VAT liability calculation and interpretation of res judicata in revision proceedings challenging tax assessment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for revision filed by the taxpayer, upholding the appellate decision that had previously rejected the individual's action against the tax administration. The dispute centered on a tax assessment where a prior final judgment had partially annulled tax decisions in an amount exceeding a specific sum (139,702 RON TVA and 20,955 RON penalties), a ruling the taxpayer argued mandated that his total liability was limited to that amount, whereas the tax authorities interpreted it as a reduction from the total assessed liability. The Court held that the lower courts’ interpretations did not violate the res judicata authority of the prior judgment because the judgments were not contradictory; the earlier decision reduced the tax debt, it did not set a cap that precluded the subsequent administrative correction and enforcement of the remaining valid balance. The decisive legal basis was Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure, which allows revision only if definitive judgments are contradictory and violate the authority of res judicata, a condition the Court found not met here.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 401 alin. (1) C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 430 C. proc. civ, art. 50 din Legea nr. 207/2015; VAT liability calculation and interpretation of res judicata in revision proceedings challenging tax assessment: The dispute centered on a tax assessment where a prior final judgment had partially annulled tax decisions in an amount exceeding a specific sum (139,702 RON TVA and 20,955 RON penalties), a ruling the taxpayer argued mandated that his total liability was limited to that amount, whereas the tax authorities interpreted it as a reduction from the total assessed liability. The Court held that the lower courts’ interpretations did not violate the res judicata authority of the prior judgment because the judgments were not contradictory; the earlier decision reduced the tax debt, it did not set a cap that precluded the subsequent administrative correction and enforcement of the remaining valid balance. The decisive legal basis was Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure, which allows revision only if definitive judgments are contradictory and violate the authority of res judicata, a condition the Court found not met here.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, as the court dismissed the revision petition on the basis that this provision's requirements for contradictory judgments violating res judicata were not met.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2019
Asupra cererii de faţă;
Prin sentinţa civila nr. 53/29.02.2016 pronunţata de către Curtea de Apel Timişoara in dosarul nr. x/2011 a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B.. A fost dispusă anularea parţială a deciziei de impunere nr. x/30.06.2011 şi a deciziei de impunere nr. x/11.08.2011, a raportului de inspecţie fiscală nr. x/30.06.2011 emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş-Activitatea de Inspecţie Fiscală şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/22.11.2011, în limita sumei care depăşeşte taxa pe valoare adăugată calculată prin aplicarea procedeului sutei mărite, respectiv 139.702 RON reprezentând TVA, dobânzile aferente calculate pentru perioada 26.04.2008-30.05.2011 şi 20.955 RON reprezentând penalităţi de întârziere. S-a hotărât restituirea către reclamantul A. a sumei pentru care au fost anulate actele administrativ fiscale atacate.
Prin Decizia nr. 3305/2016 pronunţata de către Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2011, recursul a fost respins ca nefondat.
Prin sentinţa civilă nr. 834/16.05.2018, pronunţată în dosar nr. x/2017, Tribunalul Timiş a respins acţiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtelor Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş.
Prin decizia civilă nr. 2065/16.10.2018, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul formulat de reclamantul recurent A., împotriva sentinţei civile nr. 834/16.05.2018, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâtele intimate Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara.
Prin cererea de revizuire înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Timişoara, revizuentul A. a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei Civile nr. 2065/16.10.2018 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar în rejudecarea recursului declarat împotriva instanţei de fond, admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi, rejudecând cauza, să se dispună admiterea acţiunii, anularea Deciziei nr. 3429/25.09.2017 emisa de către Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul de soluţionare contestaţii prin care intimata a soluţionat contestaţia prealabila formulata ca fiind nelegală; anularea "deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite in urma corecţiilor evidentei fiscale nr. 14179/10.04.2017, decizie emisa ca urmare a punerii in aplicare a sentinţei civile nr. 53/29.02.2016 pronunţata de către Curtea de Apel Timişoara rămasa irevocabila prin Decizia nr. 3305/2016 pronunţata de către ICCJ ca fiind nelegală, lovită de nulitate absolută ca urmare a încălcării autorităţii puterii de lucru judecat ca urmare a încălcării sentinţei civile nr. 53/29.02.2016 pronunţata de către Curtea de Apel Timişoara rămasa irevocabila prin Decizia nr. 3305/2016 pronunţat de către ICCJ, hotărâri care au caracter de lege, respectiv hotărâri care statuează nelegalitatea actului administrativ fiscal criticat; obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul proces.
