Retrocession of church property denied due to land registry entry in favor of an educational institution and lack of proven ownership succession.

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 13.09.2016 sub nr. x/2016 reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România anularea Deciziei nr. 5822/07.07.2016 emisă de pârât şi restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul Sfântu Gheorghe, strada x nr. 13, judeţul Covasna, înscris iniţial în C.F. nr. x, nr. top x, transcris în cartea funciară nr. x a Municipiului Sfântu Gheorghe, ulterior dezmembrat şi transcris în alte cărţi funciare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 54 din 16 martie 2017 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Criticile recurentei -reclamante au vizat, în esenţă, următoarele aspecte:

- instanţa de fond nu a cercetat o serie de probe încuviinţate şi administrate, pronunţând o hotărâre nelegală, în considerarea unui singur motiv izolat, respectiv înscrierea în cartea funciară a Colegiului Evanghelic Reformat A. în calitate de proprietar al imobilului.

În opinia recurentei-reclamante, soluţia recurată este nelegală, întrucât Colegiul Reformat a funcţionat ca o entitate şi structură fără personalitate juridică în interiorul organizaţiei bisericeşti, astfel încât dreptul de proprietate aparţine Bisericii Reformate.

- instanţa de fond a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care chestiunea litigioasă vizând calitatea de proprietar a recurentei-reclamante a fost dezlegată anterior prin decizia nr. 125A din 20.10.2005 pronunţată de Tribunalul Covasna, respectiv decizia 187R/15.03.2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov care se impuneau cu putere de lucru judecat şi în prezenta cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 12.06.2017, intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile legale incidente cauzei, în condiţiile în care recurenta-reclamantă nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului a cărui restituire o solicită.

În ceea ce priveşte încălcarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat a deciziei nr. 125/A din data de 20.10.2005, pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2005, şi al Deciziei nr. 187/R din data de 15.03.2006, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2005, intimata a învederat că, prin decizia civilă irevocabilă nr. 18/R din data 16.02.2016, pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2008, instanţa a statuat că decizia nr. 125/20.10.2005 a Tribunalului Covasna şi decizia nr. 187/15.03.2006 a Curţii de Apel Braşov sunt acte date de instanţe nelegal constituite.

În plus, nota de constatare nr. x/14.05.2002, act principal, în baza căruia s-a reţinut anterior calitatea procesuală activă a reclamantei Eparhia Reformată din Ardeal, a fost anulat în întregime prin sentinţa penală nr. 715/28.06.2012 a Judecătoriei Buzău, situaţie în care nu se poate vorbi de puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti invocate de către recurenta-reclamantă.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de 28.06.2017, recurenta-reclamantă a învederat că problema litigioasă constând în calitatea recurentei-reclamante de persoană îndreptăţită la restituire a fost tranşată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 4654/2.11.2010 pronunţată în dosar x/2008

5. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluţia completului de judecată investit cu soluţionarea cauzei a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă Eparhia Reformată din Ardeal a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, decizia nr. 5822/7.07.2016 emisă de intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare, prin care s-a respins cererea de retrocedare nr. x/17.12.2002 depusă de recurenta-reclamantă, având ca obiect imobilul situat în Municipiul Sfântu Gheorghe, strada x nr. 13, Judeţul Covasna, înscris iniţial în C.F. nr. x, nr. top x, transcris în cartea funciară nr. x a Mun. Sf. Gheorghe, ulterior dezmembrat şi transcris în alte cărţi funciare, stabilindu-se că acest imobil "s-a aflat la momentul preluării abuzive în proprietatea tabulară a Colegiului Evanghelic Reformat A. (unitate de învăţământ), din Sfântu Gheorghe, iar nu în proprietatea Eparhiei Reformate din Ardeal".

Soluţionând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate criticile de nelegalitate invocate, reţinând, în esenţă, că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului a cărui restituire se solicită, respectiv dovada că este continuatoarea recunoscută a persoanei juridice titulare a dreptului de proprietate înscris în cartea funciară.

Soluţia instanţei de fond este însuşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.

Efectuând propria evaluare a materialului probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente din perspectiva calităţii de persoană îndreptăţită la restituire sunt nefondate.

Potrivit situaţiei de fapt reţinută în mod corect de judecătorul fondului, prin cererea de restituire nr. x/17.12.2002 recurenta-reclamantă a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul Sf. Gheorghe, strada x nr. 13, Judeţul Covasna.

