On-call pay exclusion upheld; union’s bid to void health salary rules rejected.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. x/2016, reclamantul Sindicatul Independent al Medicilor Maramureş, în numele membrilor de sindicat, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, anularea dispoziţiilor art. 17 din Regulamentul din 26 mai 2010 privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 547/2010 şi anularea dispoziţiilor art. 42 alin. (1) din Regulamentul din 1 iulie 2004 privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 8701/2004, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 81 din 23 februarie 2017 Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul Sindicatul Independent al Medicilor Maramureş, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii.

S-a dispus anularea parţială a dispoziţiilor art. 17 din Regulamentul din 26 mai 2010 privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile din anexa II/2 la Legea-cadrul nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 547/2010, în măsura în care se referă la sporurile pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi la cel pentru condiţii grele de muncă, reglementate la dispoziţiile pct. 1 lit. c) şi d) din Anexa II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009.

S-a dispus anularea în parte a Regulamentului din 1 iulie 2004 privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 870/2004, în privinţa dispoziţiilor art. 42 alin. (1) din Regulament.

A fost obligat pârâtul Ministerul Sănătăţii la plata în favoarea reclamantului Sindicatul Independent al Medicilor Maramureş a sumei de 3.100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 reclamantul Sindicatul Independent al Medicilor Maramureş a formulat recurs.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, reclamanta SIMM a arătat următoarele:

Hotărârea atacată este nelegală, fiind incident motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentinţa fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa de fond încălcând dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 330/2009 şi punctul 1 din Anexa II/2 la lege. A fost încălcat principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Potrivit art. 22 din lege sporurile de care beneficiază angajaţii sunt cuprinse în anexe, prezentului litigiu fiindu-i aplicabile prevederile Anexei II/2, secţiunea "Notă - Sporuri şi alte drepturi specifice. Sporurile pentru condiţii de muncă deosebite", în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: spor de condiţii periculoase, spor de condiţii deosebit de periculoase, spor de condiţii periculoase ori vătămătoare.

Legea nr. 330/2009 stabileşte expres dreptul medicilor la sporurile reglementate în raport de activitatea desfăşurată în condiţiile de muncă deosebite, periculoase sau deosebit de periculoase. Nu există o prevedere legală care să stabilească faptul că aceste sporuri nu se acordă pentru munca efectuată în perioada gărzilor peste programul normal de muncă.

Au fost aplicate greşit prevederile pct. 3 din Anexa II/2 la lege

Este adevărat că punctul 3 prevede că "locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiile de acordare" se stabilesc prin ordin de ministru, pornind de la faptul că punctul 1, prin cele 8 ipoteze pe care le conţine, stabileşte un nivel relativ al sporurilor ("până la 25%", "cuantumul sporului este de 50 - 100%", "de până la 30%") iar în anumite situaţii locurile de muncă pot fi identificate ulterior (lit. f) şi g). În aceste cazuri speciale, prin ordin pot fi reglementate modalităţi de acordare a sporurilor. Însă, punctul 3 nu permite restrângerea acestor drepturi sau neacordarea acestora pentru criterii nereglementate de lege, cum ar fi prestarea orelor de gardă în timpul sau în afara programului normal de muncă.

Au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (5), art. 16 din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000

Instanţa fondului a reţinut ca pertinente şi legale toate argumentele de fapt şi de drept invocate în acţiune însă, prin soluţia greşită pronunţată, a deschis calea discriminării salariaţilor, fiind încălcate prevederile art. 16 din Constituţia României.

Astfel, acei salariaţi care beneficiază de sporul reglementat de punctul 1 lit. c) şi d) vor primi aceste sporuri atât pentru orele de gardă din timpul programului normal cât şi pentru cele desfăşurate peste programul normal de muncă, în timp ce ceilalţi angajaţi vor rămâne sub incidenţa restricţiei impuse prin art. 17 şi, în consecinţă, nu vor beneficia de sporurile prevăzute de lege pentru orele de muncă în gardă peste programul normal de muncă.

