Validity of administrative acts issued after revocation of local council decision: applicability of Law 554/2004 Art. 1(6) challenge and entry into civil circulation

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Judeţul Constanţa şi Consiliul Judeţean Constanţa au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, anularea Deciziei privind soluţionarea contestaţiei administrative înregistrată la pârât sub nr. x/22.09.2016 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 23.05.2016 privind proiectul "Sistem informatic integrat pentru administraţia publica şi cetăţeni", Contract de finanţare nr. x/04.02.2014, SMIS 48388, înregistrat la pârât sub nr. x/31.05.2016, cu consecinţa restituirii la bugetul Judeţului Constanţa a sumelor plătite cu titlu de creanţă bugetară în baza acestor acte.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 195 din 25 septembrie 2017, a admis acţiunea formulată de reclamanţi, dispunând anularea Deciziei nr. 6991/22.09.2016 şi Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/31.05.2016, acte emise de către Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională.

Totodată, a dispus restituirea la bugetul judeţului Constanţa a sumelor plătite cu titlu de creanţă bugetară în baza actelor anulate, a luat act de renunţarea la judecata cererii de chemare în garanţie în contradictoriu cu A. şi a respins cererea de chemare în garanţie formulată în contradictoriu cu Municipiului Mangalia.

De asemenea, a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuielile de judecată (1/2 onorariu avocat, aferent cererii principale).

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, în prezent Ministerul Transportorilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât arată că prima instanţă a apreciat, în mod eronat, faptul că deşi la data emiterii suspiciunii de neregulă nr. 1137/10.02.2016, era în vigoare Hotărârea Consiliului Local Mangalia nr. 184/16.10.2015, prin care UAT Mangalia s-a retras din proiectul "Sistem informatic integrat suport pentru administraţia publică şi cetăţeni", în momentul emiterii Procesului-verbal nr. x/31.05.2016, HCLM nr. 184/2015, fusese revocată prin HCLM nr. 12/15.02.2016.

Concluziile instanţei de fond, susţine recurentul-pârât, sunt contrare prevederilor Constituţiei României şi Legii contenciosului administrativ.

Recurentul-pârât invocă încălcarea disp. art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, conform cărora, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate solicita instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.

Recurentul-pârât face trimitere la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 638/3.10.2006 şi nr. 478/12.04.2011, prin care s-a statuat că prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 sunt o expresie a textului art. 1 alin. (5) din Constituţia României, astfel că, în cazul în care actul administrativ unilateral nu mai poate fi revocat de autoritatea publică emitentă întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, anularea actului poate fi dispusă numai de către instanţele judecătoreşti competente.

Din cuprinsul celor arătate, se desprinde concluzia în sensul că C.L. Mangalia nu putea emite o hotărâre de consiliu prin care să revoce o altă hotărâre de consiliu, în măsura în care actul a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, iar instanţa de fond nu putea reţine valabilitatea şi legalitatea actului de revocare.

4. Apărările intimaţilor-reclamanţi. Recursul provocat

Recurenţii-reclamanţi Judeţul Constanţa şi Consiliul Judeţean Constanţa solicită, prin intermediul recursului promovat, ca în cazul în care se va admite recursul formulat de pârât, să se dispună casarea hotărârii cu privire la soluţia de respingere a cererii de chemare în garanţie a Municipiului Constanţa, precum şi obligarea chematului în garanţie la plata cheltuielilor de judecată.

În cuprinsul recursului promovat, recurenţii-reclamanţi reiterează situaţia de fapt ce a condus la declanşarea litigiului, la pct. 2 din cerere enumeră disp. art. 72 alin. (1) C. proc. civ., art. 8 alin. (1) şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, art. 21 alin. (1), art. 36 alin. (1), art. 61 alin. (2), art. 63, art. 77 din Legea nr. 215/2001, iar la pct. 3 susţine legalitatea sentinţei primei instanţe.

Cu privire la recursul declarat de recurentul-pârât, prin întâmpinare, reclamanţii solicită respingerea cererii ca nefondate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare.

