Conflict of jurisdiction over salary recalculation claims brought by a syndicate on behalf of members: exclusive territorial competence tied to the member's domicile despite representation.

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în numele membrului de sindicat A., a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea, solicitând obligarea pârâtului să emită documentele prin care să recalculeze salariul de bază şi sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanţi la nivelul maxim al acestor drepturi salariate acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, începând cu 09.04.2015 şi pentru viitor, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, funcţie de vechime, specialitate sau studii, conform art. 1 alin. (5), art. 5 alin. (11) şi (12) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 precum şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, Decizia ICCJ, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia CCR nr. 794 din 15 decembrie 2016 şi obligarea pârâtei Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariate dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2479 din data de 09.04.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalul Sălaj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ prevăd că reclamantul se adresează exclusiv instanţei de la domiciliu, iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, aceasta normă de competenţă urmează a fi respectată şi atunci când acţiunea a fost introdusă, în numele reclamantului, de orice persoană de drept public sau privat.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 812 din data de 11 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Sălaj. S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în numele membrei de sindicat A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Sălaj şi Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

S-a dispus suspendarea din oficiu a judecatei cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Sălaj a constatat că reclamant în cază este Sindicatul National al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., a cărui calitate procesuală activă este recunoscută de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, ceea ce-i conferă îndreptăţirea de a introduce cererea în numele membrilor săi, conform alin. (2) din acelaşi articol, în vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1), soluţie consacrată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată în recurs în interesul legii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea privind recalcularea salariului de bază şi a sporurilor de care beneficiază reclamanta -membru de sindicat - la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale.

Înalta Curte constată că acţiunea a fost formulată de Sindicatul National al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în numele membrilor săi de sindicat, printre care şi reclamanta A., acţiunea fiind disjunsă cu privire la aceasta.

Instanţele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului, dând interpretări diferite calităţii procesuale a sindicatului, respectiv de reprezentant sau de reclamant.

Problema calităţii procesuale active a organizaţiilor sindicale a fost semnalată prin recursurile în interesul legii declarate în conformitate cu prevederile art. 329 din C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, apreciindu-se că nu există un punct de vedere unitar în cazul acţiunilor în justiţie promovate de organizaţiile sindicale în numele membrilor lor, în temeiul dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abrogării acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciară având un caracter neunitar sub aspectul stabilirii legitimării procesuale active a organizaţiilor sindicale.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea acestor recursuri în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Având în vedere numărul mare de conflicte de competenţă cu care a fost sesizată instanţa supremă, asupra acestei probleme de drept, la data de 22 mai 2017 în şedinţa de unificare a practicii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit cu titlu de principiu că, în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opţiune al reclamantului.

Înalta Curte reţine că, în cauza de faţă, sindicatul acţionează în numele membrilor săi de sindicat, menţionaţi în tabelul anexat cererii, în baza unei împuterniciri din partea acestora, organizaţia fiind reprezentantul acestora în faţa instanţei.

Această soluţie a fost, ulterior, consacrată legislativ prin Legea nr. 212/2018, în sensul introducerii alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

În aceste condiţii, constată Înalta Curte că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate - Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, astfel că va fi stabilită competenţa în favoarea Tribunalului Sălaj, reclamanta având domiciliul în raza teritorială a acestei instanţe.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa precizează aceasta se referă strict la interpretarea art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, respectiv a unei norme de competenţă reglementată de codul muncii şi la recunoaşterea calităţii procesuale active a organizaţiei sindicale.

Argumentele deciziei pronunţate în interesul legii se referă la ocrotirea interesului membrului de sindicat prin recunoaşterea legitimităţii procesuale a organizaţiei de sindicat, chiar în lipsa unui mandat expres şi, pe cale de consecinţa, stabilirea competenţei, în această ipoteză, la sediul sindicatului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia Civilă, complet specializat in contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrului de sindicat A. şi pe pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea, în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia Civilă, complet specializat in contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.