Employee adviser's post abolition upheld as lawful reorganization

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, MINISTRUL AFACERILOR INTERNE, PREFECTUL JUDEŢULUI CONSTANŢA şi INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI CONSTANŢA, a solicitat următoarele:

1. Anularea Ordinului nr. II/3817 din 10 septembrie 2015 privind modificarea Anexei nr. 14 la Ordinul viceprim-ministrului pentru securitate naţională, ministrului afacerilor interne nr. II/2262 din 6 februarie 2015 privind repartizarea numărului maxim de posturi şi a structurii posturilor pentru Instituţiile prefectului, capitolul bugetar 51.01 "Autorităţi publice şi acţiuni externe", precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru monitorizarea în anul 2015 a posturilor aprobate pentru Ministerul Afacerilor Interne finanţate din capitolul bugetar 51.01 - "Autorităţi publice şi acţiuni externe"

2. Anularea Ordinului Prefectului nr. 440 din 22 septembrie 2015 privind reorganizarea Instituţiei Prefectului - judeţul Constanta, modificarea statului de funcţii, de personal şi a organigramei;

3. Anularea Ordinului Prefectului nr. 489 din 9 octombrie 2015 privind modificarea Ordinului nr. 440 din 22 septembrie 2015;

4. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În subsidiar, a solicitat:

1. Anularea parţială, în ceea ce priveşte desfiinţarea postului de consilier de afaceri europene ocupat de reclamanta, a Ordinului nr. II/3817 din 10 septembrie 2015 privind modificarea Anexei nr. 14 la Ordinul viceprim-ministrului pentru securitate naţională, ministrului afacerilor interne nr. N/2262 din 6 februarie 2015 privind repartizarea numărului maxim de posturi şi a structurii posturilor pentru Instituţiile prefectului, capitolul bugetar 51.01 -"Autorităţi publice şi acţiuni externe", precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru monitorizarea în anul 2015 a posturilor aprobate pentru Ministerul Afacerilor Interne finanţate din capitolul bugetar 51.01 - "Autorităţi publice şi acţiuni externe"

2. Anularea parţială, în ceea ce priveşte desfiinţarea postului de consilier de afaceri europene ocupat de reclamanta a Ordinului Prefectului nr. 440 din 22 septembrie 2015 privind reorganizarea Instituţiei Prefectului - judeţul Constanta, modificarea statului de funcţii, de personal şi a organigramei;

3. Anularea parţială, în ceea ce priveşte desfiinţarea postului de consilier de afaceri europene ocupat de reclamanta a Ordinului Prefectului nr. 489 din 9 octombrie 2015 privind modificarea Ordinului nr. 440 din 22 septembrie 2015;

4. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că, în fapt, în cadrul litigiului născut ca urmare a contestării deciziei de concediere a reclamantei din funcţia de consilier pentru afaceri europene, Instituţia Prefectului - judeţul Constanta comunicat Ordinul MAI 3817 şi Ordinele 440 şi 489 la data de 28 decembrie 2015.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin Sentinţa civilă nr. 1929 din data de 24 mai 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ministrul afacerilor interne şi respinge acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTRUL AFACERILOR INTERNE, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.A.I.

A respins acţiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, PREFECTUL JUDEŢULUI CONSTANŢA şi INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI CONSTANŢA, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 1929 din data de 24 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii acţiunii astfel cum aceasta a fost formulată.

Apreciază că prin Sentinţa recurată s-a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material invocate de către reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

I. Cu privire la Ordinul MAI nr. 11/2262 din 6 februarie 2015

A. În ceea ce priveşte primul argument cu privire la nelegalitatea actelor administrative contestate, trebuie subliniat faptul că funcţia ocupată de către reclamantă este una care necesită pe de o parte promovarea unui concurs special organizat în vederea accederii într-un corp profesional, fiind o profesie reglementată de un act normativ special, respectiv O.U.G. nr. 19/2003. Corpul consilierilor pentru afaceri europene s-a înfiinţat ca un corp de specialişti cu atribuţii în domeniul realizării programelor şi reformelor necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din calitatea României de stat membru al Uniunii Europene.

