Jurisdictional conflict over administrative status of state-owned commercial entity: exclusion of public power regime precluding administrative court competence

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Cluj, secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională a Sării S.A., au solicitat anularea Raportului emis de Compartimentul de control financiar de Gestiune şi Control Intern al Societăţii Naţionale a Sării S.A. nr. 721/31.01.2019, privind punerea în aplicare a recomandărilor din Raportul de control al Camerei de Conturi Cluj nr. 3774/05.04.2016, a Deciziei Camerei de Conturi Cluj nr. 14/28.04.2016, a încheierii nr. 78/2016, a Raportului de follow-up nr. 10360/2018 şi a Referatului nr. x/31.01.2013, admiterea excepţiei prescripţiei cu privire la angajarea răspunderii contractuale patrimoniale a reclamanţilor.

În temeiul dispoziţiilor art. 245 C. proc. civ. coroborat cu art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii reclamanţii au invocat prescripţia dreptului material la acţiune al Societăţii Naţionale a Sării S.A. cu privire la angajarea răspunderii contractuale patrimoniale a reclamanţilor.

Pârâta Societatea Naţională a Sării S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii şi excepţia lipsei de interes parţială, iar ulterior a depus note scrise prin care a invocat excepţia necompetentei funcţionale a Tribunalului Cluj, secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, apreciind că potrivit art. 95 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa materială revine Tribunalului, secţia civilă. Totodată, a invocat necompetenţa teritorială a Tribunalului Cluj şi a apreciat că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., aceasta revine Tribunalului Bucureşti - sectia civilă.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Cluj, secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin sentinţa civilă nr. 1863/2019 din data de 12.09.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 disjuns din dosarul nr. x/2019, Tribunalul Cluj, secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi pârâta Societatea Naţională a Sării S.A. în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că pârâta este o entitate ce se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, astfel că în prezenta cauză competenţa se stabileşte conform art. 10 alin. (1) din acest act normativ.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 211/2019 din data de 10 octombrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională a Sării S.A., în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Astfel, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, în speţă nu există nici o probă din care să rezulte că Societatea Naţională a Sării S.A. ar fi dobândit statut de utilitate publică, aceasta fiind înfiinţată prin H.G. nr. 764/21.11.1997, care la art. 1 prevede că aceasta este o societate comercială pe acţiuni, persoană juridică română, cu capital integral de stat, astfel că nu poate fi asimilată unei autorităţi publice, în condiţiile în care nu rezultă din obiectul său de activitate că ar fi autorizată să efectueze un serviciu public în regim de putere publică.

S-a mai reţinut că nici actele a căror anulare se solicită nu pot fi apreciate ca fiind acte administrative în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale şi teritoriale de soluţionare a speţei în raport cu obiectul cauzei.

Reclamanţii au învestit instanţa cu o acţiune prin care, în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională a Sării, au solicitat anularea Raportului emis de Compartimentul de control financiar de Gestiune şi Control Intern al Societăţii Naţionale a Sării S.A. nr. 721/31.01.2019, privind punerea în aplicare a recomandărilor din Raportul de control al Camerei de Conturi Cluj nr. 3774/05.04.2016, a Deciziei Camerei de Conturi Cluj nr. 14/28.04.2016, a încheierii nr. 78/2016, a Raportului de follow-up nr. 10360/2018 şi a Referatului nr. x/31.01.2013, admiterea excepţiei prescripţiei cu privire la angajarea răspunderii contractuale patrimoniale a reclamanţilor.

Stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza presupune analiza încadrării litigiului de faţă în materia contenciosului administrativ.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public."

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Noţiunea de autoritate publică este definită la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Or, în speţă, Înalta Curte constată că în desfăşurarea activităţii sale, pârâta Societatea Naţională a Sării S.A. nu acţionează în regim de putere publică.

Conform art. 6 din Statutul Societăţii Naţionale a Sării S.A. (Anexa 1 la H.G. nr. 767/1997):

"Societatea Naţională a Sării - S.A. are ca scop îndeplinirea strategiei naţionale stabilite pentru extracţia, prelucrarea şi comercializarea sării şi a unor substanţe nemetalifere, prin efectuarea, cu respectarea legislaţiei române, de acte de comerţ, corespunzătoare obiectului de activitate aprobat prin prezentul statut", iar potrivit art. 7 din Statut:

"Societatea Naţională a Sării - S.A., are ca obiect de activitate: 1. efectuarea de activităţi miniere (prospecţiune, explorare, dezvoltare, exploatare şi preparare) în perimetrele în care a obţinut licenţa; 2. activităţi de comerţ intern şi extern pentru aprovizionare şi pentru valorificarea produselor obţinute din activitatea proprie; 3. activităţi de proiectare, de construcţii-montaj, confecţionarea şi repararea pieselor de schimb, transport, informatică, protecţia mediului şi orice alte activităţi şi servicii necesare realizării obiectului principal de activitate."

Mai mult, conform art. 2 din Statut, Societatea Naţională a Sării - S.A. este o societate comercială, având forma juridică de societate pe acţiuni, ce îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu propriul statut, iar din examinarea art. 1, reiese că aceasta este înmatriculată în Registrul Comerţului, aspecte ce vin să sublinieze în plus faptul că această entitate nu este o autoritate publică în sensul Legii contenciosului administrativ.

În consecinţă, Înalta Curte constată că, întrucât în desfăşurarea activităţii sale pârâta nu acţionează în regim de putere publică, aceasta nu are calitatea de autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care litigiile referitoare la actele emise de pârâtă nu sunt litigii de contencios administrativ, astfel că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competenţa de soluţionare a litigiilor de contencios administrativ.

Prin urmare, reţinând că potrivit art. 1 din H.G. nr. 767/1997, pârâta este o societate comercială pe acţiuni care se organizează şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi financiară şi se finanţează din venituri proprii, respectiv care urmăreşte obţinerea de profit şi care suportă propriile pierderi, nu este bugetară şi obţine venituri din prestarea obiectului de activitate, nu este autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004, ci o societate comercială ce se supune, finalmente, Legii nr. 31/1990.

Neputându-se reţine calitatea de autoritate publică a pârâtei, nici acele contestate de către reclamanţi nu pot fi considerate acte administrative în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că potrivit acestui text de lege, condiţia intrinsecă pentru a fi considerat act administrativ este tocmai ca acesta să fie emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.

Acest aspect a fost reţinut, de altfel, în mod corect de către Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, care a constatat că în speţă nu este vorba despre acte administrative în sensul legii contenciosului administrativ.

Astfel fiind, litigiul de faţă este de competenţa instanţei de drept comun, respectiv cea de muncă şi asigurări sociale, având în vedere că reclamanţii deduc judecăţii o situaţie rezultată din raporturile de muncă ale acestora cu entitatea pârâtă.

Având în vedere că potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., E., I., D., C., G., K., B., F., J. şi H., în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională a Sării S.A., în favoarea Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.