Jurisdictional conflict over appellate venue for public procurement enforcement disputes under amended Article 55

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanlele cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15.07.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 101/2016, raportată la dispoziţiile art. 21, art. 53, art. 20, art. 16 alin. (2), art. 124 alin. (2), art. 56 alin. (2) din Constituţie, formulată in cauza privind pe reclamanţii A., Centre National de la Recherche Scientifique, B., C., D. S.R.L., E. şi pe pârâtul Institutul Naţional De Cercetare Dezvoltare Pentru Fizică Şi Inginerie Nucleară Horia Hulubei, ca inadmisibilă.

2. Prima instanţă învestită.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 15.07.2019 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2018, au declarat recurs reclamanţii A., Centre National de la Recherche Scientifique, B., C., D. S.R.L., E..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 24.07.2019.

Prin încheierea de şedinţă nr. 36R din 07.08.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a VI-a a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea unui complet specializat în achiziţii publice din cadrul Secţiilor a VIII-a sau a IX-a ale Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a reţinut că, faţă de prevederile art. 123 şi art. 124 C. proc. civ., aşa cum competentă să se pronunţe asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este instanţa (inclusiv în ceea ce priveşte secţia şi completul) învestită cu soluţionarea cererii principale, tot astfel, competentă să soluţioneze recursul declarat împotriva încheierii de respingere a unei astfel de cereri este instanţa (inclusiv în ceea ce priveşte o secţie sau un complet specializat, dacă este cazul) care ar fi competentă să soluţioneze o eventuală cale de atac declarată împotriva soluţiei date cererii principale.

Prin urmare, pentru stabilirea competenţei materiale procesuale este necesar a fi examinat obiectul cererii principale, prin raportare la dispoziţiile legale incidente.

Curtea a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 13.12.2018 la Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, reclamanţii au solicitat să se constate nulitatea declaraţiei unilaterale de rezoluţiune a contractului nr. x/19.03.2014, comunicată de pârât prin notificarea nr. x/15.11.2018, să fie obligat pârâtul să le pună la dispoziţie infrastructura şi facilităţile conform cerinţelor din caietul de sarcini şi propunerea tehnică anexate contractului, să fie obligat pârâtul la prelungirea unor termene de livrare din graficul de livrare şi să fie obligat pârâtul la restituirea unor penalităţi achitate.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 101/2016, fiind vorba despre un contract de achiziţie publică.

În Secţiunea a 2-a a Capitolului VI din Legea nr. 101/2016, denumită "Soluţionarea litigiilor în instanţa de judecată", se prevede, în art. 531, în urma modificărilor aduse acestui act normativ prin Legea nr. 212/2018, că procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante.

În aceeaşi Secţiune însă, la art. 55 alin. (3) teza I se prevede că hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice.

Anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 212/2018, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prevedea că procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice, în timp ce art. 55 alin. (3) avea acelaşi conţinut ca şi în prezent.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a reţinut din interpretarea acestor dispoziţii legale următoarele: prevederile art. 55 se refereau şi se referă în continuare atât la hotărârile prin care se soluţionează cauzele privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor, cât şi la hotărârile prin care se soluţionează cauzele privind executarea contractelor administrative; în legătură cu cauzele referitoare la executarea contractelor administrative, legiuitorul a modificat competenţa de soluţionare doar în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă; regulile de procedură derogatorii de la dreptul comun (inaplicabilitatea art. 200 C. proc. civ., durata redusă unor termene, inexistenţa soluţiei de casare cu trimitere ş.a.) au rămas nemodificate.

Interpretarea normelor juridice în general şi, cu atât mai mult în ceea ce priveşte normele de competenţă (potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege), trebuie făcută pornindu-se de la voinţa legiuitorului aşa cum a fost oficial exprimată, iar nu prin ignorarea unor dispoziţii exprese ale legii şi prin luarea în considerare a unei voinţe pretins avute de legiuitor sau pe care acesta ar fi trebuit să o aibă, dar care nu a fost materializată în lege. Date fiind prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, argumentul mutatis mutandis nu este permis în materie de competenţă.

Singura variantă care ar atrage competenţa de soluţionare a căilor de atac pentru secţiile civile ale curţilor de apel ar fi aceea în care s-ar considera că legiuitorul nu doar că a modificat competenţa de soluţionare în primă instanţă a cauzelor privind executarea contractelor administrative, dar a şi scos aceste cauze din sfera procedurală derogatorie de la dreptul comun a Legii nr. 101/2016.

