Conflict of jurisdiction over administrative secrecy act: exclusive territorial competence for public authority plaintiff in appeal against central public institution

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1379 din 10 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe R.A. Administraţia Fluvială a Dunării de Jos şi pârâtul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 128 din 20 august 2019 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 134 C. proc. civ. şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea judecării conflictului negativ de competenţă .

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta RA Administraţia Fluvială a Dunării de Jos Galaţi a chemat în judecată Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti solicitând anularea actului administrativ unilateral prin care s-a făcut clasificarea documentelor, datelor şi informaţiilor care sunt rezultatul executării contractului de servicii nr. x/0.03.2011 şi obligarea la declasificarea bazelor de date de telemetrie privind migraţia sturionilor, rezultate din implementarea contractului de servicii nr. x/30.03.2011, transmise reclamantei în regim secret de serviciu precum şi obligarea acestuia să remită reclamantei informaţiile declasificate, în format accesibil, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte are în vedere faptul că prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, contenciosul administrativ este definit ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Deci, art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În conformitate cu art. 1 din H.G. 492/18 aprilie 2003 privind organizarea şi funcţionarea Regiei Autonome Administraţia Fluvială a Dunării de Jos Galaţi este persoană juridică română şi funcţionează ca regie autonomă sub autoritatea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi cu convenţiile şi acordurile internaţionale la care România este parte..."

Cum prin raportare la dispoziţiile arătate, reclamanta este o autoritate publică, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că dacă reclamantul este autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, competenţa teritorială a instanţei de contencios administrativ are caracter exclusiv. În speţă, pârât este Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti, al cărui sediu se găseşte în Bucureşti.

Potrivit art. 10 (3) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, reclamantul, persoana fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Având în vedere faptul că pârâtul are domiciliul în Bucureşti instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind R.A. Administraţia Fluvială a Dunării de Jos şi pârâtul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2019.