Se arată că cererea de revizuire formulata este întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. deoarece atât hotărârea instanţei de fond cât şi hotărârea instanţei de recurs în prezentul dosar au fost pronunţate cu încălcarea respectiv nerespectarea instituţiei autorităţii puterii lucrului judecat raportat la sentinţa civila nr. 53/29.02.2016 pronunţata de către Curtea de Apel Timişoara rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3305/2016 pronunţata de către ICCJ, respectiv efectul pozitiv al lucrului judecat statuat de disp. art. 430-435 C. proc. civ., pronunţându-se astfel doua hotărâri potrivnice în aceeaşi cauza/speţă.
Astfel, prin sentinţa civila nr. 53/29.02.2016 pronunţata de către Curtea de Apel Timişoara, rămasa irevocabila prin Decizia nr. 3305/2016 pronunţata de către ICCJ, instanţa de judecată s-a pronunţat definitiv si irevocabil asupra anularii actelor administrativ fiscale, statuând cu puterea lucrului judecat ca dispune "anularea parţiala a deciziei de impunere nr. x/30.06.2011 si a deciziei de impunere nr. x/11.08.2011, în limita sumei care depăşeşte taxa pe valoarea adăugata calculata prin aplicarea procedeului sultei mărite, respectiv 139.702 RON reprezentând TVA, dobânzile aferente calculate pentru perioada 26.04.2008-30.05.2011 si 20.955 RON reprezentând penalităţi de întârziere", actele fiscale ce depăşesc aceste sume arătate in dispozitiv sunt anulate pentru nelegalitate.
Totodată, prin dispozitivul sentinţei civile nr. 53/29.02.2016 "dispune restituirea către reclamantul A. a sumei pentru care au fost anulate actele administrativ fiscale atacate" statuând cu puterea lucrului judecat ca revizuentul a achitat mai mult decât debitul datorat in mod legal, iar pe cale de consecinţa a dispus restituirea acestor sume.
efectul pozitiv al lucrului judecat este consfinţit prin lege de art. 430-435 C. proc. civ., urmare a faptului ca o hotărâre judecătoreasca defintiva si irevocabila este pusa in executare producând efecte in mod efectiv si dandu-i-se astfel eficienta. Autoritatea de lucru judecat conferă persoanelor in favoarea cărora au fost pronunţate dispoziţiile hotărârii dreptul de a folosi mijloacele legale pentru executarea acelor dispoziţii (puterea lucrului judecat).
Efectul negativ recunoscut prin lege hotaririi judecătoreşti definitive consta in faptul ca este oprita o noua judecata pentru aceleaşi pretenţii soluţionate prin hotărârea ce a rămas definitiva (non bis in idem). In aceasta situaţie, autoritatea de lucru judecat constituie un obstacol in calea readucerii in fata organelor judiciare a conflictului de drept civil.
Astfel, deoarece in urma notificărilor revizuentului de a pune in executare aceasta hotărâre intimata a stat in pasivitate si nu a dat curs notificării necomunicandu-i vreun răspuns afirmativ sau negativ, a formulat cerere de executare silita înregistrata in cadrul BEJ C. cerere ce a trecut inca o data prin filtrul instanţei de judecata fiind admisa prin încheierea civila nr. 5328/2017 pronunţata de către Judecătoria Timişoara in dosar nr. x/2017.
În cadrul dosarului de executare nr. 1257/EX/2017 înregistrat la BEJ C., s-a efectuat o expertiza contabila in contradictoriu/opozabilitate cu intimata ce atesta cu puterea lucrului judecat atât cuantumul debitului datorat de către reclamanta cat si modalitatea (întinderea) de interpretare/identificare/cuantificare si achitare a drepturilor de creanţa ca urmare a punerii in executare a prezentei hotărâri, respectiv ca debitul real datorat este in suma de 139.702 RON reprezentând TVA, si 20.955 RON reprezentând penalităţi de întârziere.
Împotriva executării silite initimata a formulat doua contestaţii la executare ce au constituit dosarele nr. x/2017 soluţionat definitiv prin decizia civila nr. 230/2018 de către Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ si fiscal prin respingere precum si dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Timişoara soluţionat prin încheierea Civila nr. 5760 tot prin respingere. in prezent intimata fiind executata de către revizuent, acesta hotărâre fiind inca o data trecuta prin filtrul instanţei de judecata statuandu-se inca o data cu autoritatea de lucru judecat modalitate de interpretare a prezentei hotărâri respectiv ca debitul real datorat este in suma de 139.702 RON reprezentând TVA, si 20.955 RON reprezentând penalităţi de întârziere.
