Eligibility of EU-funded event costs: assessment of coffee-break and material expenses against estimated participant numbers vs. actual attendance

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 21 noiembrie 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Asistenţă Tehnică - Direcţia Generală Coordonare Sistem şi Asistenţă Tehnică obligarea pârâtului la modificarea Raportului de vizită la faţa locului nr. 53113 din 24 iunie 2016 (modificat, conform Raportului nr. x din 30 iunie 2016) şi, implicit, a Deciziei AMPOAT nr. 55089 din 30 iunie 2016 de modificare a raportului atacat, în sensul acceptării, ca fiind şi cheltuieli eligibile, a sumelor aferente contractului de servicii nr. x din 12 octombrie 2015 încheiat cu societatea A. SRL, pentru decontarea serviciilor de transport pentru seminarul desfăşurat la Braşov; a sumelor aferente asigurării pauzelor de cafea pentru cele 7 evenimente organizate (Braşov, Iaşi, Timişoara, Cluj-Napoca, Piteşti, Bucureşti, Galaţi); a sumei aferente celor 206 seturi de materiale informative; în subsidiar, a solicitat ca pârâtul să fie obligat să îşi îndeplinească obligaţia asumată prin contractul de finanţare, în sensul acordării finanţării nerambursabile la valoarea totală eligibilă a proiectului indicată în contract, respectiv cea de 4.418.443,04 RON, conform celor convenite în Actul adiţional nr. x din 9 octombrie 2015 la Decizia de finanţare din instrumente structurale nr. CTRF. 1.1.146 din 7 mai 2014.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2778 din 30 iunie 2017 a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

În motivarea opţiunii sale procesuale reclamantul a susţinut următoarele:

Având în vedere că întregul raţionament privind (ne)eligibilitatea cheltuielilor efectuate cu pauzele de tip coffee-break, cât şi cele privind seturile de materiale informative rămase nedistribuite a fost raportat strict la numărul de participanţi la evenimentele regionale organizate de instituţia noastră, se arată că, ceea ce urma a se achita de către achizitor/beneficiar (atât potrivit caietului de sarcini, cât şi contractelor încheiate cu prestatorii selectaţi) era contravaloarea serviciilor efectiv prestate, conform ofertei (a se vedea art. 14.1 din Contractele de servicii nr. x din 12 octombrie 2015, y din 12 octombrie 2015 aflate deja la dosarul de fond).

Astfel, deşi instanţa a reţinut (de altfel, corect) că, prin acţiune reclamanta a invocat faptul că "plăţile datorate de achizitor prestatorului vor fi calculate pentru serviciile efectiv prestate, conform, ofertei" (art. 14.1 din contractele de servicii mai sus amintite), soluţia dată în cele din urma contrazice documentele depuse la dosarul cauzei, dovedind, în cele din urma o confuzie între ansamblul serviciilor ce urmau a se presta efectiv şi unităţile de măsură la care se raportau serviciile/tipurile de cheltuieli (conform ofertei).

Aşadar, cel puţin în privinţa cheltuielilor cu pauzele de tip coffee-break instanţa de judecată a avut în vedere o altă unitate de măsură faţă de cea prevăzută în formularul de ofertă.

Astfel, dacă, în privinţa cheltuielilor de cazare a lectorilor/experţilor (inclusiv cele privind asigurarea celor trei mese (mic dejun, prânz şi cină) unitatea de măsură (potrivit anexei la formularul de ofertă), în funcţie de care urma a se realiza decontarea cheltuielilor efectuate, era de 7 experţi/2 nopţi, iar a celor cu onorariile experţilor, formatorilor, unitatea de măsură era de 3 experţi, în privinţa serviciilor de tip coffee-break, este lesne de observat că unitatea de măsură era de 2 unităţi, respect 2 (două) coffee-break/eveniment.

