Interim suspension of police staffing order lapses de jure when annulment action not filed within 60 days; appeal dismissed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Ministry of Internal Affairs as unfounded, thereby upholding the lower court’s decision to suspend enforcement of the challenged provisions (art. 6(4)(a) and art. 7(4)(a) of Annex 2 to Order no. 140/2016) until a final ruling on the merits of the underlying annulment action, brought under Law no. 554/2004 on administrative litigation. The dispute concerned an administrative claim by an individual seeking interim suspension of a ministerial order regulating police human-resource management, pending a challenge to its legality. Although the appellant argued the provisions had been abrogated and that the statutory conditions (well-founded case and imminent harm) were unmet, the court held that review of those conditions was unnecessary because, under the second sentence of art. 14(1) of Law no. 554/2004, the suspension had already ceased *de jure* when the claimant failed to file the action for annulment within 60 days of the suspension being granted, as confirmed by ECRIS records showing no such case pending.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 496 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Interim suspension of police staffing order lapses de jure when annulment action not filed within 60 days; appeal dismissed: 6(4)(a) and art. 7(4)(a) of Annex 2 to Order no. 140/2016) until a final ruling on the merits of the underlying annulment action, brought under Law no. 554/2004 on administrative litigation. The dispute concerned an administrative claim by an individual seeking interim suspension of a ministerial order regulating police human-resource management, pending a challenge to its legality. Although the appellant argued the provisions had been abrogated and that the statutory conditions (well-founded case and imminent harm) were unmet, the court held that review of those conditions was unnecessary because, under the second sentence of art. 14(1) of Law no. 554/2004, the suspension had already ceased *de jure* when the claimant failed to file the action for annulment within 60 days of the suspension being granted, as confirmed by ECRIS records showing no such case pending.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBase for rejecting the appeal as unfounded.
Legal basis under which the court issued its decision.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Centrul medical de diagnostic şi tratament ambulatoriu "B." - Serviciul medical poliţie - Cabinetul medical pentru D.G.P.M.B., Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016, raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 din acelaşi ordin, până la soluţionarea definitivă a fondului cauzei, referitoare la plângerea formulată de reclamantă împotriva Ordinului nr. 140/2016 al MAI.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 2560 din 23.06.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu "B." - Serviciul Medical Poliţie - Cabinetul Medical pentru DGPMB şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestora.
A admis acţiunea formulată de reclamanta A., faţă de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.
Suspendă executarea prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016 rap. la art. 7 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 din acelaşi ordin până la pronunţarea instanţei de fond.
3. Cererile de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 2560 din 23.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate, recurentul a arătat reclamanta nu justifică niciun interes întrucât dispoziţiile art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile de poliţie ale Ministerului Afacerilor Interne, precum şi dispoziţiile art. 7 alin. (4) lit. a) din acelaşi act normativ, a căror suspendare a fost solicitată în prezenta cauză, au fost abrogate prin O.M.A.I. nr. 144/2017 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917/22.11.2017.
Faţă de acest aspect, având în vedere că dispoziţiile legale anterior menţionate nu mai produc efecte juridice, apreciază că reclamanta nu mai justifică un interes în soluţionarea cererii de suspendare.
Pe fondul cererii de suspendare, recurenta apreciază că instanţa de fond a pronunţat o soluţie netemeinică şi nelegală făcând o analiză superficială a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Toate argumentele juridice aduse de reclamantă în susţinerea cazului bine justificat, sunt, în realitate, simple consideraţii invocate de reclamantă şi reţinute de instanţa de fond ca fiind întemeiate, fără o minimă dovadă care să răstoarne prezumţia de legalitate, autenticitate şi veridicitate de care se bucură actul administrativ.
De asemenea, a susţinut că reclamanta nu a probat îndeplinirea condiţiei referitoare la iminenţa producerii unei pagube, apreciind că ar fi imposibil de probat existenţa acestei condiţii de vreme ce simpla participare a intimatei la vreun concurs/examen organizat de Ministerul Afacerilor Interne îi conferă acesteia doar vocaţia de a dobândi calitatea de poliţist/elev în eventualitatea promovării acestuia, nu şi drepturile şi obligaţiile efective ce derivă din acest statut.
4. Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinarea formulată, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza, respingerea cererii de suspendare, pe motiv că nu s-a făcut dovada producerii unei pagube iminente.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Analizând criticile expuse de recurent, în raport cu dispoziţiile incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016, până la soluţionarea definitivă a fondului cauzei, referitoare la plângerea formulată de reclamantă împotriva Ordinului nr. 140/2016 al M.A.I.
Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea executării prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016 raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 a aceluiaşi ordin, până la pronunţarea instanţei de fond.
Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecţie a persoanei care se consideră vătămată, măsură ce poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Înalta Curte reţine că teza a doua a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a reglementat obligaţia persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acţiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluţionarea cererii de suspendare a executării acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept şi fără nicio formalitate.
Din analiza actelor dosarului şi în urma consultării sistemului informatic ECRIS, s-a constatat că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti nu există înregistrat un dosar care să aibă ca obiect anularea dispoziţiilor din Ordinul MAI nr. 140/2016, a căror suspendare a executării a fost solicitată în prezenta cauză.
Având în vedere că suspendarea executării, dispusă prin sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ce formează obiectul prezentului recurs, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a încetat de drept, Înalta Curte constată că este de prisos analizarea motivelor de recurs referitoare la îndeplinirea celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva Sentinţei nr. 2560 din 23 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2019.
GGC - GV