• Mai mult insasi instanţa de judecata care a pronunţat sentinţa civila nr. 53/29.02.2016, prin încheierea din 07.06.2018 pronunţata in dosar nr. x/2011 in soluţionarea cererii de lămurire formulata de către intimata a lămurit in fapt modalitatea de executare a titlului executoriu, dând valenţe de putere de lucru judecat a modului de punere in executare a titlului reprezentat de sentinţa civila nr. 53/29.02.2016, intimata putând uza in acest stadiu procesual doar de contestaţia la titlu promovata in condiţiile art. 401 alin. (1) C. proc. civ., contestaţie ce a fost promovata de intimata dar respinsa definitiv de către instanţele de judecata.
Intimata, in "aplicarea" sentinţei civile nr. 53/29.02.2016 emite decizia corectoare nr. 14179 contestata in prezentul dosar "interpretând" titlul executoriu in mod contrar si anume ca debitul evidenţiat de către organele fiscale in decizia de impunere parţial anulata se diminuează cu suma de 139.702 RON nicidecum ca debitul datorat este aceasta suma, interpretare ce a trecut prin nenumărate filtre de instanţa, respectiv incuviintare executare, respingere cerere de lămurire precum si respingere contestaţii la executare.
Nelegal, atât instanţa de fond cat si cea de recurs in solutinarea prezentei cauze a "interpretat" in mod eronat dispozitivul pus in executare constituit din sentinţa civila nr. 53/29.02.2016 pronunţata de către Curtea de Apel Timişoara ce reprezintă titlu executoriu, in fapt a preluat "interpretarea" (susţinerea) absolut eronata si nelegala făcuta cu rea-credinta procesuala cu scopul evident de a se sustrage de la executare făcuta de către intimata.
• Astfel, atât instanţa de fond cat si cea de recurs preluând asa-zisa "interpretare" a intimatei a pronunţat o soluţie contrara dispozitivului sentinţei civile nr. 53/29.02.2016 incalcand efectul autorităţii puterii de lucru judecat statuat printr-o hotărâre irevocabila, motiv de critica ce se încadrează disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
• Mai mult, hotărârea a cărui revizuire o solicita este contrara si hotărârii in cauzele conexate nr. C-249/2012 si C-250/2012 pronunţata de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la modul de calcul a TVA in tranzacţiile imobiliare efectuate de persoane fizice ce are caracter obligatoriu de aplicare pentru instanţele din România, hotărâre in baza căreia s-a pronunţat sentinţa civila nr. 53/29.02.2016.
Astfel, prin emiterea prezentei Decizii de impunere corectoare după începerea executării silite, in fapt, intimata da o "alta interpretare" total eronata si deopotrivă nelegala a titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătoreasca incalcandu-se astfel principiul securităţii actului de justiţie, consacrat atât prin legislaţia interna, dar, in principal, prin hotărârile CJUE.
3. Apărările intimatei
Intimata DGRFP Timişoara a formulat întâmpinare solicitând admiterea excepţiei inadmisibilitatii cererii si, pe cale de consecinţa respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibila.
In fapt, prin cererea de revizuire se solicita anularea deciziei civile nr. 2065/16.10.2018, rejudecarea recursului declarat de către reclamant, casarea hotărârii instanţei de fond si admiterea cererii in contencios administrativ invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poale fi cerută dacă: pct. 8 există hotărâri definitive potrivnice, de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat primei hotărâri).
Solicita instanţei sa constate inadmisibilitatea cererii de revizuire si sa respingă ca inadmisibila cererea de revizuire a hotărârii nr. 2065/16.10.2018 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara in dosarul nr. x/2017.
Arată ca in speţa nu ne aflam in prezenta a doua hotarari potrivnice care incalca autoritatea de lucru judecat, asa cum in mod eronat considera revizuentul oferind propria interpretare a dispoziţiilor instanţei.
4. Soluţia instanţei în revizuire.
Examinând cererea de revizuire din perspectiva motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit alin. (1) al art. 430 C. proc. civ., "hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată", iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că "Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".
În temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea din C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul dacă:
"există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
În prezenta cauză se invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea din C. proc. civ. pe motiv că, prin sentinţa civilă nr. 834/16.05.2018, pronunţată în dosar nr. x/2017 al Tribunalului Timiş, menţinută prin Prin decizia civilă nr. 2065/16.10.2018 a Curţii de Apel Timişoara, se încalcă instituţiei autorităţii puterii lucrului judecat raportat la sentinţa civila nr. 53/29.02.2016 pronunţata de către Curtea de Apel Timişoara rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3305/2016 pronunţata de către ICCJ, respectiv efectul pozitiv al lucrului judecat statuat de disp. art. 430-435 C. proc. civ.
