EU agricultural funding termination quashed for lack of proof of artificial eligibility conditions

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj în data de 20.04.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Înfiinţarea Investiţiilor Rurale 6 NV SATU-MARE, solicitând anularea actului administrativ procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în data 10.10.2014 cu privire la proiectul x/18.01.2013 - "Achiziţie de utilaje specifice pregătirii terenului de către S.C. A. S.R.L., înregistrat sub nr. x, precum şi anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 44254/23.12.2014 emisă de AFIR., înlăturarea sancţiunii privind rezilierea contractului de finanţare nr. x/18.01.2013,obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat şi taxa judiciară de timbru.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 144 din 28 aprilie 2016, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Înfiinţarea Investiţiilor Rurale 6 NV SATU-MARE.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând critici care vizează cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Susţine recurenta că nu sunt întrunite elementele obiectiv şi subiectiv privind stabilirea existenţei condiţiilor artificiale astfel cum sunt reglementate de art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 şi art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 1975/2006, dispoziţii legale care statuează asupra faptului că, fără a se aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plata către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăti în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

A arătat astfel faptul că existenţa celor două elemente trebuie analizată din perspectiva a cel puţin 3 condiţii care să formeze convingerea asupra faptului că s-au creat condiţii artificiale şi anume: verificarea creării de către beneficiari a condiţiilor artificiale trebuie făcută anterior efectuării plăţilor, adică anterior acordării finanţării, aprobării cererii de finanţare şi semnarea contractului; crearea de către beneficiari a condiţiilor artificiale trebuie stabilită prin dovezi neechivoce şi nu doar prin presupuneri realizate de către pârâta semnatară a contractului sinalagmatic de finanţare şi condiţiile artificiale trebuie create în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor, ceea ce presupune, pe de o parte, intenţia directă a beneficiarilor de a frauda şi, pe de altă parte, ca avantajul pe care beneficiarii intenţionează să îl obţină prin crearea condiţiilor artificiale să contravină schemei de ajutor.

În acest sens, s-a încuviinţat în cauză o expertiză contabilă în domeniul gestionării fondurilor europene în vederea stabilirii dacă au fost atinse obiectivele avute în vedere la încheierea contractului de finanţare, respectiv ia acordarea ajutorului financiar nerambursabil.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de d-na expert B., s-au statuat următoarele:

Prin răspunsul la obiectivul nr. 4, s-a constatat faptul că activitatea societăţilor S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. a fost desfăşurată independent de cea a societăţii A. S.R.L., fiecare dintre societăţi având organizată contabilitate proprie, neexistând raporturi comerciale între anii 2013-2015 între aceste societăţi şi nici salariaţi sau clienţi comuni. De asemenea, d-na expert arată faptul că, în urma analizării Ghidului solicitantului aferent măsurii 3.1.2 - Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi, nu se interzice ca o persoană fizică având calitatea de acţionar sau asociat în cadrul întreprinderii pentru care aplică pe proiect să aibă calitatea de coasociat sau asociat unic într-o altă societate comercială.

Prin răspunsul la obiectivul nr. 5, d-na expert a învederat faptul că societatea a înregistrat venituri încă de la începutul anului 2013, până în anul 2015, având o activitate financiară distinctă de cea a altor societăţi în cadrul cărora d-nul F. era asociat, precum şi angajaţi proprii societăţii reclamante, care nu aveau calitatea de angajaţi în cadrul celorlalte societăţi.

Prin răspunsul la obiectivul nr. 6, se arată faptul că datele cuprinse în declaraţia privind legăturile cu alte societăţi comerciale sunt reale şi prin răspunsul la obiectivul nr. 7 s-a stabilit fără putinţă de tăgadă faptul că s-au respectat obiectivele specifice asumate prin cererea de finanţare.

