Public Procurement Appeals Ruled Final; Further Appeal Inadmissible Under Law 101/2016
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant's appeal as inadmissible, affirming the finality of the Court of Appeal Bucharest's decision No. 2922 of 23 June 2017. The underlying dispute involved a challenge to a public procurement procedure, where the claimant contested the qualification and selection results and sought re-evaluation of a competitor's candidacy; the Court of Appeal had rejected the claimant's complaints against decisions of the National Council for Solving Complaints (CNSC). The Supreme Court held that, under Article 35(2) of Law No. 101/2016, the judgment resolving a complaint against a CNSC decision is definitive and not subject to further appeal, and that the Civil Procedure Code does not provide an appeal against a final decision. Consequently, citing the principle of the uniqueness of appeals (Article 460(1) C. proc. civ.) and the definitive nature of the decision (Article 634(1)(5) C. proc. civ.), the Court upheld the prior ruling, which remains in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 488 pct. 4 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 460 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ; Public Procurement Appeals Ruled Final; Further Appeal Inadmissible Under Law 101/2016: 2922 of 23 June 2017. The underlying dispute involved a challenge to a public procurement procedure, where the claimant contested the qualification and selection results and sought re-evaluation of a competitor's candidacy; the Court of Appeal had rejected the claimant's complaints against decisions of the National Council for Solving Complaints (CNSC). The Supreme Court held that, under Article 35(2) of Law No. 101/2016, the judgment resolving a complaint against a CNSC decision is definitive and not subject to further appeal, and that the Civil Procedure Code does not provide an appeal against a final decision. Consequently, citing the principle of the uniqueness of appeals (Article 460(1) C. proc. civ.) and the definitive nature of the decision (Article 634(1)(5) C. proc. civ.), the Court upheld the prior ruling, which remains in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the recourse as inadmissible because it was lodged against a final decision.
Procedural basis for the decision to dismiss the recourse as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Dată
Tip
Sursă
19/11/2015
Cerere de chemare în judecată
Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei
15/02/2016
Cerere
Reclamant - ARHIEPISCOPIA SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR SUCEAVA PRIN ARHIEPISCOP
07/07/2016
Cerere de recurs
Reclamant - ARHIEPISCOPIA SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR SUCEAVA PRIN ARHIEPISCOP, Reclamant - FONDUL BISERIC
29/08/2016
Întâmpinare
Intimat - COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARŢINUT CULTELOR RELIGIOAS
Prin contestaţia înregistrată sub nr. x/20.04.2017, astfel cum a fost completată prin adresa nr. x/27.04.2017, înregistrată sub nr. x/28.04.2017, A. S.A. a solicitat: suspendarea procedurii de atribuire, anularea adresei de comunicare a rezultatului etapei I de calificare şi selecţie şi a invitaţiei de participare la etapa a II-a de ofertare, adresate candidatului B.; obligarea autorităţii contractante C.N. Romtehnica S.A. la reelvaluare candidaturii B., prin aplicarea strictă a prevederilor documentaţiei de atribuire şi cu respectarea principiului tratamentului egal pe parcursul reevaluării şi, în consecinţă, la emiterea unui nou raport intermediar al procedurii, aferent etapei I, în care să fie înscrise în mod obiectiv modalităţile de îndeplinire a cerinţelor de calificare şi selecţie de către candidatura acestuia, cu consecinţa constatării neîndeplinirii criteriilor de calificare şi selecţie, aşa cum au fost prevăzute în documentaţia de atribuire.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2922 din 23 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:
- a respins excepţia lipsei de obiect, invocată de intimata C.N. Romtehnica S.A., ca nefondată;
- a respings excepţia inadmisibilităţii pentru necontestarea răspunsului autorităţii contractante la notificarea prealabilă, invocată de intimata B. în şedinţa publică din 19.05.2017, ca nefondată;
- a respins plângerea împotriva încheierii C.N.S.C. nr. 222/C1/03.05.2017, formulată de petenta A. S.A., ca nefondată;
- a respins plângerea formulată de către petenta A. S.A. împotriva deciziei C.N.S.C. nr. 1194/C11/1254,1431/19.05.2017, în partea referitoare la respingerea contestaţiei nr. 16613/03.05.2017, în contradictoriu cu intimata C.N. Romtehnica S.A., ca nefondată;
- a respins plângerea formulată de către petenta A. S.A. împotriva deciziei C.N.S.C. nr. 1194/C11/1254,1431/19.05.2017, în partea referitoare la respingerea contestaţiei nr. 14596/20.04.2017, în contradictoriu cu intimata C.N. Romtehnica S.A. şi cu intimata B., ca lipsită de interes;
- a lăsat nesoluţionate excepţiile invocate de intimata B. la pct. I.2-4 din întâmpinare.
3. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 2922 din 23 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A..
În motivele de recurs critică soluţia instanţei, în prima fază din prisma motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. potrivit căruia:
"Hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată in condiţiile legii".
Pronunţarea unei hotărâri de către o instanţă necompetentă constituie un caz de nulitate a hotărârii, întrucât art. 488 pct. 3 distinge cu privire la normele de competenţă, înseamnă că, prin intermediul acestui motiv, se pot invoca numai motive de ordine publică privind competenţa.
În acest sens se face vorbire de excepţia necompetenţei completului C11 din cadrul Consiliului, care a fost respinsă de acesta şi susţinută de instanţa de fond, deşi a fost criticată, astfel că în mod greşit a fost repartizata contestaţia la acelaşi complet de judecată care anterior mai soluţionase alte contestaţii, fiind evident că acest complet era necompetent din punct de vedere legal, soluţiile pronunţate fiind nule absolut.
Instanţa depăşeşte atribuţiile puterii judecătoreşti (art. 488 pct. 4 C. proc. civ.) atunci când: săvârşeşte un act pe care numai un organ al puterii legislative sau executive îl poate face.
Examinarea conceptului de "exces de putere" permite determinarea sferei de aplicare a prevederilor art. 488 pct. 4 C. proc. civ.. Excesul de putere semnifică încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, prin imixtiunea instanţelor judecătoreşti fie în atribuţiile puterii legislative sau executive, fie în domenii excluse puterii judecătoreşti. Instanţa săvârşeşte exces de putere atunci când atribuie valoare legală unor interpretări legale, doar pentru că aşa s-au pronunţat majoritatea în cauze asemănătoare.
Cel din urmă motiv de recurs prevăzut de disp.art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cazul încălcării/aplicării greşite a normelor de drept material, nu se aduc atingeri principiului constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor sau interesului general, ci sunt vizate vicii grave ale hotărârii atacate în privinţa normelor de drept material. De aceea, depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti constituie o formă specifică a încălcării/aplicării greşite a unor norme de drept material, în sensul că priveşte transgresarea unor norme constituţionale referitoare la sfera atribuţiilor puterii judecătoreşti.
În acest sens, recurenta a învederat aspecte potrivit cărora, instanţa chiar dacă le-a avut în vedere le-a analizat superficial şi în consecinţă s-a procedat la aplicarea greşită a legii, ori a apreciat că nu trebuiesc avute în vedere.
4. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În transpunerea Directivei 89/665/CEE, precum şi prin asigurarea corespondenţei cu regulile procedurale naţionale deja existente cu privire la judecarea cererilor adresate instanţelor de judecată, legiuitorul a stabilit două tipuri de proceduri de soluţionare a acţiunilor prin care operatorii economici interesaţi/participanţi la procedurile de achiziţie publică să îşi valorifice drepturile, proceduri care să prevadă parcurgea a două grade de jurisdicţie şi a căror alegere să fie la discreţia acestor operatori economici:
- contestaţie la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (fond) cu posibilitatea de atacare a deciziei organului administrativ-jurisdicţional prin plângere adresată Curţii de Apel (Bucureşti - recurs), sau
- Tribunalul (Bucureşti - fond) cu posibilitate de atacare a deciziei acestei instanţe la Curtea de Apel (Bucureşti - recurs).
În speţa dedusă judecăţii, A. S.A. a ales atacarea actelor autorităţii contractante întâi în faţa CNSC şi apoi la Curtea de Apel Bucureşti, fapt pentru care "recursul" promovat de aceasta nu are temei legal în dispoziţiile Legii nr. 101/2016, privind Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
Potrivit art. 35 alin. (2) din legea specială anterior menţionată:
"Hotărârea prin care instanţa soluţionează plângerea este definitivă".
Totodată, prevederile C. proc. civ. nu reglementează calea de atac a recursului faţă de decizia unei instanţe care a dobândit caracter definitiv.
Înalta Curte constată că prezenta cale de atac priveşte o hotărâre "definitivă", făcând inutilă analizarea pe fond a recursului.
De asemenea, se va avea în vedere principiul "unicităţii căii de atac" statuat de dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia "o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată…". Cum acest drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori, în aceeaşi cale de atac.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. sunt hotărâri definitive "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs.
Cum în cauză decizia nr. 2922 din 23 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VIII a contencios administrativ şi fiscal, atacată de parte cu "recurs" este definitivă, Înalta Curte constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată, deoarece aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, dată în recurs fără drept de recurs, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care hotărârea împotriva căreia s-a exercitat prezenta cale de atac are caracter definitiv, recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.
5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu şi va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei nr. 2922 din 23 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.