Este evident faptul că ordinul atacat restrânge nelegal drepturile consacrate prin lege, cu referire la toate tipurile de sporuri reglementate prin Anexa II/2, în condiţiile în care ordinul înlătură aceste sporuri reglementând astfel o distincţie inexistentă în lege, contrară Codului Muncii, Constituţiei şi normelor europene, respectiv diferenţierea dintre orele de gardă din timpul şi din afara programului normal de muncă.

Sunt încălcate prevederile art. 41 din Constituţie privind dreptul la măsuri de protecţie socială privind prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale. Din această perspectivă înlăturarea prin Ordinul, atacat a aplicării sporurilor pentru orele de gardă efectuate peste programul normal de muncă reprezintă o înlăturare nelegală a măsurilor de protecţie socială a angajaţilor.

Sunt încălcate prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţia României; potrivit căruia regimul general privind raporturile de muncă pot fi reglementate numai prin lege organică. Orice derogare de la lege trebuie să fie reglementată prin lege sau ordonanţă de urgenţă, fiind nelegală adoptarea de norme derogatorii prin ordin de ministru.

În acest sens, este uşor de remarcat faptul că neacordarea sporurilor pentru orele de gardă efectuate peste programul normal de muncă duce la o redefinire a raportului juridic de dreptul muncii prin ordinul de ministru atacat.

Directiva 2003/88/EC, art. 1, pct. 1: prin "timp de lucru" se înţelege orice perioadă în care lucrătorul se afla la locul de muncă, la dispoziţia angajatorului şi îşi exercita activitatea sau funcţiile, în conformitate cu legislaţiile şi practicile naţionale. Mai mult, Directiva vizează şi aspecte ale organizării timpului de lucru cu referire la orele de garda ale medicilor.

Potrivit art. 11 şi art. 20 şi art. 148 din Constituţie norma comunitară este aplicabilă direct şi prioritar.

Consideră recurenta că orele de gardă prestate în completarea timpului normal de lucru constituie timp de lucru aferent unui contract individual de munca, antrenând toate drepturile corespunzătoare în favoarea salariatului, inclusiv dreptul de a primi sporuri pentru condiţiile de muncă în condiţiile în care timpul normal de lucru se întregeşte cu un număr de ore de gardă.

Se arată de asemenea, faptul că un număr de ore de garda face parte din timpul normal de lucru (completând timpul de lucru aferent normei de baza) indica natura de timp de lucru a tuturor orelor de garda, indiferent daca ele fac sau nu parte din timpul normal de lucru.

În condiţiile în care mai multe prevederi legale limitează timpul maxim de lucru aferent unui contract individual de muncă, depăşirea acestuia poate fi interpretata şi împotriva salariatului în situaţiile de malpraxis, invocându-se starea de oboseala ca motiv pentru scăderea randamentului profesional şi prilej favorabil pentru apariţia erorilor. Evident, orele de gardă se asociază cu un timp de lucru prelungit, efectele pe care acesta le are asupra medicilor fiind accentuarea stării de oboseală urmată de o creştere semnificativa a riscului de erori profesionale şi un risc pentru siguranţa pacienţilor.

Orele de gardă conduc deseori în situaţia în care salariatul lucrează continuu, timp de 30 de ore, fiind astfel încălcate şi prevederile privind durata repaosului obligatoriu. Orele de gardă desfăşurate peste timpul normal de lucru constituie ore suplimentare şi trebuie retribuite în mod corespunzător prin plata sporurilor pentru condiţiile de muncă.

Se invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 1, art. 7 alin. (11), art. 8 alin. (1), art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 22 Anexa II/2 la Legea nr. 330/2009, Codul Muncii, art. 11, art. 20, art. 41, art. 73 şi art. 148 din Constituţie, art. 1 pct. 1 şi art. 2 pct. 9 din Directiva 2003/88/EC.

4. Apărările formulate în cauză

Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recurentul a depus un răspuns la întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 5 noiembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Se reţine că cererea de recurs a reclamantei Sindicatul Independent al Medicilor Maramureş priveşte admiterea în parte a acţiunii şi anularea parţială a dispoziţiilor art. 17 din Regulamentul din 26 mai 2010, aprobat prin OMS nr. 547/2010.

Prin acţiunea formulată reclamanta vizează anularea acestui act normativ în referire la sporurile acordate pentru orele suplimentare sau gărzi organizate pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara programului de lucru la norma de bază.

