Suspension of execution of administrative assessment decisions for state debt recovery allowed and lower judgment quashed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 28 septembrie 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, solicită suspendarea executării Deciziilor de imputare nr. x/16.02.2015, nr. x/01.07.2015 şi nr. x/07.06.2016, emise de Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Financiar-Contabilă, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei formulate împotriva acestor decizii.

Prin Sentinţa civilă nr. 3072 din 28 noiembrie 2017, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 33 din 16 februarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 33 din 16 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând critici care pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, reclamantul a arătat că sentinţa pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi cu interpretarea eronată a stării de fapt şi a actelor deduse judecăţii, deoarece, contrar celor reţinute de instanţa de fond, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la condiţia cazului bine justificat, recurentul a arătat că deciziile de imputare sunt nelegale deoarece prin Sentinţa nr. 76/27.01.1992 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Ministerul Apărării Naţionale a fost obligat în solidar cu recurentul la plata pagubei, astfel că nu poate solicita recurentului plata întregului prejudiciu.

De asemenea, a susţinut că s-a împlinit termenul de prescripţie atât pentru pretinsele datorii imputate în sarcina sa, cât şi pentru dreptul de a obţine executarea silită.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, recurentul a arătat că în baza deciziilor de imputare, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj a procedat la executarea silită a contestatorului.

4. Întâmpinarea formulată în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând criticile expuse de recurent, în raport cu dispoziţiile incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., invocat de recurenta - reclamantă, este incident "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", în cauza de faţă fiind vorba despre aplicarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu privire la suspendarea executării actului administrativ.

Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1), "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii pârâte care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral (...)".

Condiţiile pentru luarea măsurii suspendării executării sunt cazurile bine justificate şi prevenirea unei pagube iminente, noţiuni explicate de actul normativ menţionat, astfel: cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ [art. 2 alin. (1) lit. t)] şi pagubă iminentă - prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi pârâte sau a unui serviciu public [art. 2 alin. (1) lit. ş)].

În privinţa cerinţei cazului bine justificat, instanţa de fond a apreciat, în esenţă, că nu există niciun argument de fapt şi de drept care să susţină o aparenţă vădită de nelegalitate a actului.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că data pronunţării hotărârii judecătoreşti în baza cărora pârâtul a făcut plata către terţ, plată pe care prin actele atacate în speţă le impută reclamantului, cel puţin în aparenţă este nerelevantă pentru a stabili incidenţa prescripţiei. Relevante ar fi data plăţii,caracterul plăţilor (periodice sau nu) aspecte cu privire la care reclamantul nu face nicio referire. Ca atare doar aspectul invocat privind data pronunţării hotărârii judecătoreşti nu duce la concluzia existentei cazului bine justificat.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că aspectele referitoare la data pronunţării sentinţei în baza cărora au fost emise deciziile de imputare şi la modalitatea de plată a prejudiciului, reprezintă argumente ce ţin de fondul cauzei şi a cărora aparenţă de temeinicie poate fi stabilită pe baza unei cercetări sumare a datelor speţei.

Înalta Curte reţine că prin Sentinţa nr. 76 din 27 ianuarie 1992, Tribunalul Militar Bucureşti a obligat Ministerul Apărării Naţionale în solidar cu recurentul A. la plata sumelor de: 16.332 RON, 2001 RON şi 4002 RON, reprezentând despăgubiri civile în favoarea numitei B.

Prin deciziile de imputare a căror suspendare a executării se solicită în prezenta cauză, Ministerul Apărării Naţionale i-a imputat recurentului plata întregului prejudiciu stabilit prin sentinţa menţionată anterior.

Într-adevăr, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, pentru stabilirea incidenţei prescripţiei ar prezenta relevanţă data la care Ministerul Apărării Naţionale a efectuat plata despăgubirilor, însă în preambulul deciziilor de imputare nu este menţionată data la care s-a efectuat această plată, emitentul limitându-se la a reţine că prin efectuarea plăţii, patrimoniul Ministerului Apărării a fost diminuat.

Instanţa de control judiciar constată că perioada mare de timp care s-a scurs de la pronunţarea Sentinţei nr. 76/27.01.1992 şi până la emiterea deciziilor de imputare (23 - 24 de ani), creează o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate a actelor administrative a căror suspendare a executării se solicită, având în vedere că potrivit Decretului nr. 167/1958 termenul de prescripţie este de 3 ani.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente, instanţa de control judiciar constată că este dovedită îndeplinirea acestei condiţii, având în vedere că Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj a procedat la executarea silită a recurentului, soluţionarea contestaţiei la executare care face obiectul Dosarului nr. x/2019 a Judecătorie Zalău, fiind suspendată până la finalizarea cercetării falsurilor celor înscrise pe confirmările de primire cu care se afirmă că au fost trimise deciziile de imputare.

De asemenea, pentru aceleaşi considerente a fost suspendată şi soluţionarea acţiunii în anularea deciziilor de imputare (Dosar nr. x/2017 al Curţii de Apel Cluj).

În concluzie, având în vedere că, în speţă, s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru suspendarea executării actelor administrative, potrivit art. 14 din Legea 554/2004, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., constată că se impune casarea sentinţei şi admiterea cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 33 din 16 februarie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând cauza:

Admite cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.

Suspendă executarea Deciziilor de imputare nr. x/16.02.2015, nr. x/01.07.2015 şi nr. x/07.06.2016, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate împotriva acestor decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2019.

GGC - GV