Totodată, scopul acordării ajutorului financiar nerambursabil prin Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală România constă în acordarea de facilităţi şi stimulare a înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor. Prin urmare, dincolo de faptul că verificarea privind eligibilitatea societăţii pentru acordarea fondurilor nerambursabile ar fi trebuit realizată anterior acordării acestora, cu atât mai mult cu cât pârâta invocă motive de fapt anterioare acordării finanţării, concluziile raportului de expertiză dispus în cauză sunt neechivoce sub aspectul faptului că nu există legături comerciale între societatea reclamantă, beneficiară a fondurilor pentru măsura 3.1.2 şi societăţile S.C. D. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., fiind important de reţinut faptul că asociatul unic F. nu a mai depus cereri de finanţare, singura depusă fiind cea pentru societatea S.C. A. S.R.L., pentru care s-a semnat Contractul de finanţare nr. x/18.01.2013.

Astfel cum se deprinde din concluziile raportului de expertiză efectuat, chiar dacă F. este asociat şi în cadrul altor societăţi, este important de reţinut faptul că angajaţii reclamantei S.C. A. S.R.L. nu sunt angajaţi şi în cadrul altor societăţi în care d-nul F. are calitatea de asociat/acţionar, ceea ce confirmă încă o dată că între aceste societăţi nu există legături din acest punct de vedere. De asemenea, expertul concluzionează asupra faptului că, în urma analizei efectuate, s-au respectat obiectivele prevăzute în cererea de finanţare, fiind achiziţionate bunurile pentru care i s-au acordat fondurile în scopul dezvoltării întreprinderii, fiind totodată înfiinţate noi locuri de muncă reale, astfel cum s-a arătat şi mai sus. În consecinţă, d-na expert arată faptul că datele cuprinse în declaraţia dată anterior semnării contractului de finanţare sunt conforme cu realitatea.

Relevant în cauza este faptul că întreaga apărare a pârâtei se bazează pe calitatea de asociat în alte societăţi comerciale cu obiecte de activitate identice cu a societăţii reclamante, S.C. D. S.R.L., S.C. C. S.R.L. ŞI S.C. E. S.R.L., cât şi pe împrejurarea faptului că au existat 2 facturi prin care societatea beneficiară a încasat suma de 1.000 de RON de la S.C. D. S.R.L., pentru lucrări de excavare.

Or, rezilierea contractului de finanţare pentru aceste motive este vădit nefondată, raportat la prevederile Ghidului solicitantului pentru măsura 3.1.2, care nu interzice expres sau indirect, posibilitatea ca asociaţii/acţionarii să deţină această calitate atât în cadrul societăţii pentru care aplică pe măsura 3.1.2, cât şi în alte societăţi comerciale.

În opinia recurentei, având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 346/2004, care stabilesc condiţiile cumulative pentru ca o întreprindere să poată fi considerată întreprindere mică sau mijlocie, cât şi prevederile art. 44 din cuprinsul aceleiaşi legi, care stabileşte condiţiile pentru care o întreprindere să poată fi considerată legată de o alta, cât şi concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, apreciază că instanţa de fond a pronunţat soluţia cu nerespectarea dispoziţiilor de drept material, neexistând probe pentru dovedirea susţinerilor pârâtei în sensul în care reclamanta ar fi creat condiţii artificiale pentru obţinerea de fonduri nerambursabile.

Recurenta mai arată că, în considerentele soluţiei recurate, instanţa acordă o interpretare extensivă dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei Uniunii Europene, care statuează următoarele: fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se va efectua nici o plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor". Cu privire la aceste dispoziţii, prin raportare la cauza din prezentul dosar, instanţa de fond reţine că "în interpretarea acestui text legal, curtea reţine că sunt condiţii artificiale acele condiţii de eligibilitate sau de selecţie create de solicitanţi cu scopul de a se transforma din solicitanţi neeligibili în solicitanţi eligibili, de a spori punctajul obţinut în cadrul criteriilor de selecţie sau de a obţine un plafon mai mare a ajutorului financiar".

Cu privire la aceste aspecte, este important de reţinut că raportul de expertiză efectuat în cauză contrazice toate aspectele reţinute de prima instanţă, atât în ce priveşte veniturile societăţii, acestea fiind constante pe perioada anilor 2013-2015, fiind cuprinse între sumele de 109.292,88 RON şi 287.427,42 RON, cât şi în ce priveşte stabilitatea locurilor de muncă ale angajaţilor societăţii, fiind angajate începând cu luna ianuarie, anul 2014, până în februarie 2016, astfel cum reiese din raportul de expertiză efectuat, un număr mediu de 5 persoane, pentru care s-au plătit salarii şi contribuţii lunare, astfel cum se arata prin raportul de expertiză.

