Challenge to agricultural fraud assessment: nullity for violation of right of defense and partial lack of motivation

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 05.08.2016, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură: desfiinţarea Deciziei nr. 420/17.06.2016 emise de APIA - Aparatul Central şi Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 22.02.2016 de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul APIA; să se constate inexistenţa vreunei sume încasate nejustificat şi a vreunei obligaţii de a restitui asemenea sume de bani.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 51/2017 din 30 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Aparatul Central, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 51/2017 din 30 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Într-o primă critică, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că judecata a avut loc cu încălcarea art. 13 şi 14 C. proc. civ. raportat la art. 221 şi 222 C. proc. civ., fără a ţine cont de faptul că apărătorul societăţii a depus o cerere de amânare motivată şi fără a-i fi comunicate înscrisurile depuse la dosar, partea fiind împiedicată în acest mod să pună concluzii.

De asemenea, critică faptul că instanţa nici nu a amânat pronunţarea pentru a putea formula concluzii scrise.

Având în vedere aceste aspecte, invocă nulitatea sentinţei recurate în condiţiile art. 174-179 C. proc. civ.

Într-o critică secundară, circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii şi că, dată fiind lipsa reprezentantului părţii la dezbaterile pe fond, nu a avut posibilitatea de a explica relevanţa înscrisurilor, respectiv faptul că menţionarea în tabele a unor contracte încheiate ulterior datei depunerii cererii de plată a fost generată de întocmirea acestora după luna aprilie 2010, la solicitarea APIA Olt, precum şi lipsa din tabele a unor contracte valabile la momentul depunerii cererii de plată, ce au expirat sau au fost reînnoite în cursul anului 2010.

Pe de altă parte, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a reţinut, contrar evidenţei de la dosar, că reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte o altă situaţie de fapt, astfel că nu se putea deduce dacă înscrisurile de la dosar nu au fost observate de către instanţă sau s-a considerat că acestea nu fac dovada celor afirmate.

Recurenta-reclamantă consideră că este întemeiat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind dată cu o interpretare şi aplicare greşită a legii, sens în care se impunea desfiinţarea cel puţin în parte a procesului-verbal atacat, conform înscrisurilor ce dovedeau suprafeţele de teren deţinute în arendă.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate, arătând în esenţă, că prin raportare la înscrisurile ce dovedesc suprafeţele de teren deţinute în arendă, recurenta-reclamantă a primit sprijin financiar necuvenit, întrucât nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, desfiinţarea Deciziei nr. 420/17.06.2016 emise de APIA - Aparatul Central şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 22.02.2016 de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul APIA, precum şi constarea inexistenţei vreunei sume încasate nejustificat ori a vreunei obligaţii de a restitui asemenea sume de bani.

Examinând hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de către recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că este fondat.

Acest motiv de casare are în vedere neregularităţi procedurale, altele decât cele prevăzute la alin. (1)-(4), precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului civil, în speţă, principiul dreptului la apărare şi principiul dreptului la un proces echitabil.

Înalta Curte constată că la dosar fond se regăsesc înscrisurile depuse de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură pentru termenul de judecată din data de 30.01.2017, cu privire la care Înalta Curte constată că nu există dovada comunicării acestora către reclamantă, cu atât mai mult cu cât din chiar înscrisul cu care aceste documente au fost înaintate (aflat la dosar fond) reiese faptul că pârâta a depus la dosar doar o fotocopie a acestora.

Or, acest aspect, coroborat cu lipsa unei menţiuni exprese în dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată din data de 30.01.2017, conduce la concluzia că aceste înscrisuri nu fost comunicate reclamantei, deşi instanţa avea obligaţia comunicării acestor înscrisuri, pentru respectarea principiilor garantării dreptului la apărare al părţii şi al contradictorialităţii.

Dincolo de acest aspect, se reţine că pentru acelaşi termen din data de 30.01.2017 avocatul reclamantei a formulat o cerere de amânare, motivată de faptul că la acea dată avea de susţinut mai multe cauze la Judecătoria Caracal şi Tribunalul Olt, dar şi pentru a lua cunoştinţă de actele înaintate la dosar.

Deşi la cererea de amânare au fost ataşate înscrisuri doveditoare, iar pentru actele depuse de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nu exista nicio dovadă că ar fi fost comunicate, prima instanţă a respins cererea de amânare şi a procedat la soluţionarea cauzei.

În consecinţă, se constată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că şi acesta este fondat.

Instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond nu a răspuns tuturor aspectelor invocate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, cum ar fi, de exemplu, cele care vizează nemotivarea deciziei de soluţionare a contestaţiei şi reluarea prin aceasta doar a aspectelor din procesul-verbal ori existenţa la momentul depunerii cererii de plată a unor contracte, valabile, în opinia recurentei-reclamante, care au fost reînnoite în cursul anului 2010 şi care, din acest motiv, nu se mai regăseau în tabel.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească va cuprinde, printre altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, dar şi la probatoriul administrat în litigiu, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Motivarea reprezintă un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar (în speţă, de legalitate a hotărârii). De altfel, obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul, în mod evident, să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă - care are, în mod necesar, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă si argumentelor invocate de părţi, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa - astfel că nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti, total sau parţial, echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul acţiunii, de natură, prin urmare, să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

În mod evident, prin omisiunea instanţei de fond de a examina şi cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate, motivele de fapt şi de drept invocate de reclamantă, motive ce necesitau un răspuns specific şi explicit, au fost nesocotite dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi a fost încălcat dreptul reclamanţilor la un proces echitabil, Înalta Curte fiind astfel în imposibilitatea de a exercita în mod corespunzător atribuţiile de control judiciar.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu s-a pronunţat în mod explicit asupra unor argumente şi mijloace de probă esenţiale invocate de recurenta-reclamantă în motivarea acţiunii, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii şi atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că vătămarea procesuală cauzată nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurenta-reclamantă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., în temeiul art. 497 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 51/2017 din 30 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 51/2017 din 30 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.