1. Cu privire la recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale

Din actele dosarului şi în acord cu cele reţinute de prima instanţă, se constată că în urma verificărilor efectuate de echipe de control, s-a constatat că proiectul nu a fost implementat în cadrul UATR Mangalia, aşa cum a fost aprobat.

Beneficiarul proiectului Consiliul Judeţean Constanţa a confirmat neimplementarea proiectului la UAT Mangalia, prin adresa nr. x/15.04.2016, înregistrată la OIPSI cu nr. x/18.04.2016 şi a solicitat modificarea calendarului activităţilor, solicitare acceptată.

În termenul dispus, Consiliul Judeţean Constanţa nu a reuşit să coopteze un nou partener, astfel că au fost emise actele administrative contestate.

Instanţa de fond a reţinut că au existat două hotărâri adoptate de Consiliul Local Mangalia, prima ce poartă nr. 184/16.10.2015, prin care UAT Mangalia s-a retras din proiect şi cea de-a doua, cu nr. x/15.02.2016, prin care s-a dispus revocarea HCL Mangalia nr. 184/16.10.2015.

A mai constatat prima instanţă că, în momentul emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/31.05.2016 şi a Deciziei nr. 6991/22.09.2016 prin care s-a soluţionat contestaţia administrativă, era în vigoare HCL Mangalia nr. 12/15.02.2016 şi, prin urmare, suspiciunea de neregulă nu se confirmă.

Recurentul-pârât susţine că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a disp. art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.

Textul sus-menţionat obligă judecătorul, în opinia recurentului-pârât, să nu ţină seama de hotărârea de revocare a unui act administrativ intrat în circuitul civil şi să dea prevalenţă, în speţă, primei hotărâri, prin care s-a adoptat soluţia de retragere din proiect a UAT Mangalia.

Înalta Curte, analizând disp. art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să constate că motivul de nelegalitate este nefondat.

Potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nelegal poate să solicite instanţei constatarea nulităţii acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se va pronunţa, la cerere, şi asupra legalităţii actelor civile încheiate în baza actului administrativ nelegal precum şi asupra efectelor civile produse.

Dispoziţia legală analizată acordă autorităţii publice emitente a unui act administrativ considerat de aceasta a fi nelegal, beneficiul de a putea, dacă consideră necesar şi oportun, să solicite în instanţă constatarea nulităţii actului, în ipoteza în care acesta a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.

Textul reprezintă într-adevăr, o excepţie de la principiul revocabilităţii actelor administrative, decizia de atacare în instanţă aparţine numai autorităţii emitente, în termenul prevăzut de lege.

În situaţia în care autoritatea emitentă a unui act administrativ considerat a fi nelegal, nu optează pentru acţiunea în faţa instanţei de contencios administrativ sau, deşi a formulat o astfel de acţiune, care a fost respinsă definitiv, actul îşi produce efectele juridice.

În speţă, autoritatea emitentă nu a formulat acţiunea în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi nu s-a invocat nici excepţia de nelegalitate, iar pârâtul nu a introdus la rândul său o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, astfel că, în mod corect, prima instanţă, a apreciat că HCL Mangalia nr. 12/15.02.2016 este legală şi nu a putut să fie ignorată la momentul pronunţării sentinţei.

Ţinând seama de cele arătate şi de faptul că hotărârea de revocare, în realitate nu şi-a produs efectele juridice specifice, deoarece reclamanţii au continuat implementarea proiectului, iar la emiterea actelor administrative atacate actul nu mai era în circuitul civil, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/20204, modificată şi completată, va respinge recursul ca nefondat.

2. În ceea ce priveşte recursul provocat formulat de reclamanţii judeţul Constanţa şi Consiliul judeţean Constanţa

În temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se constata nulitatea recursului formulat, motivele invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenţii solicitând doar admiterea cererii de chemare în garanţie a Municipiului Mangalia, în situaţia admiterii recursului şi casării sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, în prezent Ministerul Transportorilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor împotriva sentinţei nr. 195 din 25 septembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Constată nulitatea recursului provocat formulat de reclamanţii Judeţul Constanţa şi Consiliul Judeţean Constanţa împotriva aceleiaşi sentinţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2019.