Challenging budgetary claim for project irregularities: quashing lower judgment for failure to provide reasoned decision

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 22.09.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative - AMPODCA (în prezent Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei), a solicitat:

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.02.2016, încheiat la data de 03.02.2016 privind Contractul de finanţare nr. x din 21.12.2011 aferent proiectului cu titlul "Creşterea capacităţii administraţiei publice de a gestiona procesele de recrutare, selecţie şi evaluare ale funcţionarilor publici în contextul creşterii gradului de responsabilizare a administraţiei publice privind gestionarea funcţiei publice", cod SMIS 35032, beneficiar Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, emis de către Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - PODCA - din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice;

- anularea Deciziei nr. 39/18.03.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici;

- restituirea către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în calitate de beneficiară a Contractului de finanţare nr. x din 21.12.2011, a sumei de 9.282,00 RON, reprezentând creanţa bugetară rezultată din neregulile constatate prin Procesul-verbal nr. x/03.02.2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 299 din 03 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative - AMPODCA, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 299 din 03 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii reclamantei.

În motivarea recursului susţine că instanţa de fond a preluat efectiv apărările intimatului-pârât şi nu a făcut o analiză a probatoriului administrat în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că prima instanţă a reţinut greşit că prevederile Ordinului Ministrului Turismului nr. 69/1993 ar fi fost abrogat la momentul încheierii contractelor de prestări servicii cu operatorul economic S.C. A. S.R.L., câtă vreme acesta nu era abrogat nici la momentul formulării cererii de recurs.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative - AMPODCA (în prezent Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei), a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este fondat, întrucât, deşi prin hotărârea recurată s-a respins acţiunea reclamantei ca nefondată, în considerentele respectivei hotărâri prima instanţă nu a motivat soluţia pronunţată, respectiv nu a fost arătat raţionamentul logico-juridic care a condus instanţa la această concluzie.

Înalta Curte constată că, în speţă, considerentele hotărârii recurate reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse în faţa instanţei de fond de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi aflate la filele x din vol. I al dosarului de fond, singurul element de diferenţiere constând în schimbarea ordinii paragrafelor.

Prin urmare, se constată că hotărârea recurată nu cuprinde elementele logico-juridice ce au condus instanţa la pronunţarea soluţiei şi nici o analiză a susţinerilor părţilor ori a probatoriului administrat, pe care să se întemeieze această soluţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligaţia motivării hotărârilor judecătoreşti într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici împotriva sentinţei civile nr. 299 din 03 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici împotriva sentinţei civile nr. 299 din 03 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.