Prin urmare, decontarea serviciilor efectiv prestate ar avea loc, proporţional, doar cu numărul de unităţi de măsura la care se efectua tipul respectiv de cheltuială (care includea un număr de persoane doar pentru cazarea şi mesele experţilor, respectiv onorariile experţilor-formatori, nu şi pentru cheltuielile de tip coffee-break).

Aşadar, contravaloarea serviciilor (efectiv) prestate urma a fi achitată doar pe baza numărului de participanţi/persoane cazate (pentru serviciile de cazare şi masa a celor 7 persoane indicate în caietul de sarcini), respectiv a listei de participanţi (pentru pauzele de tip coffee-break - unde unitatea de măsură nu era un număr fix de persoane participante/invitate).

Astfel, după cum se poate observa, în ceea ce priveşte cazarea şi masa (mic dejun/prânz/cină) ele urmau a fi asigurate de prestatori doar pentru 5 experţi şi pentru doi membri ai echipei de proiect, în total 7 persoane, în vreme ce, pentru serviciile aferente "pauzei de cafea", acestea urmau a se achita doar pe baza listei de participanţi, nu a unui număr cert de participanţi.

Prin urmare, existenţa unui auditoriu, respectiv a unor invitaţi/participanţi în sală, era necesară, nu atât prin atingerea numărului maxim estimat, cât mai ales pentru justificarea cheltuielilor de deplasare/cazare/mese ale celor 5 experţi şi ai celor doi membri ai echipei de proiect, întrucât, fără participarea persoanelor invitate, evident, nu se justificau cheltuielile cu cei cinci experţi şi cei doi membri ai echipei de proiect, indicaţi în caietul de sarcini.

Doar pentru cele şapte persoane (5 experţi şi doi membri ai echipei de proiect), erau angajate cheltuieli de cazare, masa (inclusiv coffee-break), cheltuieli ce urmau a fi decontate, acceptate la plată în funcţie de numărul/prezenţa lor efectivă pe toată durata evenimentelor (însemnând maxim şapte). În rest, pentru ceilalţi participanţi/invitaţi, care aveau un alt regim (fără decont de cazare, mese), cheltuielile efectuate cu pauzele de tip coffee-break se justificau doar pe baza unei liste de prezenţa, nu a unui număr fix, cert.

De altfel, acest lucru nici nu ar fi fost posibil în cazul "pauzelor de cafea", care nicidecum nu presupuneau servirea gustărilor/băuturilor la porţie, ci în regim de bufet suedez.

Or, o astfel de furnizare a serviciilor (în regim de bufet suedez) presupune acceptarea faptului că nu s-ar putea gestiona cheltuieli de cafea/masă în mod individual, ci per grup. În cazul de faţă, ar fi fost imposibil ca participanţilor la evenimente să le fie atrasă atenţia că nu pot servi mai mult de o cafea sau mai mult de un pahar cu apă/un minisandvich, etc., întrucât costul lor ar fi neeligibil.

În altă ordine de idei, dacă ar fi avut intenţia ca decontarea serviciilor de coffee-break să se facă în funcţie de numărul de persoane efectiv prezente, reclamantul ar fi procedat aidoma condiţiilor de decont prevăzute pentru cheltuielile cu transportul, unde la pagina 7 din caietul de sarcini, pct. 2.3 a precizat cât se poate de explicit, fără niciun echivoc, faptul că "pentru fiecare eveniment, decontarea se va face pentru numărul de persoane efectiv prezente (estimare 127/eveniment, respectiv 1016 - total 8 evenimente)".

Această menţiune se corelează şi cu anexa la formularul de ofertă, unde, în dreptul acestui tip de cheltuială (cheltuieli cu transportul participanţilor şi experţilor), numărul de unităţi este 127 (număr format din cei 120 participanţi/eveniment + cei 7 experţi/speakeri/membri ai echipei de proiect), faţă de (cheltuiala cu) coffee-break, la care, numărul de unităţi era "2", nu 120/127/140.