Faţă de acest aspect, nu se poate susţine menţiunea instanţei de fond care a reţinut faptul că justificarea din cuprinsul Referatului de motivare dovedeşte faptul că era necesară suprimarea din structura organizatorică a intimatei Instituţia Prefectului Constanţa a acelor posturi ale căror atribuţii puteau fi preluate de către alţi funcţionari. Atribuţiile specifice postului de consilier în afaceri europene nu pot fi preluate nici de către alţi funcţionari (cum a reţinut instanţa de fond) nici de alte persoane având calitatea de personal contractual care nu au şi calitatea de consilieri în afaceri europene. De altfel acesta este şi motivul pentru care de la data emiterii actelor administrative contestate la nivelul Instituţiei Prefectului Judeţului Constanţa nu s-au mai putut implementa proiecte europene.

De altfel, în susţinerea acestor afirmaţii a făcut referire în la faptul că, deşi s-a invocat în cuprinsul referatului o necesitate urgentă de acoperire a altor posturi considerate a fi mai importante de către Instituţia Prefectului în derularea activităţii sale curente, acestea nu au fost ocupate fiind scoase în mod repetat la concurs.

De asemenea prezintă relevanţă faptul că în perioada imediat următoare emiterii actelor administrative contestate, numărul de posturi din structura organizatorică a Instituţiei Prefectului a fost suplimentat tot cu 4 posturi, exact numărul posturilor care au fost desfiinţate. Această suplimentare s-a făcut pentru acele activităţi prezentate în referatul întocmit la desfiinţarea posturilor de consilieri în afaceri europene.

B. A invocat recurenta şi faptul că structura organizatorică a Instituţiei Prefectului Constanţa a fost modificată în cursul anului, cu încălcarea prevederilor Ordinului MAI 11/2262 din 6 februarie 2015 şi ale Anexei 14, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 460/2006 republicata coroborate cu prevederile art. 3 alin. (2) teza 2 din H.G. nr. 416/2007 republicată. Conform acestor acte normative numărul maxim de posturi şi structura acestora se stabileşte anual, iar numărul de posturi şi structura acestora nu poate fi modificată în cursul anului. Cu privire la acest argument, instanţa în mod greşit a reţinut faptul că această reglementare legală imperativă care priveşte stabilitatea structurii organizatorice pe perioada unui an, poate fi înfrântă de decizia instituţiei de reorganizare. Chiar dacă normele legale de drept comun (în speţa de dreptul muncii) permit reorganizarea la nivelul angajatorilor, atunci când pentru instituţiile publice sunt stabilite astfel de reguli derogatorii imperative cum este cea referitoare la stabilirea structurii organizatorice anual, aceste din urma reguli derogatorii prevalează.

De asemenea, conform prevederilor legale MAI nu poate desfiinţa posturi individuale, putând înfiinţa, desfiinţa, reorganiza, disloca şi redisloca structuri, unităţi, institute, ateliere de reparaţii sau de producţie similare, pana la nivel de birou, serviciu, sector, direcţie, direcţie operativă, direcţie generală, batalion inclusiv, în limita posturilor şi a fondurilor de salarii, aprobate. Cu privire la acest aspect instanţa de fond a reţinut faptul că prin Ordinul MAI contestat s-a desfiinţat în fapt o structură - Compartimentul afaceri europene, însă prevederea normativă invocată de către reclamantă vizează structuri din cadrul instituţiilor publice din subordine de mai mari dimensiuni, respectiv începând cu birourile (iar nu cu compartimentele, structuri organizatorice de cea mai mică dimensiune recunoscute de legislaţia în materie de organizare a instituţiilor publice).

S-au încălcat şi prevederile art. 3 alin. (2) teza 1 din H.G. nr. 416/2007 în sensul ca, structura organizatorica trebuie stabilită conform legii. Existau prevederi legale care impuneau la nivelul Instituţiei Prefectului existenţa consilierilor în afaceri europene, iar prin actele administrative atacate la nivelul acestei instituţii publice nu a mai rămas niciun astfel de post, iar atribuţiile aşa cum am menţionat anterior nu puteau fi preluate de către funcţionari publici sau personal contractual care nu aveau calitatea de consilieri în afaceri europene. De altfel, cu privire la acest argument instanţa de fond nu a cuprins în motivarea sentinţei recurate niciun argument cu privire la situaţia învederată, făcând referire la acest punct împreună cu următoarele, fără a motiva efectiv cu privire a acest aspect. Această critică este însă în strictă legătură cu cea menţionată la punctul următor referitoare la obligaţiile instituţiei publice de a asigura o serie de activităţi care sunt specifice postului de consilier în afaceri europene.