Totodată, se reţine prin sentinţa recurată faptul că sunt prezente atât elementele obiective cât şi cele subiective ce susţin existenţa creării în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a obţine aceste plăţi, fără analizarea punctuala a fiecăreia dintre condiţiile menţionate în cererea de chemare în judecată, instanţa rezumând analiza la precizarea faptului că revine instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să concluzioneze că reclamanta a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj.

Or, din materialul probator administrat în cauză, înscrisuri şi expertiză contabilă în specialitatea gestionării fondurilor europene rezultă, dincolo de orice dubiu, faptul că reclamanta nu a creat condiţii artificiale pentru accesarea de fonduri europene, activitatea societăţii S.C. A. S.R.L. fiind una reală, menită să asigure locuri de muncă noi şi care a îndeplinit obiectivele specifice stabilite prin cererea de finanţare, îndeplinindu-şi astfel toate obligaţiile stipulate în contract.

În opinia recurentei, în cauză se poate pronunţa o soluţie doar în considerarea întregului material probator încuviinţat şi administrat în cauză, pronunţarea unei hotărâri cu interpretarea greşită a dispoziţiilor de drept material şi cu neconsiderarea materialului probator nu poate crea aparenţa de drept.

În sensul în care o practică abuzivă a potenţialului beneficiar trebuie probată, recurenta invocă şi jurisprudenţa relevantă a CJUE în materie, prin hotărârea din 21 iulie 2005, Eichsfelder Schiachtbetrieb, C-515/03, Rec, p. 1-7355, pct. 39, impunând pe de o parte, un ansamblu de circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit nu a fost atins şi, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenţia de a obţine un avantaj.

Sub un ultim aspect, s-a susţinut că instanţa a pronunţat hotărârea doar pe baza unor prezumţii, fără argumentarea punctului de vedere pentru neluarea în seamă a raportului de expertiză şi a expertizei administrate în cauză, fără argumentarea motivului pentru care a ignorat o probă care reprezintă opinia fundamentată şi specializată a unui expert judiciar în domeniul accesării şi gestionării fondurilor europene.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. De asemenea a arătat că susţinerile recurentei nu se circumscriu niciunui motiv de recurs prevăzut de art. 488. C. proc. civ.

Se susţine că instanţa de fond a analizat punctual toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă prin acţiunea formulată, motivare dezvoltată şi argumentată pe larg la punctele 6-8, respectiv paginile 19-25 din sentinţa recurată.

Susţinerile recurentei sunt nefondate şi trebuie respinse întrucât, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, dovada creării de condiţii artificiale rezultă din documentele depuse de însăşi beneficiara contractului de finanţare, nefiind contestat de recurentă faptul că ambele societăţi îşi desfăşoară activitatea în acelaşi segment de piaţă, fiind identificate legături ce decurg din asociaţii/administratorii acestor societăţi comerciale.

În ceea ce priveşte autonomia beneficiarei de fonduri nerambursabile face precizarea că, în urma controlului efectuat de s-a constatat că la momentul depunerii cererii de finanţare de către S.C. A. S.R.L, dl F. era asociat cu 50% cotă de participare la alte două societăţi, S.C. C. S..R.L. şi S.C. D. S.R.L, cele două societăţi fiind autorizate să desfăşoare activităţi aferente codului CAEN 4312 - Lucrări de pregătire a terenului, astfel cele trei societăţi îşi desfăşoară activitatea pe aceeaşi piaţă relevantă.

Conform Certificatului Constatator depus la cererea de finanţare dl. F. este asociat unic la S.C. A. S.R.L. care s-a înregistrat cu cod CAEN activitate principal 4312-Lucrări de pregătire a terenului.

În urma verificărilor la ONRC s-a judeţul Cluj, societate înfiinţată la data de 08.09.2004, cod CAEN 4690 comerţ cu ridicata nespecializată, având coduri CAEN secundare autorizate CAEN 4312-Lucrări de pregătire a terenului şi 4399-Alte lucrări de construcţii. Celălalt acţionar cu 50% este doamna G.;

- S.C. E. S.R.L., judeţul Cluj, societate înfiinţată la data de 18.09.2013, cod CAEN 4312- Lucrări de pregătire a terenului, celălalt acţionar cu 50% fiind H..

