Film financing contract dispute; cassation appeal declared null for failure to meet statutory motivation requirements.

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 11.05.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional al Cinematografiei, a solicitat: anularea Hotărârii Consiliului de Administraţie al Centrului Naţional al Cinematografiei nr. 288/26.08.2015, prin care pârâtul a decis să nu mai achite ultima tranşă din contractul de credit direct nr. 155/10.09.2008; obligarea pârâtului să repare prejudiciul provocat prin adoptarea Hotărârii nr. 288/2015, în cuantum de 57.950 RON, reprezentând ultima tranşă de credit, conform contractului nr. x/10.09.2008; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3332 din 01 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional al Cinematografiei; s-a dispus anularea Hotărârii nr. 288/26.08.2015 adoptată de Consiliul de Administraţie al Centrului Naţional al Cinematografiei; s-a dispus obligarea pârâtului să achite reclamantei suma de 57.950 RON reprezentând ultima tranşă de credit direct aferentă contractului nr. x/10.09.2008.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 3332 din 01 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Centrul Naţional al Cinematografiei, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunţată cu depăşirea atribuţiilor judecătoreşti şi cu interpretarea greşită a normelor de drept material, sens în care solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii reclamantei ca nelegală şi inadmisibilă.

Recurentul-pârât reiterează excepţia prescripţiei cererii, conform prevederilor art. 7 alin. (6) coroborat cu art. 11 din Legea nr. 554/2004, apreciind că pretenţiile întemeiate pe un contract din anul 2008 sunt prescrise, prima instanţă ignorând în mod greşit această excepţie.

De asemenea, reiterează excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, pe motiv că aceasta nu cuprinde motivarea în fapt şi în drept prin raportare la obiectul cererii.

Pe fondul raporturilor juridice litigioase, arată că durata contractului a fost convenită ca fiind de maxim 24 de luni de la data semnării contractului, iar termenul maxim admis pentru începerea exploatării filmului este de 6 luni de la data predării la Centrul Naţional al Cinematografiei a copiei standard a filmului, perioada de rambursare a creditului fiind de 10 ani de la data încasării primei sume, conform art. 55 din O.G. nr. 39/2005.

În esenţă, susţine că în mod corect a apreciat că nu se impune eliberarea ultimei tranşe de credit aferente contractului nr. x/10.09.2008.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului.

II. Soluţia Înaltei Curţi

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul de faţă este nul, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., invocate de către recurentul-pârât ca temei de drept al cererii sale de recurs.

De altfel, criticile recurentului nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând doar înşiruirea unor aspecte de fapt ale cauzei şi expunerea unor prevederi legale, ce nu pot face obiectul unei cereri de recurs în lipsa unor critici concrete aduse hotărârii recurate. Mai mult, nici sintagma "prima instanţă ignorând în mod greşit această excepţie" nu reprezintă o critică de nelegalitate câtă vreme recurentul nu a indicat în mod expres care sunt argumentele ce stau la baza acestei afirmaţii.

Astfel, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtul Centrul Naţional al Cinematografiei, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse în faţa instanţei de fond, de la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, astfel că aspectele invocate au făcut obiectul analizei instanţei de fond, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate, apt să conducă la casarea hotărârii recurate. Or, această nergularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, întrucât recurentul-pârât nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea lor în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse şi reţinând că recurentul nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea lor în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Centrul Naţional al Cinematografiei împotriva sentinţei civile nr. 3332 din 01 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Centrul Naţional al Cinematografiei împotriva sentinţei civile nr. 3332 din 01 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.