Aşadar, serviciile efectiv prestate trebuiau raportate strict la unităţile de măsură, respectiv la numărul (total) de unităţi, conform anexei la formularul de ofertă, nicidecum la un alt număr (cum ar fi cel estimativ de persoane) care nu se regăsea în dreptul tipului de cheltuială contractată.

Prin urmare, deşi instanţa a reţinut că plăţile datorate de achizitor prestatorului vor fi calculate pentru serviciile efectiv prestate, conform ofertei, se pare că, aceeaşi instanţă a ignorat cu desăvârşire tocmai conţinutul ofertei la care s-a raportat în considerentele sentinţei pronunţate.

Totodată, în cuprinsul hotărârii recurate se recunoaşte că numărul de participanţi era unul estimativ, aproximat şi nicidecum cert ori obligatoriu (la momentul anunţării evenimentului) şi reprezenta unitate de măsură doar pentru estimarea cheltuielilor (în special, cele pentru "materiale").

În alta ordine de idei, deşi instanţa consideră că era în sarcina organizatorilor să impună un termen limită de confirmare a prezenţei, pentru a putea estima concret cheltuielile aferente, dându-se de înţeles că, inclusiv în prezenţa unui număr mai mic de persoane faţă de cele care au confirmat participarea, cheltuielile ar fi fost eligibile, se pare că acest argument contrazice însăşi motivarea pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia de respingere a acţiunii reclamantului, şi care are la bază nimic altceva, decât strict numărul de persoane efectiv prezente (indiferent că, anterior acele persoane confirmaseră prezenţa şi, din motive, mai mult sau mai puţin (in)dependente de voinţa lor, au ales să nu se mai prezinte). În acest sens, s-au depus dovezi că au existat persoane care, deşi, iniţial, au confirmat participarea, în cele din urma, au declinat invitaţia.

Aşadar, conform acestui raţionament al instanţei de fond, cheltuielile ar fi fost eligibile nu în funcţie de persoanele efectiv prezente, aşa cum a fost decis, în cele din urmă, ci, prin raportare la numărul de persoane care au confirmat prezenţa/participarea la evenimentele regionale, (chiar dacă, ulterior, din varii motive, unele persoane nu s-au mai prezentat la evenimente).

Numărul maxim/exact de participanţi pe care şi l-a propus echipa de proiect a fost fixat pe baza unor calcule estimative care, din motive obiective, independente de voinţa reclamantului, nu s-a putut atinge.

În condiţiile în care au fost făcute toate diligenţele pentru a atrage o participare la nivelul maxim arătat în cererea de finanţare, impredictibilitatea numărului exact de invitaţi/participanţi nu ar trebui imputată nici organizatorului şi nici beneficiarului serviciului în cauză.

De altfel, numărul maxim de persoane pe care reclamantul miza ca prezenţă nu a fost un indicator de performanţă sau o condiţie sine qua non pentru atingerea obiectivului principal care a stat la baza organizării acelor seminarii/întâlniri regionale. Evident, cu cât exista o participare la nivelul maxim preconizat, cu atât beneficiile întâlnirilor erau mai răspândite, însă, pentru atingerea acestui deziderat nu s-a considerat că trebuie sacrificate evenimentele în sine, ci, acestea au fost ţinute, indiferent de numărul de participanţi care, de altfel, în niciuna din situaţii, nu a fost unul derizoriu, ci destul de aproape de pragul estimat. Mai mult decât atât, în cadrul evenimentului de la Craiova, a fost înregistrat chiar un număr mai mare de participanţi (152) decât cel maxim estimat, situaţie faţă de care controlorii AM POAT nu au avut obiecţii. Prin urmare, însăşi echipa de control a acceptat în mod indirect faptul ca numărul de participanţi la un astfel de eveniment, potenţiali consumatori de produse oferite în "pauzele de cafea", e variabil, fără a influenţa semnificativ aprovizionarea firmelor organizatoare pentru serviciile de tip "coffee-break".