Soţia domnului F., G. este asociat 50% al societăţii S.C. D. S.R.L., este membra în comisia de evaluare achiziţii pentru proiectul finanţat prin Programul FEADR al beneficiarei, iar domnul H. este asociat 50% şi administrator la S.C. E. S.R.L., este si membru in comisia de evaluare achiziţii pentru proiectul finanţat prin FEADR al beneficiarei.

Din informaţiile furnizate de RECOM privind datele existente in cadrul Certificatelor Constatatoare (Cota de participare a asociaţilor, coduri CAEN autorizate/principale) de la momentul depunerii Cererii de finanţare ale întreprinderilor S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., s-a constatat faptul ca între aceste firme exista gaturi, in acest caz solicitantul trebuia sa declare aceste legături prin completarea conform legii a declaraţiei privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM" la punctul Tipul întreprinderi ca şi întreprindere legată".

Având în vedere informaţiile furnizate de Certificatele Constatatoare emise de ONRC, s-a reţinut în mod întemeiat ca "Declaraţia privind încadrarea întreprinderii in categoria IMM" depusă Cererea de finanţare, nu a fost completata conform prevederilor legale, iar în aceste condiţii este evident că, solicitantul prin completarea Anexei 4.1. a furnizat informaţii incorecte dat fiind faptul că cele două societăţi la care dl. F. este asociat sunt întreprinderi legate acestea acţionând pe aceiaşi piaţă sau pieţe adiacente, astfel cum acestea sunt definite prin prevederile Legii nr. 346/2004.

Având în vedere legăturile între acţionariatul/administratorul beneficiarului şi acţionariatul/administratorul agenţilor economici S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., rezultă că la data depunerii cererii de finanţare S.C. A. S.R.L. nu se încadra în categoria întreprinderilor autonome, conform prevederilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii cu modificările şi completările ulterioare, art. 44 alin. (4).

În ceea ce priveşte neregula ce consta în lipsa autonomia beneficiarei, instanţa de fond a ţinut în mod temeinic şi legal că "reclamanta şi S.C. C. S.R.L. aveau acelaşi obiect, principala activitate respectiv lucrări de pregătire a terenului. S.C. D. S.R.L. avea ca şi obiect de activitate secundar lucrări de pregătire a terenului. Calitatea de asociat a d-lui F. în aceste două societăţi cu o participare de 50% în cadrul reclamantei face ca reclamanta să nu fie o întreprindere autonomă ci una legată de S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. prin intermediul lui F., prin intermediul său celelalte două societăţi comerciale având prerogativele prevăzute la lit. a), b), c), d) din art. 4 indice 4

Se apreciază că prevederile legale şi contractuale au fost analizate de instanţa de fond care a reţinut în mod legal s-a reţinut de către pârâta că se impune restituirea finanţării primite având în vedere neregula constând în declaraţia nereală (dată cu ocazia accesării acestei finanţări). Această declaraţie a permis obţinerea finanţării de o societate care nu era autonomă ci era legată de alte societăţi care nu puteau obţine aceste fonduri nerambursabile, această declaraţie permiţând astfel crearea condiţiei artificiale de obţinere a acestui ajutor. Acordarea în aceste condiţii a finanţării a la obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor respectiv finanţarea societăţilor comerciante legate."

De asemenea, instanţa de fond a reţinut în mod temeinic şi legal că nu s-au contestat aspectele ce au vizat constatările realizate în urma verificării pe teren, precum şi a documentelor prezentate de beneficiar

Se mai menţionează că beneficiarul a prezentat 2 facturi pentru clientul S.C. D. S.R.L., din data 28.12.2012 si 17.06.2014, valoare totala de 1000 RON, lucrări de excavare.

Lucrările şi prima factura (către S.C. I. SRL) cu nr. x/21.11.2013, este plătită înaintea execuţiei, beneficiarul recepţionând utilajele achiziţionate prin proiect în data de 11.2013 de la J. S.R.L. şi respectiv în data de 04.12.2013 de la K. Din documentele prezentate de beneficiar şi conform listei de inventar la acea data acesta avea alte utilaje decât cele ce urmau să fie procurate prin proiect şi nici nu au prezentate contracte de închiriere utilaje.