D. A invocat de asemenea că s-au încălcat prevederile imperative ale Legii nr. 340/2004 privind organizarea şi funcţionarea Prefecturilor. Potrivit acestei legi speciale şi imperative în cadrul Instituţiei Prefectului trebuie organizată şi menţinută, ca atribuţie principală a Prefectului, activitatea de dispunere a măsurilor de aplicare a politicilor naţionale hotărâre de Guvern şi a politicilor de integrare europeană (art. 19 lit. "k") şi pentru asigurarea realizării planului de masuri pentru integrare europeană (art. 19 lit. "j").Toate activităţile de integrare europeana s-au transformat, după 1 ianuarie 2007, în activităţi pentru afaceri europene şi implementare de proiecte şi programe cu finanţare europeana, potrivit Strategiei pentru consolidarea administraţiei publice 2014 - 2020 a Guvernului României, prin H.G. nr. 909/2014.

Desfiinţarea locului de munca presupune desfiinţarea efectiva a locului de munca, inclusiv renunţarea la activităţile desfăşurate de salariatul ce ocupa respectivul loc de munca desfiinţat. Or, prin desfiinţarea locului de munca, consilier pentru afaceri europene, Ministrul Afacerilor Interne încalcă legislaţia naţionala în ceea ce priveşte afacerile europene ale României prin neîndeplinirea Strategiei Guvernului pentru consolidarea administraţiei publice locale, dar şi prin încălcarea prevederilor legii de organizare a Instituţiei Prefectului. Atribuţiile postului de consilier în afaceri europene nu puteau fi preluate de către alte persoane care nu aveau această calitate.

E. Aceleaşi argumente sunt aplicabile şi dacă avem în vedere prevederile H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind Prefectul şi Instituţia Prefectului. Potrivit acestei Hotărâri de Guvern, respectiv art. 6 pct. 3, Instituţia Prefectului are prin structurile de specialitate următoarele atribuţii:

"3. cu privire la realizarea politicilor naţionale, a celor de integrare europeană şi a planului de măsuri pentru integrare europeană şi intensificare a relaţiilor externe:

a) întocmesc anual planul de acţiuni pentru realizarea în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti, a politicilor naţionale, a politicilor de integrare europeană şi intensificare a relaţiilor externe, cu consultarea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, şi a conducătorilor serviciilor publice deconcentrate;

b) elaborează, în colaborare cu reprezentanţi ai consiliului judeţean, respectiv ai Consiliului General al Municipiului Bucureşti, ai serviciilor publice deconcentrate, ai autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ai societăţii civile, planul de măsuri judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, în conformitate cu documentele programatice referitoare la integrarea europeană;

c) acţionează, cu sprijinul serviciilor publice deconcentrate şi al structurilor de integrare europeană, pentru cunoaşterea documentelor privind integrarea europeană adoptate la nivel central;

d) acţionează pentru atragerea societăţii civile la activităţile care au legătură cu procesul de integrare europeană şi participă la programele societăţii civile în domeniul integrării europene;

e) desfăşoară activităţi menite să conducă la cunoaşterea de către autorităţile administraţiei publice locale şi de către cetăţeni a programelor cu finanţare externă iniţiate şi susţinute de Uniunea europeană şi de alte organisme internaţionale;

f) întocmesc, gestionează prin evidenţa centralizată şi monitorizează activitatea de relaţii şi de colaborări internaţionale a instituţiei prefectului;

g) elaborează evidenţa centralizată a rapoartelor de activitate întocmite obligatoriu pentru orice activitate de relaţii internaţionale;"

Este evident faptul că având aceste atribuţii instituţia publică trebuie să le şi îndeplinească, însă prin desfiinţarea posturilor de consilier de afaceri europene ocupate, de fapt prin desfiinţarea întregului compartiment de afaceri europene, strategii guvernamentale şi relaţii internaţionale se încalcă prevederile acestui act normativ întrucât, de la data expirării preavizelor la nivelul Instituţiei Prefectului Judeţului Constanţa nu se mai poate în mod obiectiv desfăşoară astfel de activităţi.