În dezacord cu susţinerile revizuentului, Înalta Curte reţine că, prin Decizia de impunere privind taxa pe valoarea adăugată şi alte obligaţii fiscale stabilite de inspecţia fiscală la persoane fizice care realizează venituri impozabile din activităţi economice nedeclarate organelor fiscale nr. x/30.06.2011 şi Decizia de impunere privind taxa pe valoarea adăugată şi alte obligaţii fiscale stabilite de inspecţia fiscală la persoane fizice care realizează venituri impozabile din activităţi economice nedeclarate organelor fiscale nr. x/11.08.2011 întocmită în vederea corecţiei erorii materiale, emise în baza constatărilor din Raportului de inspecţie fiscală nr. x/30.06.2011, organele de inspecţie fiscală au stabilit în sarcina dl. A. obligaţii fiscale în sumă totală de 1.776.138 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 53/29.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3305/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa dispune "anularea parţială a deciziei de impunere nr. x/30.06.2011 şi a deciziei de impunere nr. x/11.08.2011, a raportului de inspecţie fiscală nr. x/30.06.2011, emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/22.11.2011, în limita sumei care depăşeşte taxa pe valoarea adăugată calculată prin aplicarea procedeului sutei mărite, respectiv 139.702 RON reprezentând TVA, dobânzile aferente calculate pentru perioada 26.04.2008-30.05.2011 şi 20.955 RON reprezentând penalităţi de întârziere."
Instanţa a consemnat de asemenea că:
"Referitor la cuantumul dobânzilor se impune a se preciza că nu s-a valorificat expertiza efectuată în cauză, având în vedere că deşi s-a solicitat în repetate rânduri expertului să răspundă obiectivului astfel cum a fost stabilit de instanţă, acesta a calculat dobânzi pentru o altă perioadă decât cea reţinută prin actele fiscale contestate, respectiv până la data de 25.02.2016"
Ca urmare, Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice 2 din cadrul AJFP Timiş, având în vedere sentinţa civilă nr. 53/29.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3305/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a transmis Serviciului Evidenţă pe Plătitori Persoane Fizice din cadrul aceleiaşi administraţii, cu adresa nr. x/23.03.2017, înregistrată sub nr. x/24.03.2017, Referatul nr. x/23.03.2017 pentru recalcularea obligaţiilor fiscale la persoana fizică A..
Aşa cum corect sesizează Curtea de Apel Timişoara în decizia nr. 2065/16.10.2018, organele fiscale au interpretat dispoziţiile sentinţei civile nr. 53/29.02.2016 a Curţii de Apel Timişoara în sensul diminuării cu 139.702 RON a taxei pe valoarea adăugată datorată de domnul A. (de la 874.962 RON la 735.260 RON), în timp ce acesta a apreciat că prin hotărârea respectivă, Curtea de Apel Timişoara a statuat că datorează numai taxa pe valoarea adăugată în cuantum de 139.702 RON - aceasta fiind problema care a generat prezentul conflict judiciar.
Comparând cuantumul obligaţiilor fiscale ale reclamantului stabilite prin sentinţa civilă nr. 53/29.02.2016 a Curţii de Apel Timişoara cu valoarea aceloraşi obligaţii fiscale calculate prin ultimul act depus în dosar nr. x/2011 de experţii D. şi E. - respectiv prin completarea răspunsului la obiecţiuni (depus la 5.02.2016), Curtea de Apel Timişoara constată că în ambele acte s-a calculat în sarcina reclamantului:
- T.V.A. de 735.260 RON - stabilită prin aplicarea procedeului sutei mărite, raportat la baza impozabilă de 4.605.053 RON - respectiv cu 139.702 RON mai mică decât T.V.A. stabilită de organele fiscale prin Decizia de impunere nr. x/30.06.2011, în cuantum de 874.962 RON (874.962-735.260 = 139.702 RON).
- penalităţi de întârziere aferente T.V.A. suplimentare de plată pentru perioada 01.07.2010-30.05.2011, în cuantum de 110.289 RON, respectiv cu 20.955 RON mai puţin decât penalităţile de întârziere stabilite de organele fiscale prin Decizia de impunere nr. x/30.06.2011, în cuantum de 874.962 RON (131.244 - 110.289 = 20.955 RON).
Aceste calcule atestă că prin sentinţa civilă nr. 53/29.02.2016, Curtea de Apel Timişoara - dispunând anularea parţială a Deciziilor de impunere nr. x/30.06.2011 şi nr. y/11.08.2011 "în limita sumei care depăşeşte taxa pe valoare adăugată calculată prin aplicarea procedeului sutei mărite, respectiv 139.702 RON reprezentând TVA, dobânzile aferente calculate pentru perioada 26.04.2008-30.05.2011 şi 20.955 RON reprezentând penalităţi de întârziere" - a înţeles să diminueze T.V.A. datorată de reclamant cu suma de 139.702 RON, precum şi penalităţile de întârziere cu suma de 20.955 RON.