Având în vedere că, într-un timp relativ scurt, trebuiau mobilizate destule persoane, atât de pe plan local, cât şi din ţară, dintre care unele, deşi şi-au confirmat prezenţa, au renunţat pe parcurs, se consideră că nu i se poate reproşa nimic din ceea ce se putea face şi nu am făcut.

Prin urmare, este mai mult decât evident că, pentru o astfel de organizare, ar fi chiar imposibil să nu existe o componentă de neprevăzut, care, indiferent de diligentele depuse, nu poate fi evitată.

Nu în ultimul rând, luând în considerare faptul că aceste tipuri de cheltuieli nu se pot disocia de caracterul nefungibil al produselor, decontarea lor s-a asigurat conform contractului, fără a se face un inventar la faţa locului al numărului de cafele, minisandwich-uri, produse de patiserie/pizza sau pahare de apă/suc consumate.

Susţinerea potrivit căreia materialele informative pot fi încadrate în categoria cheltuielilor eligibile doar raportat strict la numărul de persoane efectiv prezente la evenimentele organizate, iar pentru cele rămase nedistribuite, aflate în posesia reclamantului, acestea şi-ar pierde un astfel de caracter este eronată, pentru simplul fapt că, inclusiv pe durata controlului, punând la dispoziţia AMPOAT dovezi ale utilizării lor şi în cadrul unor noi evenimente (ulterioare perioadei de implementare a proiectului), au fost acceptate ca fiind suficiente pentru a fi considerate eligibile - ceea ce a condus la scăderea numărului de materiale pretins a nu fi decontate/rambursate.

În acest sens se arătă că, potrivit celor consemnate în Decizia nr. 55089 din 30 iunie 2016 (privind soluţionarea contestaţiei CIMSC nr. 549 din 29 iunie 2016), comisia de soluţionare a contestaţiei a reţinut ca eligibilă şi suma aferentă materialelor informative distribuite conform listei de prezenţa în cadrul seminarului având ca temă "Condiţiile de contract FIDIC în contextul strategiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice" derulat în perioada 24 mai - 25 mai 2016 (deci ulterior perioadei de implementare a proiectului), întâlnire Program vizită de lucru experţi din Republica Moldova în proiectul - Construirea unui sistem transparent şi durabil de achiziţii publice, etc. cu prilejul cărora au fost utilizate materiale informative de acest fel, prin care au fost popularizate activităţile din proiectul derulat de CNSC. Ulterior, până la finalul anului 2016, au mai avut loc şi alte evenimente în cadrul cărora au mai fost distribuite şi restul de materiale informative.

Cu toate acestea, instanţa consideră că, folosirea acestor materiale în cadrul altor evenimente decât cele pentru care au fost achiziţionate serviciile finanţate public, nu poate duce la considerarea ca eligibilă a cheltuielilor, dacă aceste cheltuieli nu şi-au dovedit eligibilitatea raportat la organizarea efectivă a celor 8 semănării din cadrul proiectului).

1.4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul Ministerul Fondurilor Europene nu a formulat întâmpinare în cauză, însă pe cale de note scrise a solicitat respingerea recursului reclamantului, apreciind că hotărârea instanţei de fond este legală.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul reclamantului este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Referitor la motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor, fiind afectată de viciu nelegalităţii hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Sub acest aspect se constată că hotărârea instanţei de fond răspunde cerinţei argumentării soluţiei adoptate, considerentele acesteia conţinând analiza complexă şi detaliată a motivelor de nelegalitate a actului administrativ contestat, cu luarea în considerare şi diseminarea apărărilor părţilor împrocesuate.

Împrejurarea că instanţa de fond nu şi-a însuşit argumentaţia reclamantului, nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că acest text legal are în vedere motivarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, respectiv de motivele invocate de părţi prin căile procesuale reglementate de lege iar nu de cele invocate de reclamant.