Totodată, se arată că în urma analizei documentelor contabile s-a constatat că în data de 21.11.2013 beneficiarul proiectului S.C. A. S.R.L., încasează de la S.C. I. S.R.L. o factură în valoare de 114.187,57 RON cu care plăteşte diferenţele de la avans la cei doi furnizori de utilaje, respectiv în data de 21.11.2013 la J. S.R.L. 8.258,37 RON şi în de 22,11.2013 la K. suma de 105.951,50 RON (plata în valută).

În ceea ce priveşte crearea de condiţii artificiale instanţa de fond a reţinut că "în starea acestui text legal, curtea retine că sunt condiţii artificiale acele condiţii de eligibilitate selecţie create de solicitanţi cu scopul de a se transforma din solicitanţi neeligibili în solicitanţi eligibili, de a spori punctajul obţinut în cadrul criteriilor de selecţie sau de a obţine un mai mare al ajutorului financiar."

Instanţa de fond a analizat în mod temeinic şi legal existenţa condiţiilor artificiale prin deciziei din 12.09.2013 pronunţată în cauza C-434/12 care a statuat că art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că necesită prezenta unui element obiectiv şi a unui element subiectiv, reţinând că "raportat la cele mai sus expuse sunt prezente atât elementele obiective cât cele subiective ce susţin existenţa creării în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a obţine aceste plăti în obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

In opinia intimatei, instanţa de fond a reţinut în mod temeinic şi legal că "Elementul obiectiv constă practic în folosirea în vederea obţinerii finanţării în locul societăţilor în care d-nul F. era co-asociat şi care avea în realitate o activitate în domeniu (dar care aveau datorii la bugetul de stat) tei societăţi comerciale înfiinţate în anul 2011 care nu are o activitate ca întreprindere nou înfiinţată pentru a obţine un punctaj mai mare practic finanţarea dorită. Pentru ca această aparenţă să nu fie ulterior descoperită s-a continuat cu susţinerea acestei aparente prin înregistrarea unei activităţi formale în actele contabile ale aceste societăţi comerciale contractul din 21.11.2013, facturile cu S.C. D. SRL) a unei activităţi minime angajarea de persoane pe această societate pentru a da aparenţa unei activităţi reale."

Prin urmare urmând strict dispoziţiile legale şi dând valoare situaţiei de fapt (acelaşi asociat la cele două entităţi cât şi acelaşi domeniu de activitate cu coduri CAEN care sunt dependente) este evident că S.C. A. S.R.L., S.C. C. şi S.C. D. S.R.L. sunt întreprinderi legate.

Aşadar, acordarea finanţării în aceste condiţii duce la concluzia acordării acestei finanţări altei societăţi decât celor cărora le este destinat, contrar obiectivelor schemei de ajutor întrucât nu asigură o reală creştere a veniturilor adiţionale, a valorii adăugate în activităţi non agricole, la diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală (serviciul finanţat existând deja în întreprinderile de mai sus), la crearea de micro-întreprinderi precum şi dezvoltarea celor existente în sectorul agricol în spaţiul rural.

În privinţa elementului subiectiv, se susţine că similitudinile dintre cele două proiecte nu pot fi considerate doar coincidente, ci conduc la concluzia că aceşti beneficiari au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a crea un avantaj ce contravine prevederilor legale, procedând la fărâmiţarea sau fracţionarea actelor, în scopul creării, în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de aceste şi de a obţine un avantaj, contravine obiectivelor FEADR.

Arătă instanţei de recurs că, prin semnarea Contractului de Finanţare, beneficiarul si-a dat în totalitate prevederile contractuale, printre care Art. 11 alin. 3 din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare ă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă. Precizează astfel ca A.F.I.R are obligaţia luării tuturor măsurilor corecitive necesare, toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanţare şi indiferent de momentul constatării neregulilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat.

Recurenta reclamantă şi-a circumscris motivele de casare invocate în considerarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Concret, recurenta a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 şi art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 1975/2006, în sensul că în cauză nu sunt întrunite elementele pentru stabilirea condiţiilor artificiale create în cauză, aşa cum a statuat autoritatea şi prima instanţă.

