Restitution claim under GEO 94/2000 quashed and remanded for insufficient reasoning on ownership evidence

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.08.2016, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea Deciziei nr. 5526 din 31.05.2016 emisă de pârâtă şi, pe cale de consecinţă, retrocedarea imobilelor care au făcut obiectul cererilor, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Municipiul Baia Mare a formulat cerere de intervenţie accesorie prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, cu motivarea că acesta din urmă nu a avut calitatea de proprietar al imobilului litigios la momentul preluării în proprietatea Statului Român.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 21/2017 din 25 ianuarie 2017, a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtului formulată de intervenientul Municipiul Baia Mare şi a respins acţiunea reclamantului Ordinul Minoriţilor.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată este insuficient motivată, deoarece judecătorul fondului s-a limitat să menţioneze faptul că "susţinerile nu pot fi reţinute, având în vedere că extrasul de C.F. evidenţiază o altă entitate - Ordinul Minoriţilor Baia Mare - persoană juridică distinctă de solicitanţi." Instanţa a preluat doar argumentaţia expusă de pârâtă în decizia contestată în cauză, fără să se raporteze la aspectele de fapt şi de drept pe care aceasta le-a invocat.

Recurentul a arătat că prima instanţă nu i-a încuviinţat probatoriul solicitat, ceea ce conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 6 din CEDO.

În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a precizat faptul că sentinţa contestată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

Judecătorul fondului cauzei nu a ţinut seama de sentinţa civilă nr. 89/1952 pronunţată de Tribunalul Popular al oraşului Baia Mare unde se precizează foarte clar faptul că imobilul în litigiu a aparţinut Ordinului Călugărilor Minoriţi. Mai mult decât atât, instanţa nu a analizat dacă Ordinul are calitatea de persoană juridică recunoscută. În realitate, din documentele depuse la dosar rezultă faptul că Ordinul Minoriţilor cu sediul în Arad are mânăstire în Baia Mare, nefiind vorba despre existenţa unui Ordin separat. Cererea de retrocedare a fost făcută cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000, care permit formularea acesteia şi de o altă persoană decât cea care figurează înscrisă în cartea funciară.

În ceea ce priveşte legătura dintre titularul cererii de retrocedare şi proprietarul tabular al imobilului care face obiectul retrocedării, recurentul menţionează că prima înscriere în C.F. a fost făcută pe "Mânăstirea Minoriţilor din Baia Mare", aspect care rezultă şi din considerentele deciziei civile nr. 1600/R/2007. Ca atare, imobilul aflat în discuţie aparţine Ordinului Minoriţilor cu sediul în Arad care a avut mănăstire în Baia Mare, intabulată în C.F. x Baia Mare.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata Comisia Specială de Retrocedare a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

4.2. Intimatul Municipiul Baia Mare a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precizând faptul că nu există la dosarul cauzei niciun înscris care să ateste că imobilul la preluare a constituit proprietatea Eparhiei Satu Mare sau a Ordinului Minoriţilor cu sediul în Arad; mai mult decât atât, nu există niciun act din care să rezulte preluarea, transmiterea dreptului de la entitatea înscrisă în cartea funciară către alte entităţi juridice.

5. Soluţia instanţei de recurs

5.1. Consideraţii generale

Controlul de legalitate declanşat de recurentul Ordinul Minoriţilor vizează Decizia nr. 5526/31.05.2016 prin care intimata Comisia Specială de Retrocedare a respins cererile de retrocedare nr. x din 06.02.2003 formulate de Ordinul Minoriţilor, cu sediul în Arad, având ca obiect imobilul compus din construcţie şi teren, situat în municipiul Baia Mare, înscris iniţial în C.F. nr. x a localităţii Baia Mare, nr. topo x, 435, 436.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantului, cu motivarea că acesta nu a făcut dovada calităţii de proprietar asupra imobilului la momentul preluării în proprietatea Statului Român, în condiţiile în care în C.F. figura o altă entitate, respectiv Ordinul Minoriţilor Baia Mare.

Înalta Curte nu împărtăşeşte soluţia judecătorului fondului.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză prin prisma cadrului normativ aplicabil şi răspunzând la criticile formulate în cadrul memoriului de recurs, subsumate motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., dar şi la apărările intimatelor din cadrul întâmpinărilor depuse la dosar, instanţa de control judiciar constată următoarele:

5.2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta nu îndeplineşte exigenţele menţionate de textul legal mai sus citat, deoarece judecătorul fondului nu a clarificat aspectele esenţiale ale speţei. În concret, instanţa nu a analizat susţinerile recurentului în sensul că are calitatea de persoană îndreptăţită să solicite retrocedarea imobilului aflat în discuţie, prin prisma înscrisurilor existente la dosarul cauzei, respectiv: sentinţa civilă nr. 89/1952 pronunţată de Tribunalul Popular al oraşului Baia Mare, precum şi Decizia nr. 1600/R/2007 din 05.07.2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Civilă, de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. x/2006. De asemenea, instanţa nu a analizat nici aserţiunea recurentului referitoare la faptul că, la formularea cererilor de retrocedare, a avut în vedere dispoziţiile art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd faptul că: "cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia de Retrocedare". Or, pe acest aspect, recurentul menţionează că imobilul aparţine Ordinului Minoriţilor, cu sediul în Arad, care a avut mânăstire în Baia Mare, nefiind vorba despre existenţa unui ordin separat care să aibă în proprietate imobilul în litigiu.

În altă ordine de idei, din actele dosarului, rezultă că pentru acelaşi imobil a fost formulată şi cererea de restituire nr. x din 28.02.2003 de către Episcopia Romano-Catolică Satu-Mare (a se vedea dosar fond), iar aceasta a fost respinsă, prin Decizia nr. 3360/27.05.2015 emisă de Comisia Specială de Retrocedare . Or, instanţa trebuia să clarifice care este soluţia definitivă cu privire la această cerere, punând în vedere părţilor să facă precizările necesare.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că nemotivarea hotărârii sub aspectele de esenţă invocate echivalează cu necercetarea fondului cauzei, atrăgând casarea sentinţei, în condiţiile art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

5.3. În raport de motivul de casare anterior reţinut, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurent, subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 5.4. Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere trebuie să solicite părţilor să facă precizările arătate la pct. 5.2. din decizie, să administreze toate probele impuse pentru completa cercetare a fondului cauzei şi să se pronunţe asupra tuturor susţinerilor şi apărărilor formulate de părţi.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ordinul Minoriţilor împotriva sentinţei civile nr. 21/2017 din 25 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.