Territorial jurisdiction for union-filed claims: exclusive competence at claimants' domicile when union acts as representative under Law 554/2004

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 23 mai 2019, reclamantul Sindicatul Naţional Finanţe Publice - SINDFISC, în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat obligarea pârâtei, începând cu data de 01.03.2017 şi în continuare, să plătească reclamanţilor sumele constând în drepturile salariale în procent de 20% aplicat la salariul brut lunar, reprezentând diferenţa neacordată aferentă sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, prin decizie emisă de pârâtă, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 aplicată la suma menţionată la punctul 2, în conformitate cu art. 166 alin. (4) din Codul Muncii, de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar până la momentul plăţii efective a sumelor cuvenite.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 495 din data de 28 august 2019 Tribunalul Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că legitimarea procesuală activă a fost recunoscută organizaţiilor sindicale, în considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie că erau interese de grup, fie individuale şi, raportat la acţiunile reglementate expres de lege, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant".

În consecinţă, a apreciat Tribunalul Arad că nu se poate susţine că sindicatul are doar un drept de reprezentare, acţionând în numele membrilor săi, întrucât s-a statuat că acesta are legitimare procesuală activă şi nu este doar un simplu mandatar. De altfel, în legea nouă, respectiv în cuprinsul dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, privind dialogul social, se dispune expressis verbis faptul că "în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă". Ca atare, sindicatul are calitate procesuală activă de a acţiona în numele membrilor săi în calitate de reclamant, iar, potrivit Deciziei nr. 1/21.01.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii, în Dosar nr. x/2012, "în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant".

Prin urmare, în condiţiile în care, Sindicatul Naţional Finanţe Publice - SINDFISC, în calitate de reclamant, îşi are sediul în Municipiul Bucureşti, rezultă că, Tribunalul Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale nu este competent teritorial de a soluţiona prezentul litigiu, competenţa teritorială de soluţionare a acestuia, aparţinând Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr la data de 23.06.2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 7318/2019 din 31 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis la rându-i excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a reţinut, în esenţă, că Sindicatul a acţionat în numele membrilor de sindicat, iar nu în nume propriu şi, faptul că Legea nr. 62/2011 conferă sindicatelor calitate procesuală activă nu înlătură incidenţa art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, atâta timp cât sindicatul a introdus acţiunea în numele membrilor, iar art. 10 alin. (4) prevede expres că se va respecta competenţa teritorială, indiferent de calitatea în proces a celui care introduce acţiunea în numele reclamantului.

Tribunalul Bucureşti a reţinut, de asemenea, că schimbarea de optică legislativă în acest tip de cauze, în materia contenciosului administrativ, cu referire strictă la competenţa teritorială a instanţelor, a avut loc prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, în vigoare de la data de 02 august 2018.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ pentru soluţionarea conflictului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că obiectul cauzei dedusă judecăţii vizează obligarea autorităţii publice pârâte - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, începând cu data de 01.03.2017 şi în continuare, la plata sumelor constând în drepturile salariale în procent de 20 % aplicat la salariul brut lunar, reprezentând diferenţa neacordată aferentă sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, prin decizie emisă de pârâtă, respectiv obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 aplicată la suma menţionată la punctul 2, în conformitate cu art. 166 alin. (4) din Codul Muncii, de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar până la momentul plăţii efective a sumelor cuvenite.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 din legea privind dialogul social.

În ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei, întrucât persoanele (ce au calitatea de membru în cadrul Sindicatului) în numele cărora a acţionat Sindicatul, sunt funcţionari publici, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data formulării acţiunii (23.05.2019), conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, " competenţa de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

În art. 37 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Legitimarea procesuală a altor persoane" se prevede că în cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări şi de persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

În condiţiile în care o reglementare a fost adoptată de legiuitor cu un scop clar şi precis, efectele acesteia nu pot fi extinse la alte situaţii, mai ales când pentru aceste "alte situaţii" există dispoziţii legale exprese.

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privinţa determinării instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional Finanţe Publice - SindFISC, în calitate de reprezentant al membrilor săi - A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. (conform Tabelului Anexat cererii de chemare în judecată - dosar Tribunal Arad), în baza Împuternicirilor date de fiecare membru şi anexate la tabelul nominal (dosar Tribunal Arad) aşadar, nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018.

Textul de lege menţionat - articolul 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 - instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului.

În cauza de faţă, deşi prin acţiunea pendinte se urmăreşte plata unor drepturi băneşti în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Naţional Finanţe Publice - SindFISC nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, conferită de Împuternicirile date de membrii de sindicat şi anexate acţiunii (dosar Tribunal Arad), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat, deoarece aceştia sunt titularii dreptului pretins, interesul promovării acţiunii aparţinând tot acestora.

Dispoziţiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, în condiţiile în care, anterior modificării aduse prin Legea nr. 212/2018, articolul 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincţie, după cum acţiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, actualul text legal instituie o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

Reclamanţii-membri de sindicat domiciliază în judeţul Arad (conform Tabelului de la dosar Tribunal Arad) şi acţiunea a fost formulată în numele lor de Sindicatul Naţional Finanţe Publice - SindFISC. Astfel, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentat şi nu de reclamant.

Faţă de aceste considerente, având în vedere că reclamanţii îşi au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Arad, constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe Sindicatul Naţional Finanţe Publice - SINDFISC, în numele şi pentru membrii de sindicat reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2020

GGC - OB