iunie 2016, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a apreciat că "pot fi asimilate atât funcţiile comune, funcţiile specifice sistemului sanitar şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi funcţia publică de secretar general şi funcţiile din cadrul cabinetului demnitarului, cu funcţii asemănătoare ca nivel de studii şi de nivel de complexitate a atribuţiilor din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, după caz, din Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în cazul unităţilor subordonate ", fără a preciza şi funcţiile cu care se pot realiza aceste asimilări, în conformitate cu respectarea prevederilor legale incidente.

În opinia instanţei, este corectă aprecierea pârâtei ANSVSA în sensul că este în imposibilitate obiectivă de a realiza asimilarea solicitată de reclamant, pentru membri săi de sindicat, ţinând cont de faptul că, pentru funcţiile contractuale de şofer, respectiv muncitor, Legea nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede vreun nivel de studii, în timp ce pentru funcţiile cuprinse în anexele la următoarele acte administrative, respectiv Ordinul comun al ministrului fondurilor europene, viceprim-ministrului, ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, viceprim-ministrului, ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, ministrului mediului şi schimbărilor climatice, ministrului economiei şi ministrului transporturilor nr. 103/417/399/30/RP/398/370/238/2014, Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1980 din 29 decembrie 2014, cu modificările ulterioare, Ordinul comun al ministrului fondurilor europene, ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice, ministrului energiei, Întreprinderilor mici şi mijlocii şi mediului de afaceri, ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi ministrului pentru societatea informaţională nr. 348/93/3164/62/201/42/2015 privind aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (7) şi alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 639 din 9 aprilie 2015, legea prevede, pentru ocupare, studii superioare de lungă durată, studii superioare de scurtă durată şi, respectiv, studii medii.

Astfel, nu se pune problema aplicării preferenţiale art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, doar pentru anumite categorii de personal contractual şi nici a unei discriminări indirecte, interzise prin art. 5 alin. (4) din Legea nr. 53/2003, cum susţine reclamantul iar, referitor la afirmaţia potrivit căreia, independent de denumirea formală a funcţiilor ocupate de membri de sindicat, aceştia desfăşoară în realitate activităţi profesionale specifice, similare personalului contractual pentru care s-a făcut aplicarea art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, aceasta este irelevantă, prin raportare la argumentele expuse mai sus.

Potrivit art. 6 alin. (4) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:

"Ordonatorii principali de credite au obligaţia să stabilească salariile de bază, soldele funcţiilor de bază/salariile funcţiilor de bază, indemnizaţiile lunare de încadrare, sporurile, alte drepturi salariate în bani şi în natură stabilite potrivit legii, să asigure promovarea personalului în funcţii, grade şi trepte profesionale şi avansarea în gradaţii, în condiţiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu."

Dispoziţia legală mai sus citată nu reglementează însă faptul că stabilirea drepturilor salariale se face prin act administrativ. De altfel, în situaţia personalului contractual, o astfel de reglementare ar fi contrară dispoziţiilor legislaţiei specifice dreptului muncii potrivit cărora salarizarea acestei categorii de personal se stabileşte prin contractul colectiv de muncă (art. 229 alin. (1) C. muncii), în situaţia dedusă judecăţii contractul colectiv de muncă la nivel de sector de activitate şi contractul individual de muncă (art. 10 Codul muncii) care nu poate conţine drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă (art. 11 C. muncii).

De altfel şi Legea dialogului social 62/2011 statuând în art. 138 alin. (1) că:

"Prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani şi în natură, altele decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare pentru categoria respectivă de personal.", prevede principiul căruia stabilirea drepturilor salariale ale personalului contractual se face potrivit dispoziţiilor legislaţiei în vigoare prin contractul colectiv de muncă.

În acest context, art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014 invocat de reclamant ca temei al acţiunii, arată că, asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutelor centrale şi structurilor subordonate judeţene, potrivit acestui act normativ, se fac prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, însă aceeaşi dispoziţie legală arată că această asimilare prin act administrativ se face "având ca referinţă dispoziţiile ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) şi (81), cu respectarea normelor legale în vigoare".

Astfel asimilarea funcţiilor şi salariilor făcută prin ordinul preşedintelui ANSVSA, potrivit art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014 este limitată, fiind ţinută să aibă ca referinţă dispoziţiile ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) şi (81) al aceleiaşi dispoziţii legale.

Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1980 din 29 decembrie 2014, cu modificările ulterioare, avut ca referinţă la emiterea Ordinului nr. 1016 din 23 decembrie 2015 al preşedintelui ANSVSA nu reglementează nici salarizarea funcţiilor comune, nici salarizarea unor funcţii pentru a căror ocupare sunt necesare studii generale sau de nivel inferior.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

În conformitate cu prevederile art. 488 pct. 8 raportat la art. 496 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa în parte sentinţa recurată, se va respinge acţiunea ca nefondată şi vor fi menţinute dispoziţiile privind excepţiile invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva Sentinţei nr. 58/F din 14 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa civilă recurată şi, rejudecând,

Respinge acţiunea, ca nefondată.

Menţine celelalte dispoziţii privind excepţiile invocate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2019.

GGC - LM