Potrivit dispoziţiilor art. 17 din Regulament, criticate prin prezenta cerere, sporurile pentru condiţii de muncă se acordă pentru activitatea desfăşurată conform contractului individual de muncă, în cadrul programului normal de lucru; potrivit alin. (2), sporurile pentru condiţii de muncă nu se acordă pentru activitatea în afara programului normal de lucru, respectiv pentru ore suplimentare sau gărzile organizate pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara programului de lucru la norma de bază.

Potrivit Anexei II/2 din Legea nr. 330/2009, pct. 1, în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:

a) pentru activităţile care se desfăşoară în unităţile de urgenţă neurovasculare, în secţii şi compartimente de neurologie şi neurochirurgie şi care solicită o încordare psihică foarte ridicată, precum şi pentru personalul din unităţi, secţii şi compartimente de boli infecţioase, neonatologie, săli de naştere şi din laboratoarele de analize medicale, care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase, un spor de până la 25% din salariul de bază;

b) pentru condiţii deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică, TBC, SIDA, dializă, recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromuscular şi neurologică, psihiatrie, medicină legală, asistenţă medicală de urgenţă şi transport sanitar, acordată prin serviciile de ambulanţă şi structurile de primire a urgenţelor UPU-SMURD, UPU şi CPU, secţii şi compartimente de ATI şi de terapie intensivă, secţii şi compartimente de îngrijiri paleative, personalul încadrat în blocul operator, în punctele de transfuzii din spital, în laboratoarele de cardiologie intervenţională, în laboratoarele de endoscopie intervenţională, precum şi medicii de specialitate chirurgicală, epidemii deosebit de grave şi altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătăţii, cuantumul sporului este de 50 - 100% din salariul de bază. Nivelul sporului se stabileşte de conducerea fiecărei unităţi sanitare cu personalitate juridică de comun acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară şi cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri şi cheltuieli;

c) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;

d) pentru condiţii grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;

e) pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea cu surse de radiaţii sau generator de radiaţii, un spor pentru condiţii periculoase de până la 30% din salariul de bază, diferenţiat pe categorii de risc radiologic, astfel: 10% la categoria I, 15% la categoria a II-a, 20% la categoria a III-a şi 30% la categoria a IV-a;

f) pentru unităţile sanitare cu specific deosebit, stabilite de Ministerul Sănătăţii, un spor de până la 15% din salariul de bază;

g) pentru personalul care lucrează în unităţi sanitare aflate în localităţi izolate situate la altitudine, care au căi de acces dificile sau unde atragerea personalului se face cu greutate, un spor de până la 20% din salariul de bază;

h) pentru activităţi care se desfăşoară în condiţii deosebite (stres, risc etc.), un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.

Potrivit pct. 3, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii, cu consultarea sindicatelor semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice.

Din aceste dispoziţii legale rezultă că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii, astfel încât motivul de nelegalitate potrivit căruia aceste sporuri nu ar putea fi stabilite prin ordin al ministrului este neîntemeiat. De altfel, Curtea constată că sporurile nu au fost stabilite prin Ordinul contestat, fiind stabilite prin lege, prin dispoziţiile art. 17 a căror anulare se solicită stabilindu-se, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 330/2009, doar condiţiile de acordare a acestora, sens în care se specifică faptul că sporurile pentru condiţii de muncă nu se acordă pentru activitatea prestată în afara programului normal de lucru, respectiv pentru ore suplimentare sau gărzile organizate pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara programului de lucru de la norma de bază.

În conformitate cu prevederile art. 162 alin. (3) din Codul muncii, republicat, modificat şi completat, sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative.

În conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice: "munca prestată de personalul din unităţile sanitare, de asistenţă socială şi de asistenţă medico-socială, în vederea asigurării continuităţii activităţii, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plăteşte cu un spor de 100% din salariul de bază al funcţiei îndeplinite.

Munca astfel prestată şi plătită nu se compensează şi cu timp liber corespunzător".

În conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 284/2010 "personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază.

Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază în zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de până la 75% din tariful orar al salariului de bază, dar care nu poate fi mai mic de 25%.

Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară, pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează, se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar al salariului de bază, dar care nu poate fi mai mic de 50%.

Procentul concret al sporului prevăzut la alin. (2) şi (3) se aprobă trimestrial de comitetul director.

Medicii care nu au contract individual de muncă cu unitatea sanitară care organizează serviciul de gardă şi care la nivelul acestei unităţi desfăşoară activitate numai în linia de gardă vor încheia cu această unitate sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi vor beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă, stabilite conform prevederilor acestui articol. Salariul de bază se stabileşte pentru funcţia şi gradul profesional în care aceştia sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii, corespunzător vechimii în muncă şi se utilizează pentru stabilirea tarifului orar.

Medicii care sunt nominalizaţi să asigure asistenţa medicală de urgenţă, prin chemări de la domiciliu, vor fi salarizaţi pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu un venit determinat în funcţie de 40% din tariful orar aferent salariului de bază şi numărul de ore cât asigură garda la domiciliu".

în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 284/2010 "personalul sanitar cu pregătire superioară cu funcţie de conducere care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază va beneficia de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă, stabilite conform prevederilor art. 3 din prezenta anexă; pentru determinarea tarifului orar se utilizează salariul de bază al funcţiei de execuţie stabilit pentru funcţia şi gradul profesional în care aceştia sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii, corespunzător vechimii în muncă".

În conformitate cu prevederile art. 32 alin. (6) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aşa cum a fost modificată şi completată de O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative "gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară, în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, se desfăşoară în baza unui contract de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi personalul va beneficia numai de drepturile aferente "activităţii prestate în linia de gardă".

Prevederile art. 32 din O.U.G. nr. 57/2015 se aplică familiei ocupaţionale de funcţii "bugetare Sănătate" din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Rezultă deci că legile de salarizare anuală prevăd că munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul programului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.

Prevederile art. 17 din OMS nr. 547/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt în concordantă cu prevederile Legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi a legilor anuale de salarizare a personalului plătit din fonduri publice.

Se reţine de Înalta Curte că nu se poate constata o încălcare a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 330/2009 - pct. 1 din Anexa II/2 la lege, câtă vreme prin Legea nr. 284/2010 privind salarizarea sanitară se stabilesc condiţiile şi persoanele care prestează activităţi pe linia de gardă sau ore suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru, acestea având stabilite tarife orare pentru care se utilizează salariul de bază al funcţiei de execuţie stabilit pentru funcţia şi gradul profesional corespunzător vechimii în muncă.

Astfel nu se poate aprecia că drepturile solicitate de reclamant sunt diminuate sau înlăturate ci asigurate în conformitate cu criteriile legale.

Nici art. 3 din Anexa II/2 la Legea nr. 330/2009 nu este încălcat, câtă vreme există criterii reglementate prin lege pentru prestarea orelor de gardă în timpul sau în afara programului normal de muncă.

Nu poate fi reţinut ca motiv de recurs nici susţinerea privind încălcarea disp. art. 1 alin. (5), art. 16 din Constituţia României - neexistând nicio discriminare, ci criterii care să asigure acordarea pentru acest personal din sistemul medical a acestor drepturi conferite tocmai în raport de specificul muncii, de activitatea desfăşurată în orele de gardă în timpul şi în afara programului normal de muncă.

De asemenea, disp. art. 41, 73 alin. (3) lit. p) din Constituţia României nu sunt încălcate, raporturile de muncă fiind reglementate prin lege organică, nu se poate aprecia că este o redefinire a raportului de muncă şi este neconstituţional ca legiuitorul să stabilească în funcţie de scopurile sale statele de practică sanitară naţională, alte drepturi şi criterii de acordare.

Pentru toate aceste norme invocate, reclamanta nu a invocat vreo excepţie de neconstituţionalitate.

Invocarea Directivei 2003/88/EC nu poate fi valorificată cu succes, legiuitorul român stabilind activităţi şi condiţii de desfăşurare a acestora.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de cele analizate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Sindicatul Independent al Medicilor Maramureş împotriva Sentinţei civile nr. 81 din 23 februarie 2017 Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2019.

GGC - LM