Susţinerea potrivit căreia " instanţa de judecată a statuat cu puterea lucrului judecat faptul ca subsemnatul datorez contestatoarei cu titlu de TVA suma de 139.702 RON reprezentând TVA, dobânzile aferente calculate pentru perioada 26.05.2008-30.05.2011 si 20.955 RON reprezentând penalităţi de întârziere" nu este susţinută de actele dosarului, în realitate, obligaţia de fiind diminuată cu suma de 139.702 RON reprezentând TVA, dobânzile aferente calculate pentru perioada 26.04.2008-30.05.2011 si 20.955 RON penalităţi de intarziere si nu diminuata pana la aceasta suma asa cum susţine revizuentul. Este concluzia ce se desprinde din interpretarea gramaticala a dispozitivului sentinţei civile nr. 53/29.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, care trebuie realizată pornind de la sensul gramatical al cuvintelor folosite, cu atât mai mult cu cât terminologia juridică uzitată se raportează la intelesul curent al acelor termeni.
Aşa cum arată şi intimata, considerentele hotărârii converg in acelaşi sens, instanţa invocând hotărârea data la 07.11.2013 in cauzele conexate C-249/12 si C-250/12 Tulica-Plavosin a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene prin care se retine ca" directiva 20.06/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugata, in special articolele 73 si 78 din acesta, trebuie interpretata in sensul ca, atunci când preţul unui bun a fost stabilit de părţi fără nicio menţiune cu privire la taxa pe valoarea adăugata, iar furnizorul bunului respectiv este persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată iar furnizorul bunului reşpectiv este persoana obligata la plata taxei pe valoarea adăugată datorate pentru operaţiunea supusa taxei, preţul convenit trebuie considerat în cazul în care furnizorul nu are posibilitatea de a recupera de la dobanditor taxa pe valoarea adăugata solicitata de administratia fiscala, ca incluzând deja taxa pe valoare a adăugata".
Prin referatul nr. x/23.03.2017 de punere in aplicare a hotărârilor judecătoreşti susmenţionate, emis de Serviciul Inspecţie Fiscala Persoane Fizice 2, s-a aprobat scăderea din evidenta fiscala a sumei totale de 283.591 RON reprezentând 139.702 RON TVA, 122.934 RON dobânzi aferente si 20.955 RON penalităţi întârziere aferente, aceste sumele astfel calculate diminuând debitele stabilite prin deciziile de impunere nr. x/30.06.2011 si nr. 7278/1/1108.2011.
Astfel, în baza art. 50 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma corecţiilor evidenţei fiscale nr. 14179.1/10.04.2017, organele fiscale din cadrul A.J.F.P. Timiş -Serviciul Evidenţă Plătitori Persoane Fizice au diminuat parţial obligaţiile fiscale accesorii aferente taxei pe valoarea adăugată, cu suma de 122.934 RON reprezentând dobânzi şi suma de 20.955 RON reprezentând penalităţi de întârziere, rămânând de plata, din debitele stabilite din deciziile de impunere nr. x/30.06.2011 si nr. y/11.08.2011, suma de 1.492.547 RON.
Din suma de 1.492.547 RON a fost stinsa plata efectuată de intimat, respectiv 295.000 RON, rămânând in prezent suma de 1.197.547 RON reprezentând TVA de plata diminuata cu suma de 579.650 RON reprezentând TVA de rambursat.
Analizând inclusiv autoritatea de lucru judecat, invocată de către partea revizuentă în faţa instanţei de recurs, Curtea de Apel Timişoara statuează judicios că "în speţă s-a examinat legalitatea unui act de impunere iar nu cuantumul sumelor plătite de reclamant sau al celor care acesta le-ar mai datora organelor fiscale, această problemă fiind specifică unor litigii legate de executarea actului administrativ-fiscal.. Curtea admite - din punct de vedere teoretic - că reclamantul putea să fi plătit deja debitul stabilit prin Decizia de impunere nr. x/10.04.2017 - contestată în prezenta cauză - însă acest aspect nu afecta sub nicio formă legalitatea Deciziei de impunere, stingerea obligaţiei neputând constitui un motiv de nelegalitate a acesteia.,,
5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în revizuire
Înalta Curte apreciază că hotărârile menţionate nu sunt potrivnice, nefiind incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2065 din 16 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2065 din 16 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.