Prin urmare este nefondată această critică de nelegalitate.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. instanţa de control judiciar îl găseşte întemeiat, hotărârea instanţei de fond fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale şi contractuale aplicabile.

Urmare a verificării administrative efectuate cu privire la Cererea de rambursare nr. x finală, în executarea Contractului de finanţare nr. x din 7 mai 2014 privind proiectul cod SMIS 48792, încheiat între Ministerul Fondurilor Europene şi Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în calitate de beneficiar, autoritatea de management POAT a emis Raportul de verificare la faţa locului nr. 53113 din 24 iunie 2016 contestat în prezenta cauză, iar în soluţionarea contestaţiei administrative Decizia nr. 55089 din 30 iunie 2016.

Prin raportul de vizită menţionat s-au respins ca neeligibile sumele aferente asigurării alimentelor necesare în pauzele de cafea pentru cele 7 evenimente organizate la Braşov, Iaşi, Timişoara, Cluj-Napoca, Piteşti, Bucureşti şi Galaţi, în cuantum de 23.494,78 RON, servicii prestate de societatea A. SRL (17.111,74 RON) şi societatea B. SRL (6.383,04 RON). De asemenea, s-a respins ca neeligibilă suma aferente a 206 seturi de materiale informative.

În concret, pentru a dispune o asemenea măsură autoritatea de management a ţinut cont doar de numărul persoanelor prezente la evenimente şi confirmate prin listele de prezenţă şi nu de faptul că facturile prestatorilor au inclus valorile maxime pentru serviciile de cazare şi masă, inclusiv coffee-break pentru numărul maxim de 120 de persoane, şi nu pentru participanţii efectivi, în 6 din cele 7 evenimente participanţii fiind într-un număr mai mic decât cel estimat iniţial. În privinţa materialelor distribuite, s-au avut în vedere numai cele efectiv distribuite participanţilor.

Prima instanţă a validat măsurile dispuse apreciindu-le legale în consideraţia dispoziţiilor caietului de sarcini, art. II Activităţi Specifice, 1. Servicii hoteliere, conform cărora "Pentru serviciile de cazare şi masă, inclusiv coffee-break, va fi achitată contravaloarea serviciilor efectiv prestate, pe baza numărului de participanţi/persoane cazate şi a listei de participanţi, semnată de aceştia în original" şi a formularului de ofertă, anexă a caietului de sarcini care prevede "angajamentul ofertantului ca, în cazul în care oferta sa este stabilită câştigătoare, să presteze serviciile conform solicitării din documentaţia de atribuire".

Într-adevăr, potrivit art. 14.1 din contractul încheiat cu fiecare furnizor de servicii, avut în vedere de judecătorul fondului, "plăţile datorate de achizitor prestatorului vor fi calculate pentru serviciile efectiv prestate, conform ofertei", însă în analiza ofertei trebuiau luate în considerare atât propunerea tehnică, cât şi propunerea financiară a prestatorului.

Astfel în propunerea tehnică se menţionează că serviciile vor fi asigurate pentru un număr de aproximativ 120 de persoane/eveniment, la care se adaugă invitaţi din presa locală (maxim 140 persoane).

Special pentru serviciile de tip coffee-break s-a propus ca servirea să se asigure în stil bufet suedez pentru toţi participanţii, inclusiv experţi şi membri ai echipei de proiect.

De asemenea, atât în documentaţia de atribuire, cât şi în propunerea tehnică s-a prevăzut la nivelul maxim de efort că prestatorul de servicii asigura organizarea a două cofee-break pentru fiecare eveniment, la un tarif de 6.720 RON fără TVA şi o valoare totală de 13.440 RON, conform anexei la formularul de ofertă.

Rezultă din cele expuse în precedent că pentru invitaţii la seminariile organizate de reclamant, care nu beneficiau de decont de cazare sau servicii de masă, pentru cheltuielile efectuate cu pauzele de tip coffee-break s-a avut în vedere numărul de invitaţi estimat ca prezenţă, fără ca documentaţia de atribuire sau formularul de ofertă să conţină vreo dispoziţie din care să rezulte că aceste cheltuieli sunt condiţionate de prezenţa efectivă a invitaţilor.

