Jurisdictional conflict over fiscal warehouse license revocation: competence based on rank of authority issuing the substantive administrative act under Art. 369(5) Fiscal Code and Art. 10 Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Prima instanţă învestită.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii M.F.P. - Direcţia Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific, Direcţia Regională Generală A Finanţelor Publice Ploieşti, Biroul Vamal de Interior Prahova şi Serviciul Fiscal Orăşenesc Băicoi, a contestat decizia nr. 007/08.05.2018 şi decizia nr. 011/31.07.2018 de soluţionare a contestaţiei, solicitând constatarea nulităţii acestor acte.

Prin sentinţa 654 din 21.03.2019, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal - decizia nr. 007/08.05.2018 şi decizia nr. 011/31.07.2018, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Prahova a reţinut că, prin Decizia nr. 007/08.05.2018 emisă de DGRFP Ploiesti s-a decis revocarea autorizatiei de antrepozit fiscal de productie alte produse energetice nr. x valabilă de la data de 01.11.2013 emisă pentru S.C. A. S.R.L..

Potrivit disp. art. 369 alin. (5) Codul fiscal "antrepozitarul autorizat poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizatiei pentru un antrepozit fiscal la structura cu atribuţii de solutionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice-aparat central, potrivit legislatiei privind contenciosul administrativ".

Impotriva Deciziei nr. 007/08.05.2018 reclamanta a formulat contestatie ce a fost respinsă ca neintemeiată prin Decizia nr. 011/31.07.2018 emisă de Ministerul Finantelor Publice-Direcţia Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific.

Conform disp. art. 281 Codul de procedură fiscală "deciziile emise în soluţionarea contestatiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator la instanţa judecatorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii".

Tribunalul a reţinut că obiectul acţiunii în contencios administrativ se limitează, conform codului de procedură fiscală, la atacarea deciziei de soluţionare a contestaţiei, Decizia de revocare a autorizatiei de antrepozit fiscal, fiind analizată de către instanţa de contencios administrativ, însă numai în situaţia în care se solicită şi anularea Deciziei prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva acesteia.

Potrivit disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.0000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică speciala nu se prevede altfel".

Pentru stabilirea competenţei materiale, prevederile legale aflate în discuţie instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric.

În cauza de faţă este aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat.

Având în vedere că în cauza de faţă se contestă Decizia nr. 011/31.07.2018 emisă de Ministerul Finantelor Publice-Direcţia Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific, un act administrativ emis de către o autoritate publică de nivel central, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de apel, competenţa de soluţionare a litigiului de faţă fiind determinată de rangul central al autoritatii publice.

2. A doua instanţă învestită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 11.06.2019, sub nr. x/2019.

Prin sentinţa nrt. 164 din data d e01.10.2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta A. prin Administrator Judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice-Direcţia Generală de Manegement al Domeniilor Reglamentate Specific, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Biroul Vamal de Interior Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut că, prin decizia nr. 007/08.05.2018 pârâta DGRFP Ploieşti-Comisia Regională Ploieşti pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a decis revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal de producţie alte produse energetice nr. x, valabilă de la data de 01.11.2013 emisă pentru S.C. A. S.R.L., întrucât sunt îndeplinite condiţiile de revocare prevăzute de art. 369 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 27/2015, respectiv societatea înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat de natura celor administrate de ANAF mai vechi de 60 de zile faţă de termenul legal de plată.

Împotriva acestei decizii societatea reclamantă a formulat contestaţie administrativă, ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 011/31.07.2018 emisă de Ministerul Finanţelor Publice-Direcţia Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific, iar ulterior a învestit instanţa de judecată cu prezenta contestaţie.

Art. 369 din Codul fiscal în vigoare începând cu 1.01.2016, reglementează condiţiile de anulare, suspendare şi revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, alin. (5) statuează că antrepozitarul autorizat poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal la structura cu atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice-aparat central, potrivit legislaţiei privind contenciosul administrativ.

Astfel, în această materie a suspendării, revocării sau anularii în Codul fiscal se regăsesc dispoziţii speciale referitoare la contestarea deciziilor emise de instituţia cu aceste atribuţii legale, care dispune măsura printr-o decizie, ce poate fi contestată administrativ, revenind competenţa de soluţionare Ministerului Finanţelor Publice, după care poate fi învestită instanţa de contencios administrativ, în condiţiile dreptului comun reprezentat de Legea nr. 554/2004.

O astfel de concluzie rezultă din interpretarea părţii finale a alin. (5) al art. 369 din Legea nr. 227/2015, care prevede expres că decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei poate fi contestată potrivit legislaţiei privind contenciosul administrativ, respectiv formularea plângerii prealabile în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 în termenul de 30 de zile statuat de alin. (1) al acestei norme legale, iar ulterior cu respectarea termenelor stabilite de art. 11 din acelaşi act normativ poate fi învestită instanţa cu acţiune, prin care să se solicitate anularea actului administrativ, cum este decizia 007/08.05.2018.

Obiectul unei acţiuni în contencios administrativ este expres reglementat de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv anularea în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral, prin care persoana se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul legal,putându-se solicita şi repararea pagubei cauzate şi eventual reparaţii pentru daune morale.

În raport de aceste dispoziţii legale, respectiv art. 369 alin. (5) din Codul fiscal, art. 7 şi 8 din legea contenciosului administrativ, obiectul acţiunii cu care societatea reclamantă poate să învestească instanţa de contencios administrativ este reprezentat de anularea deciziei 007/08.05.2018 emisă de Comisia Regională Ploieşti pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate constituită pe lângă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, aceasta fiind act administrativ fiscal în sensul art. 1 pct. 1 din Legea nr. 227/2015, calitate pe care nu o îndeplineşte decizia nr. 011/31.07.2018 de soluţionare a contestaţiei în procedura administrativă de către Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Managemental Domeniilor Reglementate Specific, care reprezintă răspunsul autorităţii publice ierarhic superioare la plângerea prealabilă.

