Judicial suspension of tax assessment enforcement: necessity of well-justified case and valid prior annulment ruling

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.01.2018, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/2015 până la soluţionarea Dosarului nr. x/2015 aflat în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi suspendarea provizorie a executării deciziei de impunere conform art. 718 alin. (7) coroborat cu art. 719 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 695/2018 din data de 17 iulie 2018, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 81/2018 din 2 august 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de suspendare provizorie a executării deciziei de impunere nr. x/2015 emise de intimată, ca inadmisibilă; s-a respins cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/2015, ca nefondată, şi s-a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 17.300 RON, consemnate eronat pentru Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bacău conform recipisei de consemnare nr. x emisă de B. - Sucursala Bacău la data de 11.06.2018.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 81/2018 din 2 august 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi suspendarea executării deciziei de impunere până la soluţionarea Dosarului nr. x/2015, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ce are ca obiect acţiunea în anularea actelor a căror suspendare a executării se solicită, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului susţine că cererile de suspendare a executării deciziilor de impunere pot fi formulate pe tot parcursul judecăţii cererii principale, atât la instanţa de fond, cât şi în recurs, iar soluţia pronunţată în primă instanţă asupra acţiunii în anulare nu ar trebui să determine soluţia dată cererii de suspendare a executării actului administrativ, sens în care invocă dispoziţiile art. 15 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 şi jurisprudenţa în materie.

Recurenta-reclamantă consideră că executarea actului administrativ ar destabiliza echilibrul dintre interesul statului de a stabili şi percepe sume de bani cu titlu de creanţă fiscală şi interesul contribuabilului de a nu fi prejudiciat prin acte de executare a căror legalitate nu a fost stabilită, cu atât mai mult cu cât nu există o cale eficace de întoarcere a executării, care să presupună o reparaţie integrală, justă şi echitabilă.

Mai arată că, deşi patrimoniul societăţii este îndestulător pentru acoperirea debitelor, la acest moment societatea duce lipsă de lichidităţi, cu atât mai mult cu cât la dispoziţia organelor fiscale există deja depuse garanţii şi sechestre aplicate asupra unor bunuri ale societăţii.

De asemenea, susţine că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, recurenta-reclamantă invocă încălcarea dreptului său la apărare la emiterea deciziei de impunere, lipsa obligaţiei sale de plată a accizelor stabilite de către organul fiscal, precum şi a dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de întârziere, greşita aplicare a dispoziţiilor privind accesoriile şi modul de calcul al acestora.

Referitor la iminenţa producerii unei pagube, arată că executarea silită este într-un stadiu avansat şi că s-a pus sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale societăţii.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata - pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că Dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bacău, ce are ca obiect acţiunea în anularea deciziei de impunere a cărei suspendare a executării se solicită, a fost soluţionat în primă instanţă, soluţia fiind aceea de respingere a cererii de chemare în judecată.

În aceste condiţii, consideră că soluţia astfel pronunţată se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie, conform art. 430 alin. (4) C. proc. civ.

II. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În cauză, reclamanta SC A. SRL a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/2015 până la soluţionarea Dosarului nr. x/2015 aflat în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi suspendarea provizorie a executării deciziei de impunere conform art. 718 alin. (7) coroborat cu art. 719 alin. (4) din C. proc. civ.

Cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei (...)".

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Astfel, pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiţii cumulative, şi anume: (1) cazul bine justificat, definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită la art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

În dreptul administrativ român operează, cu titlul de principiu, prezumţia de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sensul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului normativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, care să fie de natură a argumenta existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii pagubei.

La modul concret, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a opera suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate a acestuia.

Prin urmare, instanţa poate aprecia drept necesară o asemenea măsură când se oferă suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ, la o examinare sumară a aparenţei dreptului.

În recurs, Înalta Curte constată că în cauză nu se conturează elemente apte să conducă la modificarea soluţiei date de către prima instanţă, care a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.

Mai mult, prin Sentinţa nr. 161/2015 din data de 17 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015 s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, având ca obiect acţiunea în anularea Deciziei de impunere nr. x/27.03.2015.

Chiar dacă această sentinţă nu are caracter definitiv, soluţia pronunţată constituie un argument în susţinerea neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, întrucât această hotărâre judecătorească constituie un reper în verificarea aparenţei de legalitate a actelor administrative atacate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi efectuării unei evaluări aprofundate asupra legalităţii actului contestat, pronunţându-se în sensul validării acestuia.

Cu alte cuvinte, confirmarea pe fond a legalităţii actului administrativ de către instanţa care a fost învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare şi care a avut posibilitatea administrării unui probatoriu complex şi analizării actului dedus judecăţii sub toate aspectele, într-o procedură ce excede limitelor impuse acţiunii având ca obiect suspendarea executării actului administrativ şi pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie, face de prisos analiza, la nivel aparent, a legalităţii actului administrativ.

În consecinţă, având în vedere că nu a fost dovedită îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, nu se mai impune analizarea condiţiei pagubei iminente, aceasta neputând fi analizată în lipsa existenţei unui caz bine justificat, întrucât pentru a putea opera suspendarea executării actului administrativ se impune ca cele două condiţii să fie îndeplinite în mod cumulativ, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este temeinică şi legală, prin recurs nefiind aduse argumente care să determine pronunţarea unei soluţii contrare, cu atât mai mult cu cât ceasta a fost confirmată şi de hotărârea pronunţată în acţiunea în anularea deciziei de impunere a cărei suspendare a executării se solicită în dosarul de faţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 81/2018 din 2 august 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 81/2018 din 2 august 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2019.

GGC - GV