Aşadar, cheltuielile erau eligibile, fiind prestate corespunzător, nu în funcţie de persoanele efectiv prezente, ci, prin raportare la numărul de persoane care au confirmat prezenţa/participarea la evenimentele regionale, chiar dacă, ulterior, din motive necunoscute, neimputabile reclamantului, unele persoane nu s-au mai prezentat la evenimente.

Dispoziţiile din documentaţia de atribuire, de care s-a prevalat judecătorul fondului în construcţia argumentaţiei hotărârii, se referă în exclusivitate la cheltuielilor de cazare şi de masă a lectorilor/experţilor, care includeau şi cheltuielile a două coffee-break pentru fiecare.

Numai pentru cele şapte persoane (5 experţi şi doi membri ai echipei de proiect), erau angajate cheltuieli de cazare, masa (inclusiv coffee-break), cheltuieli ce urmau a fi decontate, acceptate la plată în funcţie de numărul/prezenţa lor efectivă pe toată durata evenimentelor, efectivitate dovedită cu semnarea listei de prezenţă.

Pentru ceilalţi participanţi/invitaţi, care aveau un alt regim (fără decont de cazare, mese), cheltuielile efectuate cu pauzele de tip coffee-break se justificau doar pe baza unei liste de prezenţa, nominală, care reprezenta o confirmare a participării la seminariile organizate.

De altfel, cuantumul acestor cheltuieli şi eligibilitatea acestora rezultă şi din natura lor, modalitatea de prestare a acestor servicii, având ca obiect bunuri perisabile, presupunând un preţ global pentru un număr estimat de persoane. Probabilitatea întrunirii exacte a numărului de invitaţi estimat este foarte mică, nerealizarea acestei corespondenţe ieşind de sub controlul şi diligenţele reclamantului, la orice nivel de exigenţă ar fi privite lucrurile, astfel că nu poate fi reţinută responsabilitatea sa pentru neprezentarea unor invitaţi, mai ales în condiţiile în care în niciuna din situaţii, numărul celor prezenţi nu a fost unul derizoriu, ci destul de aproape de pragul estimat.

În mod corespunzător argumentele anterior expuse sunt valabile şi în privinţa materialelor nedistribuite cu ocazia evenimentelor organizate de reclamant.

Asemenea, cheltuielilor analizate în precedent, numărul materialelor a fost estimat la 140 pentru fiecare eveniment, prestatorul de servicii îndeplinindu-şi obligaţia contractuală asumată. Condiţia distribuirii fiecărui material era o condiţie implicită pentru aprecierea caracterului eligibil al acestor cheltuieli, însă nu fără a lua în considerare numărul persoanelor prezente efectiv, întrucât în condiţiile date distribuirea lor completă era imposibilă şi neimputabilă reclamantului.

Însă condiţia principală a eligibilităţii acestor cheltuieli era efectivitatea prestării serviciilor, conform ofertei, cerinţă asupra căreia autoritatea de management nu a ridicat obiecţii.

Prin urmare, nu poate fi validată concluzia instanţei de fond referitoare neeligibilitatea cheltuielilor analizate în precedent, astfel că se poate concluziona că raportul de vizită contestat este nelegal, iar hotărârea instanţei de fond care-l validează este dată cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material reţinute.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii reclamantului, anulării actelor contestate sub aspectul declarării neeligibilităţii cheltuielilor analizate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva Sentinţei nr. 2778 din 30 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare, admite acţiunea formulată de reclamant.

Anulează Raportul de vizită la faţa locului nr. x din 24 iunie 2016 şi Decizia AMPOAT nr. 55089 din 30 iunie 2016 şi constată ca eligibile cheltuielile refuzate la plată de pârâtă, contestate în prezenta cauză.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2019.

GGC - LM