În legătură cu această critică, Înalta Curte va porni de la considerente de ordin teoretic, reamintind că în legătură cu existenţa condiţiilor artificiale, prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, au fost interpretate în cauza nr. C 434/12 aflată pe rolul CJUE Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia.

În această cauză, CJUE a stabilit că: în cazul în care, din punct de vedere formal, un proiect de investiţii îndeplineşte criteriile de eligibilitate necesare pentru acordarea ajutorului, atunci proba unei practici abuzive a potenţialului beneficiar de un astfel de ajutor impune:

• pe de o parte, un ansamblu de circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins, întrucât condiţiile pentru obţinerea plaţilor au fost create in mod artificial;

• pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea plaţilor.

În continuare, Curtea a precizat ca revine instanţei naţionale sarcina de a stabili existenta acestor doua elemente, care trebuie dovedite in conformitate cu normele dreptului naţional, in măsura in care nu se aduce atingere eficacităţii dreptului Uniunii .

Concluzionând în hotărârea CJUE se stabileşte că "Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare"

Raportat la cele două elemente, Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a emis Nota directoare pentru Auditori nr. 22 având ca subiect Crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiţii, cuprinsul căreia se statuează:"în ceea ce priveşte elementele obiective, faptele din acest caz trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanţării FEADR nu pot fi îndeplinite. Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal si real al cererii de finanţare. Adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR, sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice si prezintă legături geografice, economice, funcţionale, legale sau legături de ordin personal."

Verificând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar şi a considerentelor teoretice expuse mai sus, se observă că, situaţia de fapt expusă în actul de constatare, nu a fost în mod concret contestată, iar convingerile instanţei de fond s-au bazat pe analiza împrejurărilor de fapt descrise în actul de control.

Astfel, s-a reţinut că în vederea accesării de ajutor financiar nerambursabil în cadrul măsurii 312, recurenta a creat condiţii artificiale datorită următoarelor elemente:1. au fost create condiţii formale pentru obţinerea punctajului de selecţie aferent criteriului S5 microîntreprinderi nou înfiinţate prin înfiinţarea reclamantei ca firmă nouă în condiţiile în care acţionarul era acţionar majoritar în alte două firme din judeţul Cluj, 2. declaraţia pe proprie răspundere privind încadrarea în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii este nereală ceea ce conduce la neeligibilitatea proiectului.

Concret, s-a imputat recurentei împrejurarea că a fost înfiinţată formal în scopul obţinerii unui punctaj mai mare, datorită faptului că S.C. A. S.R.L. are ca unic asociat pe d-nul F., iar această persoană la data obţinerii finanţării nerambursabile avea calitate de asociat la S.C. C. S.R.L. cu 50% din acţiuni şi la S.C. D. S.R.L. cu 50% din acţiuni. Totodată, s-a stabilit că recurenta nu era la data formulării cererii de finanţare o întreprindere autonomă, deoarece obiectul de activitate este pentru prima societate acelaşi cu cel al reclamantei respectiv lucrări de pregătire a terenului cod CAEN 4312, în timp ce obiectul de activitatea al S.C. D. S.R.L. era comerţ cu ridicata nespecializat având ca şi coduri CAEN secundare şi lucrări de pregătire a terenului şi alte lucrări de construcţii. Ulterior primirii finanţării d-nii F. şi H. au înfiinţat o altă societate comercială S.C. E. S.R.L. având ca obiect de activitate lucrări de pregătire a terenului. D-nul H. este membru în comisia de evaluare achiziţii pentru proiectul finanţat prin programul FEADR.

Această situaţie de fapt nu a fost contestată de recurenta reclamantă, însă, în dezacord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte constată că aceasta nu justifică neregula reţinută în sarcina sa şi consecinţa retragerii finanţării.

În fapt, din analiza acestor elemente, se reţine că nici în individualitatea lor şi nici corelate unele cu altele, nu sunt apte să creeze prezumţia în sensul că recurenta reclamantă, împreună cu societăţile S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., prin prisma legăturilor de rudenie care există între persoanele fizice care au constituit aceste entităţi, au urmărit eludarea reglementărilor naţionale şi europene, pentru a facilita achiziţionarea de utilaje care să fie folosite în activitatea desfăşurată de o altă societate.