Potrivit înscrisurilor din cartea funciară nr. x a localităţii Sf. Gheorghe, imobilul în litigiu, anterior preluării în proprietatea statului, s-a aflat în proprietatea Colegiului A. din Sf. Gheorghe de confesiune reformată, neexistând rectificări ale cărţii funciare în sensul înscrierii dreptului de proprietate în favoarea recurentei-reclamante.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 "Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă."

De asemenea, art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 consacră principiul forţei probante absolute a înscrierii în cartea funciară, stipulând expres că "dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei". Astfel, potrivit acestui principiu, toate indicaţiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, iar pe de altă parte, nici un drept real nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris în cartea funciară.

Prin urmare, rezultă cu evidenţă din înscrisurile depuse în probaţiune la dosar că, referitor la imobilul înscris în C.F. iniţial 71 loc. Sf. Gheorghe, la foaia de proprietate există menţiunea că imobilul înscris la A+3 este proprietatea Colegiului Evanghelic Reformat "A." din Sf. Gheorghe, nefiind făcută dovada de către reclamantă a vreunei acţiuni în rectificare de C.F. în sensul înscrierii dreptului său de proprietate asupra acestui imobil în condiţiile art. 34 din Decretul lege nr. 115/1938.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect instanţa de fond a pornit de la premisa determinantă că înscrierea în cartea funciară demonstrează existenţa dreptului de proprietate, iar în lipsa unor dovezi din care să rezulte că persoana care a depus cererea de retrocedare a fost proprietara imobilului solicitat a fi restituit sau succesoarea în drepturi a persoanei înscrise în cartea funciară este corectă soluţia de respingere a cererii de retrocedare.

Susţinerile recurentei-reclamante în sensul că, Colegiul reformat a funcţionat ca o entitate fără personalitate juridică, aparţinând Bisericii Reformate nu pot fi primite, întrucât din cuprinsul cărţii funciare nr. x Sf. Gheorghe, între Biserica Reformată şi Colegiul A. s-au încheiat tranzacţii imobiliare concretizate în vânzarea-cumpărarea, schimbul, donaţia imobilului în litigiu ceea ce este de natură să înlăture susţinerile recurentei-reclamante cu privire la lipsa capacităţii juridice civile a colegiului.

Argumente similare se regăsesc în jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Astfel, prin decizia nr. 4087/22.11.2018, în dezlegarea aceleiaşi chestiuni litigioase - calitatea de proprietar a recurentei-reclamante cu privire la un imobil intabulat în CF în favoarea Colegiului A. - Înalta Curte a reţinut că Biserica Reformată nu a fost proprietara bunurilor imobile ale Colegiului.

De asemenea, prin decizia nr. 1893/10.05.2018 şi nr. 2034/11.04.2019, Înalta Curte reţinând efectul pozitiv al lucrului judecat anterior prin decizia civilă nr. 2727/R/2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, a constatat că recurenta-reclamantă nu a dovedit calitatea de proprietar asupra bunurilor revendicate în condiţiile O.U.G. nr. 94/2000, dreptul de proprietate asupra acestor imobile aparţinând unităţilor de învăţământ înscrise în Cartea funciară.

În ceea ce priveşte critica încadrată în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. şi care vizează încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat prin decizia nr. 125A/20.10.2005 pronunţată de Tribunalul Covasna, decizia nr. 187R/15.03.2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, respectiv decizia 4684/2.10.2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa de control judiciar reţine caracterul nefondat al criticii pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., pentru a opera aspectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat trebuie întrunite cumulativ două condiţii, respectiv: identitatea de părţi şi identitatea de chestiune litigioasă, aşa încât aceasta să nu mai poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente.

Or, în speţă, pe de o parte, nu există identitate între părţile din prezentul litigiu şi cele din dosarele invocate de recurenta-reclamantă, niciuna dintre cauzele invocate neavând ca obiect stabilirea titularului dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.

Pe de altă parte, prin decizia civilă irevocabilă nr. 18R/16.02.2016 pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă s-a reţinut că cele două hotărâri judecătoreşti invocate de către recurenta-reclamantă au fost pronunţate de către instanţe nelegal constituite, iar nota de constatare nr. x/14.05.2002, act principal în baza căruia s-a reţinut anterior calitatea de proprietar a Bisericii Reformate din Sf. Gheorghe a fost anulată prin sentinţa penală nr. 715/28.06.2012 a Judecătoriei Buzău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1179/26.11.2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti .

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Nefiind identificate motive de casare a sentinţei recurate prin prisma criticilor încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Eparhia Reformată din Ardeal împotriva sentinţei nr. 54 din 16 martie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2019.