În condiţiile în care art. 369 alin. (5) din Codul fiscal precizează că decizia poate fi contestată în conformitate cu legislaţia contenciosului administrativ, fără a se face trimitere la prevederile Codului de procedură fiscală, respectiv la art. 268 şi următoarele din legea 207/2015, obiectul unei astfel de acţiuni nu este reprezentat de decizia emisă în soluţionarea contestaţiei administrative, cum se precizează expres de art. 281 din această lege.

Având în vedere că actul administrativ fiscal ce produce efecte juridice este decizia 007/08.05.2018 emisă de Comisia Regională Ploieşti pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate constituita pe lângă Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Ploieşti, competenţa instanţei se stabileşte în raport de emitentul acestei decizii, care în prezenta cauză nu este o instituţie centrală ci una regională.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările intrevenite inclusiv prin legea 212/2018 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.0000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Potrivit acestei norme legale competenţa de soluţionare în materia contenciosului administrativ este partajată între secţiile de contencios administrativ ale tribunalelor, respectiv ale curţilor de apel în funcţie de criteriul valoric sau de rangul autorităţii publice emitente a actului contestat, acesta din urmă fiind aplicabil în prezenta cauză.

Astfel, emitentul deciziei 007/08.05.2018 este Comisia Regională Ploieşti pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate constituită pe lângă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, a cărei organizare şi funcţionare se regăseşte în H.G. nr. 520/2013, ce este o autoritate publică regională şi nu centrală, revenind competenţa de soluţionare a prezentei cauze tribunalului şi nu curţii de apel.

Din punct de vedere teritorial în conformitate cu alin. (3) al art. 10 din legea contenciosului administrativ competenţa revine exclusiv instanţei de la sediul societăţii reclamante, respectiv Tribunalului Prahova.

Faţă de aceste considerente, Curtea a constatat că excepţia necompetenţei sale materiale este întemeiată, actul administrativ fiscal a cărui anulare se solicită este emis de o autoritate publică regională şi nu centrală, decizia 011/31.07.2018 reprezintă răspunsul autorităţii publice ierarhic superioare la plângerea prealabilă, astfel că urmează a fi admisă excepţia necompetenţei invocată din oficiu şi a se declina competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Prahova.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii deduse judecăţii, în raport de care între cele două instanţe s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă, constă în cererea formulată de reclamanta A. prin Administrator Judiciar B., prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 007/08.05.2018 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Comisia Regională Ploieşti pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate şi anularea deciziei nr. 011/31.07.2018 de soluţionare a contestaţiei emisă de Ministerul Finanţelor Publice-Direcţia Generală de Manegement al Domeniilor Reglamentate Specific.

Dispoziţiile art. 369 din Codul fiscal, în vigoare începând cu 1.01.2016, reglementează condiţiile de anulare, suspendare şi revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, alin. (5) statuează că antrepozitarul autorizat poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal la structura cu atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice-aparat central, potrivit legislaţiei privind contenciosul administrativ.

Din interpretarea părţii finale a alin. (5) al art. 369 din Legea nr. 227/2015, rezultă că decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei poate fi contestată potrivit legislaţiei privind contenciosul administrativ, respectiv formularea plângerii prealabile în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 în termenul de 30 de zile statuat de alin. (1) al acestei norme legale, iar ulterior cu respectarea termenelor stabilite de art. 11 din acelaşi act normativ poate fi învestită instanţa cu acţiune, prin care să se solicitate anularea actului administrativ, cum este decizia 007/08.05.2018.

Dispoziţiile art. 369 alin. (5) Codul fiscal constituie norma specială, derogatorie faţă de prevederile art. 281 din Codul de procedură fiscală, conform cărora "deciziile emise în soluţionarea contestatiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator la instanţa judecatorească de contencios administrativ competentă, în conditiile legii".

Potrivit dispoziţiilor art. 369 alin. (5) Codul fiscal obiectul principal al acţiunii în contencios administrativ nu se identifică cu decizia de soluţionare a contestaţiei sau răspunsul la plângerea prealabilă formulată în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci, potrivit normelor generale stabilite de art. 11 din Legea nr. 554/2004 acest obiect este format de actul administrativ de bază, repectiv decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal.

Potrivit disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.0000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică speciala nu se prevede altfel".

Pentru stabilirea competenţei materiale, prevederile legale aflate în discuţie instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric.

În cauza de faţă este aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat.

Or, actul obiectul acţiunii cu care societatea reclamantă poate să învestească instanţa de contencios administrativ este reprezentat de anularea deciziei 007/08.05.2018 emisă de Comisia Regională Ploieşti pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate constituită pe lângă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, aceasta fiind act administrativ fiscal în sensul art. 1 pct. 1 din Legea nr. 227/2015.

Având în vedere că emitentul deciziei 007/08.05.2018 este Comisia Regională Ploieşti pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate constituită pe lângă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, a cărei organizare şi funcţionare se regăseşte în H.G. nr. 520/2013, ce este o autoritate publică regională şi nu centrală, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine tribunalului.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată " Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din conţinutul cestor dispoziţii rezultă că, din punct de vedere teritorial, competenţa revine exclusiv instanţei de la sediul societăţii reclamante, respectiv Tribunalului Prahova.

5. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrtiv şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii Biroul Vamal de Interior Prahova, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Management al Domeniilor Reglementate Specific, în favoarea Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.