F. Un alt aspect cu privire la care a investit instanţa de fond vizează faptul că, având un statut special, corpul consilierilor pentru afaceri europene a fost înfiinţat prin O.U.G. nr. 19/2003, iar numărul lor a fost stabilit la un maxim de 500 în toată administraţia publică din România. De la data primei reglementări a acestei profesii, numărul consilierilor în afaceri europene a rămas constant. Numărul lor nu poate fi redus decât prin lege, respectiv numai prin adoptarea unui act normativ de aceeaşi putere cu actul care s-a înfiinţat acest corp profesional.

A invocat în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României când s-a pronunţat cu privire la neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 77/2013 şi a consfinţit faptul că, desfiinţarea locurilor de muncă în sistemul public se realizează exclusiv prin lege, nu prin acte ale administraţiei publice.

G. Cu privire la susţinerea referitoare la faptul că nu exista avizul ANFP pentru desfiinţarea posturilor din cadrul Compartimentului pentru afaceri europene, instanţa de fond a reţinut faptul că acesta nu este necesar, reclamanta ocupând un post contractual, avizul fiind necesar doar pentru funcţiile publice. Cu toate acestea actele administrative contestate nu vizează doar posturi de natură contractuală, ci şi funcţii publice, iar structura organizatorică a Instituţiei Prefectului în integralitatea sa se stabileşte cu obţinerea avizului ANFP. Mai mult decât atât, chiar şi instituţiile intimate din prezenta cauză au recunoscut implicit acest lucru când s-a solicitat acest aviz însă nu pentru desfiinţarea posturilor de consilieri în afaceri europene ci pentru transformarea lor în funcţii publice. Acesta aviz este menţionat în actele administrative contestate.

H. De asemenea a susţinut faptul că nu exista avizul Direcţiei Generale Afaceri Europene şi Relaţii Internaţionale (DGAERI) din cadrul MAI pentru desfiinţarea posturilor din cadrul Compartimentului pentru afaceri europene, aviz ce trebuia obţinut anterior, potrivit Ordinului MAI nr. 92/2004 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al DGAERI, conform căruia "DAERI avizează propunerile de înfiinţare, de reorganizare sau de desfiinţare a structurilor de afaceri europene şi de relaţii internaţionale din cadrul instituţiilor şi structurilor aflate în subordonarea ori coordonarea MAI." (art. 2 alin. (2) din acest Regulament). Cu privire la acest aspect instanţa de fond în mod incorect a reţinut faptul că ar exista un aviz care să corespundă acestor exigenţe normative, însă, chiar şi în cuprinsul Sentinţei recurate se menţionează faptul că acest aviz nu vizează desfiinţarea structurii ci transformarea posturilor de consilieri în afaceri europene. Avizul în această situaţie, în lipsa unei prevederi contrare nu este unul consultativ, ci chiar o condiţie sine qua non cu privire la o eventuală procedură de desfiinţare a structurilor de afaceri europene şi de relaţii europene din cadrul instituţiilor publice din subordinea Ministerului. Neobţinerea acestui aviz echivalează cu neîndeplinirea unei condiţii obligatorii în procesul de desfiinţare a compartimentului de afaceri europene.

II. Cu privire la Ordinele 440/2015 şi 489/2015:

A. Se menţin şi pentru aceste acte administrative contestate susţinerile recurentei referitoare la Ordinul MAI nr. 11/2262 din 6 februarie 2015 de la punctul I. lit. A) - I), critici şi argumente care sunt comune.

În referire la atitudinea intimatelor din prezenta cauză, MAI transfera responsabilitatea Instituţiei Prefectului şi Prefectului Judeţului Constanţa, iar la rândul ei Instituţia Prefectului şi Prefectul transferă răspunderea desfiinţării posturilor la nivelul MAI. Niciunul din pârâţi nu indică un temei legal, sau administrativ, privind desfiinţarea postului de consilier de afaceri europene ocupat de reclamantă.

Pe de o parte, MAI îşi declină responsabilitatea la luarea deciziei privind desfiinţarea postului de consilier de afaceri europene prin indicarea Instituţiei Prefectului Constanţa ca entitate ce decide cu privire la reorganizare şi la numărul de posturi.