Astfel, potrivit primului dintre aceste elemente, respectiv elementul obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze ca finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, rezultând astfel că este obligaţia Autorităţii să demonstreze că în fapt beneficiarul proiectului supus controlului nu poate atinge obiectivul măsurii accesate.

Or, în speţă, la obiectivul propus prin implementarea proiectului beneficiara şi-a propus crearea de noi locuri de muncă, iar activitatea ce va fi realizata va fi una de prestări servicii agricole, contribuind astfel la diversificarea activităţilor de acest gen in mediul rural, la promovarea ocupării forţei de munca, precum si la consolidarea potenţialului uman, factori de natura a creste atractivitatea investiţiilor în mediul rural.

În plus, obiectivul general al măsurii 312 este "dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, in scopul creşterii locurilor de munca şi a veniturilor adiţionale" iar obiectivul specific ale Măsurii 312 este "crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurala prestate de către microîntreprindere". Prima instanţă a statuat că declaraţia dată de recurenta beneficiară la data obţinerii finanţării, respectiv faptul că ar fi o întreprindere autonomă, nu este reală, datorită legăturilor cu celelalte societăţi, aşa cum s-a indicat mai sus, aceasta fiind formal înfiinţată întrucât societăţile deja existente nu puteau accesa finanţarea întrucât aveau datorii la bugetul de stat.

Această concluzie este una subiectivă, ce nu se bazează pe probele administrate la dosarul cauzei, probe ce atestă inexistenţa unei legături între recurentă şi cele două societăţi menţionate în actul de control, aşa cum este definită de legislaţia în vigoare.

Aşadar, potrivit art. 4 indice 2 din Legea 346/2004 o întreprindere este autonomă dacă nu este întreprindere parteneră sau legată potrivit dispoziţiilor acestei legi .

Potrivit art. 44din aceeaşi lege întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi: a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi; b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi; c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia; d) o întreprindere este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective.

Potrivit alin. (4) şi (5) din acelaşi text de lege întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente. O piaţă adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piaţă a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piaţa în cauză.

În cauză este evident că ultima ipoteză a fost luată în calcul, aşa cum rezultă din actul de control şi concluziile primei instanţe, însă pentru a stabili dacă întreprinderile îşi desfăşoară activitatea pe aceeaşi piaţă sau pe pieţe adiacente, trebuie verificate în concret şi legăturile lor comerciale.

Deşi nu se contestă împrejurarea că obiectul principal de activitate este diferit, totuşi în activitatea secundară a tuturor societăţilor implicate, se menţionează lucrări de pregătire a terenului, însă instanţa de control judiciar reţine împrejurarea esenţială că între cele trei societăţi nu au existat relaţii comerciale în urma achiziţionării utilajelor ce au făcut obiectul contractului de finanţare de către recurentă.

Astfel, din actul de control şi din expertiza tehnică întocmită în faţa primei instanţe rezultă că între recurenta reclamantă şi societăţile S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., pentru anii 2013-2015 nu au existat raporturi comerciale, cum ar fi contracte de prestări servicii şi nici nu au avut angajaţi sau clienţi comuni.

Mai mult, expertul a constatat că recurenta a desfăşurat o activitate independentă, reală şi producătoare de venituri, având relaţii comerciale constante cu S.C. I. S.R.L.. De asemenea, s-a reţinut că societatea a înregistrat venituri încă de la începutul anului 2013, până în anul 2015, având o activitate financiară distinctă de cea a altor societăţi în cadrul cărora d-nul F. era asociat, precum şi angajaţi proprii societăţii reclamante, care nu aveau calitatea de angajaţi în cadrul celorlalte societăţi.

De altfel, împrejurarea că a derulat raporturi comerciale cu o singură societate, precum şi două facturi în valoare de totală de 1000 RON către S.C. D. S.R.L., nu sunt de natură să înfrângă caracterul autonom al întreprinderii, cu atât mai mult cu cât celelalte societăţi implicate nu au formulat cereri de finanţare şi nici nu au beneficiat de prestare de servicii cu utilajele achiziţionate în baza proiectului contestat în cauză.

