Jurisdictional conflict over public employee service relationship: Tribunal administrative section competence despite central authority status

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală Anticorupţie solicitând ca în baza probelor ce vor fi administrate să fie obligată pârâta să accepte participarea sa la concursul organizat pentru ocuparea funcţiei de şef serviciu la Serviciul Judeţean Anticorupţie Călăraşi.

Prin sentinţa civilă nr. 820/13.06.2019 Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Ialomiţa invocată de pârâtă şi în consecinţă a dispus declinarea competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti ca instanţă de contencios administrativ.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, instanţei de contencios administrativ i se poate adresa orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea, în termen, a unei cereri.

În consecinţă, cenzurii instanţelor de contencios administrativ, conform prevederilor art. 1 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt supuse actele administrative tipice ori actele administrative atipice, refuzul de soluţionare ori nesoluţionare a unei cereri, vătămătoare pentru drepturile ori interesele legitime ale persoanei fizice ori juridice.

Conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa trebuie să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiei necompetenţei materiale a Tribunalului Ialomiţa.

Potrivit prevederilor art. 129 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică sau privată, cea de ordine publică circumscriindu-se cazurilor încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, ale încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad, precum şi ale încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, în toate celelalte cazuri necompetenţa fiind de ordine privată.

În baza disp. art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, iar în baza disp. din alin. (3) al aceluiaşi articol, necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Totodată, prin dispoziţiile sale, C. proc. civ., a prevăzut în mod expres, obligativitatea judecătorului de a verifica şi de a stabili la prima zi de înfăţişare dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina (art. 131 alin. (1) C. proc. civ.).

Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 stabilesc că: (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(1^1) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1).

În baza dispoziţiilor legale anterior citate, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este determinată de apartenenţa organului emitent al actului la categoria autorităţilor publice centrale sau locale.

Conform art. 1 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale Anticorupţie, publicat în Monitorul Oficial nr. 17 din 8 ianuarie 2018, Direcţia generală este structura Ministerului Afacerilor Interne, denumit în continuare MAI, cu personalitate juridică, specializată în prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului MAI, fiind organizată la nivel central şi teritorial, iar în baza art. 2 din acelaşi regulament Direcţia generală are competenţă materială specială ce vizează infracţiunile de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite de personalul MAI.

Din prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale Anticorupţie, rezultă că pârâta este o autoritate publică centrală, cu competenţă generală pe întreg teritoriul ţării, ce are personalitate juridică şi capacitate administrativă, iar concursul la care reclamantul solicită să fie acceptat este organizat de această instituţie centrală.

Prin urmare, în speţă, în raport de obiectul litigiului ce vizează obligarea pârâtei să accepte participarea reclamantului la concursul organizat, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul rangului instituţiei pârâte şi, astfel, aceasta revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, prin raportare la calitatea pârâtei de autoritate publică centrală în accepţiunea Legii nr. 554/2004 şi domiciliul reclamantului.

Având în vedere aceste considerente, observând şi dispoziţiile art. 130 C. proc. civ. rap. la art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Ialomiţa, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2. A doua instanţă învestită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 27.06.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 547 din data de 08.10.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ ANTICORUPŢIE, în favoarea Tribunalului Ialomiţa.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut că potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal al tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Legislaţia specială reglementează în mod expres statutul de funcţionar public al poliţiştilor, ceea ce atrage aplicabilitatea textului legal citat, chiar dacă există norme speciale care reglementează un regim juridic specific al raporturilor de serviciu ale acestora.

Astfel, Curtea de Apel a avut în vedere disp. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului care prevede că "Poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului."

Ca urmare, ţinând cont de faptul că prezenta cauză are ca obiect cenzurarea refuzului pârâtei de a permite reclamantului participarea la concursul organizat pentru ocuparea funcţiei de şef serviciu la Serviciul Judeţean Anticorupţie Călăraşi, aceasta vizează raportul de serviciu al funcţionarilor publici, fiind aplicabil art. 109 din legea nr. 188/1999, competenţa de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ şi fiscal al tribunalului.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii deduse judecăţii, în raport de care între cele două instanţe s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă, constă în obligarea pârâtei Direcţia Generală Anticorupţie să accepte participarea reclamantului A. la concursul organizat pentru ocuparea funcţiei de şef serviciu la Serviciul Judeţean Anticorupţie Călăraşi.

Înalta Curte constată că, pretenţiile reclamantului formulate în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Anticorupţie derivă din raportul de serviciu al reclamantului, iar pentru soluţionarea acestor tipuri de acţiuni competenţa de soluţionare aparţine completurilor specializate în judecarea cauzelor de contencios administrativ raportat la calitatea de funcţionar public a reclamantului.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată in vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 25.04.2019), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului potrivit cărora "Poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului" coroborate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constată că secţia de contencios administrativ a tribunalului este competentă material să soluţioneze prezenta cauză, neavând relevanţă rangul autorităţii publice.

În speţa de faţă, se observă că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Direcţia Generală Anticorupţie de a accepa participarea sa la concursul organizat pentru ocuparea funcţiei de şef serviciu la Serviciul Judeţean Anticorupţie Călăraşi, precum şi faptul că acesta are domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Ialomiţa, aspecte faţă de care Înalta Curte constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

5. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Anticorupţie, în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.