Potrivit răspunsului primit rezultă că MAI nu a făcut decât să materializeze o voinţa exclusivă a Instituţiei Prefectului Judeţul Constanţa. Pe de altă parte, Instituţia Prefectului Judeţul Constanţa îşi apară actele administrative contestate prin invocarea, ca temei al emiterii lor şi al respectării "legii" Ordinul MAI 3817.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 27 noiembrie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Nu poate fi reţinută incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

Contrar celor susţinute de recurentă, prima instanţă a realizat o corectă examinare a cauzei, stabilind cu justeţe că nu se poate reţine nelegalitatea ordinelor emise.

Din probatoriul administrat, instanţa de recurs reţine că la judecata în fond a cauzei au fost analizate analizate actele administrative contestate, atât din punct de vedere al al competenţei emitenţilor cât şi al temeiurilor juridice care au stat la baza emiterii lor, constatându-se că nu există argumente care să conchidă în sensul emiterii lor cu încălcarea dispoziţiilor legale.

În conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene, consilierii pentru afaceri europene sunt specialişti cu atribuţii în domeniul realizării programelor şi reformelor necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, constituind Corpul consilierilor pentru afaceri europene şi desfăşurându-şi activitatea sub coordonarea directă a conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.

În conformitate cu art. 2 alin. (2), numirea în funcţie, atribuţiile şi responsabilităţile consilierilor pentru afaceri europene se realizează prin ordin al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice angajatoare, iar conform art. 3 alin. (1), ei au calitatea de personal încadrat cu contract individual de muncă, beneficiind de drepturile şi exercitând obligaţiile ce decurg din aceasta calitate, ceea ce presupune incidenţa şi în cazul acestora a prevederilor Legii nr. 53/2003, inclusiv cele referitoare la concedierea ca urmare a desfiinţării posturilor, conform art. 65 din acest act normativ.

Astfel, prin efectele ordinelor atacate nu sunt încălcate prevederile O.U.G. nr. 19/2003 ori cele ale H.G. nr. 1811/2006, H.G. nr. 460/2006 şi H.G. nr. 416/2007 întrucât prin aceste acte normative nu se stabileşte un număr invariabil al posturilor de consilier pentru afaceri europene în structura organizatorica a Ministerului Administraţiei şi Internelor, cum tinde a acredita reclamanta recurentă.

Indiscutabil, în aplicarea principiului simetriei, modificarea sau revocarea dispoziţiilor privind repartizarea posturilor de consilieri pentru afaceri europene pe autorităţi şi instituţii publice cuprinse în hotărârile anterior enumerate sunt apanajele Guvernului, însă recunoaşterea legală a prerogativei Guvernului de a hotărî cu privire la redistribuirea posturilor nu echivalează cu o restrângere a competenţei altor autorităţi sau instituţii publice în sensul suprimării prerogativei lor de a decide cu privire la menţinerea sau reducerea posturilor repartizate, în măsura în care o asemenea prerogativă le este conferită de lege.

Spre această concluzie conduce interpretarea textuală a legii însă, la elucidarea sensului real al reglementării analizate serveşte şi utilizarea metodei sistematice, scopul reglementării putându-se desprinde, în mod inductiv, din observarea poziţiei ei în ordinea juridică, pornindu-se de la premisa că legiuitorul nu a vrut să declanşeze contradicţii, ci a vrut să integreze noile prevederi emise în ordinea juridică existentă.

Atât în cazul personalului contractual, categorie din care fac parte şi consilierii pentru afaceri europene, cât şi în cazul funcţionărilor publici, desfiinţarea locului de muncă, respectiv reducerea postului este apanajul angajatorului, ca persoană îndreptăţită a stabili organizarea unităţii (art. 40 alin. (1) lit. a) raportat la art. 65 din C. muncii), respectiv al persoanei care are competenţa legală de a organiza activitatea autorităţii sau instituţiei publice (art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999).

Competenţa organizării structurilor de specialitate componente ale structurii-cadru de organizare a instituţiei prefectului, categorie din care face parte şi compartimentul în a cărei structură organizatorică figura postul ocupat de reclamantă, aparţine prefectului (art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 460/2006).

Simetric, tot prefectul este cel abilitat de lege să reorganizeze activitatea acestor structuri prin reducerea posturilor, indiferent de geneza posturilor supuse reducerii.