Această variantă nu poate fi primită în primul rând pentru că ignoră prevederile exprese ale legii, iar în al doilea rând pentru că se abate chiar de la o bună parte din expunerea de motive a Legii nr. 212/2018, fiind în acord doar cu o altă parte a acestei expuneri.

2. A doua instanţă învestită.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 05.09.2019, sub nr. x/2019.

La termenul din 26.09.2019, Curtea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 şi a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei invocate.

Pentru a pronunţa această încheiere, secţia a VIII-a a constatat că, prin încheierea de şedinţă din 15.07.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, având ca obiect constatarea nulităţii declaraţiei unilaterale de rezoluţiune a contractului nr. x/19.03.2014, obligarea pârâtului să pună la dispoziţie infrastructura şi facilităţile conform cerinţelor din caietul de sarcini şi propunerea tehnică anexate contractului, respectiv la prelungirea unor termene de livrare din graficul de livrare şi restituirea unor penalităţi achitate, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 101/2016, ca inadmisibilă.

Conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Curtea reţine, raportat la prevederile art. 123 şi 124 C. proc. civ., că aparţine competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale instanţei care ar fi competentă să soluţioneze calea de atac împotriva soluţiei date cererii principale.

Conform art. 53 alin. (1) şi 11 din Legea nr. 101/2016, "(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice. (1^1) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante."

Conform art. 55 din aceeaşi lege, "(1) În cazuri justificate, dacă instanţa de judecată nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunţării pentru un termen de 5 zile. (2) Hotărârea se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunţare şi se comunică de îndată părţilor în cauză. (3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei. (4) Recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă şi cu precădere, fiind aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile art. 50 alin. (5) şi (6). (5) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond."

În condiţiile în care prin Legea nr. 212/2018, care a modificat Legea nr. 101/2016 şi Legea nr. 554/2004, legiuitorul a stabilit că procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează de către instanţa civilă de drept comun, Curtea, secţia a VIII-a CAF apreciază că dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 se interpretează în sensul că recursul va fi soluţionat de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, complet specializat în achiziţii publice, doar în situaţia în care calea de atac este formulată într-o cerere din materia ce face obiectul specializării lor, respectiv în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Încheierea recurată în cauză a fost pronunţată de secţia civilă a Tribunalului, astfel că aparţine competenţa de soluţionare a căii de atac instanţei ierarhic superioare care judecă în aceeaşi materie, respectiv civilă.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 şi urm. C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a VIII-a a Curţii de Apel Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de recurs în favoarea secţiei a VI-a Civilă a Curţii de Apel Bucureşti.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, prin cererea dedusă judecăţii reclamanţii au solicitat să se constate nulitatea declaraţiei unilaterale de rezoluţiune a contractului nr. x/19.03.2014, comunicată de pârât prin notificarea nr. x/15.11.2018, să fie obligat pârâtul să le pună la dispoziţie infrastructura şi facilităţile conform cerinţelor din caietul de sarcini şi propunerea tehnică anexate contractului, să fie obligat pârâtul la prelungirea unor termene de livrare din graficul de livrare şi să fie obligat pârâtul la restituirea unor penalităţi achitate.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 101/2016, fiind vorba despre un contract de achiziţie publică.

Potrivit dispoziţiilort art. II din Legea nr. 212/2018 din 25 iulie 2018, pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, "Articolul 53 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"ART. 53: (1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice."

2. După alin. (1) se introduc două noi alineate, alin. (1^1) şi (1^2), cu următorul cuprins:

"(1^1) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante.

Având în vedere aceste modificări legislative, obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi prevederile art. 55 care se refereau şi se referă în continuare atât la hotărârile prin care se soluţionează cauzele privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor, cât şi la hotărârile prin care se soluţionează cauzele privind executarea contractelor administrative, Înalta Curte constată că, în legătură cu cauzele referitoare la executarea contractelor administrative, legiuitorul a modificat competenţa de soluţionare doar în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă; regulile de procedură derogatorii de la dreptul comun.

Dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 se interpretează în sensul că recursul va fi soluţionat de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, complet specializat în achiziţii publice, doar în situaţia în care calea de atac este formulată într-o cerere din materia ce face obiectul specializării lor, respectiv în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Înalta Curte constată că, încheierea recurată în cauză a fost pronunţată de secţia Civilă a Tribunalului Ilfov - complet specializat în litigii cu profesioniştii, aspect în raport de care competenţa de soluţionare a căii de atac aparţine instanţei ierarhic superioare, corespunzătoare, care judecă în aceeaşi materie, respectiv civilă.

5. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., Centre National de la Recherche Scientifique, B., C., D. S.R.L., E., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară Horia Hulubei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.