În aceeaşi ordine de idei, concluziile instanţei de fond în sensul că prima factură emisă fată de S.C. I. S.R.L., reprezentând o plată de 114.187,57 RON realizată înainte ca reclamanta să aibă efectiv utilajele cu care urma să realizeze aceste lucrări şi contrar prevederilor contractuale duc la concluzia că în realitate aceste lucrări au fost realizate în fapt de întreprinderile legate de reclamantă şi doar facturate şi evidenţiate în acte pe reclamantă, sunt simple speculaţii care nu se bazează pe probe aflate la dosarul cauzei şi nu justifică activitatea ulterioară între cele două entităţi.

Astfel, expertul a analizat evidenţa contabilă a recurentei şi a constatat că a existat o activitate comercială constantă în toată perioada verificată (2013-2015), ceea ce justifică atât veniturile încasate, cât şi locurile de muncă create şi menţinute în tot acest timp.

Ca atare, nu se poate reţine în cauză concluzia instanţei de fond conform căreia prin obţinerea acestei finanţări se dorea să se susţină activitatea tuturor acestor societăţi comerciale ce derulează activităţi pe aceeaşi piaţă relevantă şi nu obiectivele schemei de ajutor.

Aceasta cu atât mai mult, cu cât concluzia de mai sus se bazează pe supoziţii şi pe aparenţa acordată unor elemente ce nu conduc în concret la certitudinea unei nereguli, în condiţiile în care o practică abuzivă a potenţialului beneficiar trebuie probată, aşa cum s-a statuat constant în jurisprudenţa CJUE.

Concluzionând, din analiza situaţiei de fapt constatate, rezultă cu evidenţă că societatea reprezintă o microîntreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al măsurii 312 (elementele obiective) - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi de a consolida astfel structura economică în zona rurală.

Aşadar nu există în cauză conexiuni între persoanele care coordonează cele trei societăţi în sensul antamat de prima instanţă şi, pe de altă parte, nici o strânsă legătură între activitatea desfăşurată de recurenta reclamantă şi activitatea S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. care să poată conduce la concluzia că, deşi din punct de vedere formal este vorba de societăţi distincte, în fapt ele funcţionează ca o singură entitate ce urmăreşte un obiectiv comun.

Prin urmare, nu poate fi confirmată ipoteza instanţei de fond, în senul că s-a stabilit, fără putinţă de tăgadă că recurenta contribuie exclusiv la operaţiunile economice ale celorlalte societăţi, fără a desfăşura o activitate economică autonomă rentabilă şi profitabilă.

Nici elementul subiectiv nu este îndeplinit în prezenta speţă, întrucât nu s-a dovedit că reprezentantul legal al recurentei avea, la momentul completării declaraţiilor pentru obţinerea finanţării, reprezentarea fraudei şi a faptului că utilajele ce urmau a fi achiziţionate vor fi folosite pentru întreprinderile legate şi practic pentru realizarea afacerilor de pregătire a terenului din cadrul tuturor acestor societăţi legate, fără a se urmări atingerea scopurilor preconizate prin măsura 312, lucru care nici măcar nu s-a întâmplat.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că nu poate fi reţinută neregula în sarcina recurentei reclamante, premisele de la care au pornit atât autoritatea de control cât şi prima instanţă, fiind greşite şi în neconcordanţă cu probele dosarului, aşa cum s-a menţionat mai sus.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea 554/2004, va dispune admiterea recursului declarat de reclamantă, cu consecinţa casării hotărârii instanţei de fond. În rejudecare se va dispune admiterea acţiunii şi anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/14.10.2014 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 44254/23.12.2014.

În conformitate cu prevederile art. 451 alin. (1) C. proc. civ. se va dispune obligarea intimatei, căzută în pretenţii, la plata cheltuielilor de judecată către recurenta reclamantă, constând în cheltuieli de deplasare ale apărătorului, aşa cum s-a solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 144/2016 din 28 aprilie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi în rejudecare admite acţiunea reclamantei.

Anulează procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/14.10.2014 şi decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 44254/23.12.2014.

Obligă intimata la plata sumei de 1011,50 RON reprezentând cheltuieli de judecată către recurentă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2019.