Astfel, în cauza nu se poate reţine o nelegalitate în ceea ce priveşte organul administrativ competent să decidă reducerea posturilor de consilier pentru afaceri europene repartizate instituţiilor şi autorităţilor publice şi nici încălcarea principiului simetriei, în sensul arătat.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (4) din Legea nr. 340/2004 şi art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 460/2006, prefectul are plenitudine de competenţă în materia organizării şi, simetric, a reorganizării structurilor de specialitate din cadrul instituţiei pe care o conduce.

Exercitarea de către prefect a prerogativei de a reorganiza activitatea unei asemenea structuri de specialitate, prin reducerea unui post, nu este condiţionată, legalmente, de preluarea atribuţiilor specifice postului de consilier în afaceri europene de către o altă persoană, făcând parte din corpul acestor consilieri după cum, prin exercitarea prerogativei de reorganizare instituţională, nu i se poate imputa Prefectului nesocotirea art. 19 din Legea nr. 330/2004 ori a art. 3 alin. (2) teza 1 din H.G. nr. 415/2007, competenţa de a dispune asupra organizării instituţiilor prefectului prin înfiinţarea/desfiinţarea de structuri funcţionale (direcţii, servicii, birouri, compartimente) aparţinând în exclusivitate acestuia întrucât el poartă, aşa cum sesizează intimatul, întreaga răspundere cu privire la respectarea procedurilor şi termenelor prevăzute de lege.

De asemenea, este de neconstatat că în anexa nr. 1 la H.G. nr. 460/2006, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 585/2009, nu este prevăzută o structură de specialitate, denumită "integrare europeană şi cooperare internaţională" şi ca urmare a inexistenţei unei asemenea structuri, prin ordin al prefectului se pot organiza în condiţiile legii direcţii, servicii şi birouri în funcţie de specificul fiecărei activităţi.

Aşadar, opinia recurentei, că desfiinţarea postului său de consilier afaceri europene se face numai prin Hotărâre de Guvern este infirmată de textele legale anterior menţionate, care nu lasă loc de interpretare cu privire la procedura stabilită pentru desfiinţarea unor posturi în cadrul acestei instituţii.

Prin Ordinele nr. 440 din 22 septembrie 2015 respectiv nr. 489 din 9 octombrie 2015, prefectul nu a făcut altceva decât să-şi exercite prerogativele stabilite prin art. 4 din H.G. nr. 460/2006 şi să stabilească structura organizatorică a instituţiei conform numărului de posturi alocate de MAI.

Alegând calea reorganizării Compartimentului Afaceri Europene, prin reducerea postului reclamantei-recurente, emitentul actelor atacate a acţionat în limitele şi potrivit prevederilor art. 102 alin. (2) din Constituţia României şi ale art. 1 alin. (1) şi art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 340/2004.

În realitate, prin criticile înfăţişate recurenta face o confuzie între structura organizatorică a instituţiei şi structura posturilor.

În ceea ce priveşte stabilirea numărului şi structurii posturilor la nivelul instituţiilor prefectului, aceasta se realizează prin ordin al ministrului afacerilor interne, în temeiul art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 460/2006, potrivit cărora numărul maxim de posturi şi structura posturilor aferente instituţiei prefectului se stabilesc anual prin ordin al ministrului afacerilor interne, cu încadrarea în numărul maxim de posturi şi în structura posturilor aprobate Ministerului Afacerilor Interne, dispoziţii legale cu caracter special în materie în privinţa acestor instituţii.

Ordinul Ministrului afacerilor interne nr. II/3817 din 10 septembrie 2015 a fost emis, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în baza prevederilor art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 şi a avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. 33496/2015.

În acest sens, raportat la susţinerile recurentei, potrivit art. 107 din Legea nr. 188/1999, avizul menţionat se emite pentru funcţiile publice din cadrul unei instituţii publice şi nu pentru înfiinţarea/desfiinţarea propriu-zisă a unor structuri funcţionale (direcţii, servicii, birouri etc).

Pe cale de consecinţă orice modificare în numărul şi/sau structura posturilor alocate instituţiilor prefectului intră în competenţa ministrului afacerilor interne, în mod eronat recurenta reclamantă apreciind că astfel de operaţiune juridică se poate realiza numai anual.

7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 din L. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va dispune respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva Sentinţei nr. 1929 din 24 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva Sentinţei nr. 1929 din 24 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.

GGC - LM