Salary dispute of court auxiliary staff assigned to Ploiești Court of Appeal as competent first-instance forum.

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 983 din 5 iunie 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanţii A., B. şi C., prin reprezentant C., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Braşov şi Tribunalul Braşov, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 149 din 18 septembrie 2019, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, a declinat competenţa judecăţii acţiunii formulată de reclamanţii A., B., C., prin reprezentant C., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Braşov şi Tribunalul Braşov, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 21.02.2019 sub nr. x reclamanţii A., B. şi C., în calitate de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Braşov, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Braşov, în calitate de angajator şi ordonator secundar de credite şi Tribunalul Braşov, în calitate de angajator şi ordonator terţiar de credite, au solicitat reîncadrarea lor şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 01.12.2015 şi obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care suntem îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Înalta Curte constată că prin capetele principale ale acţiunii formulate părţile reclamante au solicitat reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 09.04.2015 şi respectiv 484,18 RON începând cu data de 01.12.2015.

Potrivit dispoziţiilor art. 37, 60 din Legea nr. 567/2004, coroborat cu art. 6 alin. (1) din Legea nr. 284/2010, salarizarea personalului auxiliar şi conex din cadrul instanţelor judecătoreşti se stabileşte prin legea specială, în speţă legea salarizării unitare, care stabileşte că gestiunea sistemului de salarizare a personalului din instituţiile şi autorităţile publice se asigură de fiecare ordonator principal de credite.

Totodată, potrivit art. 7 alin. (1), respectiv art. 17, incident în cazul reclamanţilor, din Anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariate, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

De asemenea, art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ mai sus menţionat, prevede că împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Având în vedere pe de o parte calitatea părţilor reclamante de personal auxiliar şi conex în cadrul Judecătoriei Braşov, iar pe de altă parte dispoziţiile legale în materia salarizării acestora, Înalta Curte consideră că revine competenţa materială de soluţionare a cauzei Curţii de Apel Ploieşti.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii C., B. şi A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.