Competence jurisdiction for statutory compensation set-offs under Law No. 9/1998 as modified by Law No. 164/2014
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Court of First Instance, Civil Division, where the claimants are the prevailing parties in the procedural dispute over competence. The underlying dispute involved a civil action challenging the National Authority for Property Restoration's refusal to process a compensation request under Emergency Government Ordinance No. 63/2018, specifically concerning the set-off of a 50,100 RON compensation claim validated under Law No. 9/1998 against a 70,649.79 RON debt arising from a prior final civil judgment. Although the lower courts disputed whether the matter belonged to administrative or civil jurisdiction, the High Court determined that Article 8 of Law No. 164/2014 constitutes a special norm mandating that litigation regarding the application of Law No. 9/1998, including compensation set-offs, falls within the competence of the civil divisions of the courts of first instance, thereby excluding administrative jurisdiction regardless of the status of the defendant authority.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din O.U.G. nr. 63/2018, art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 63/2018, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 8 din Legea nr. 164/2014, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ; Competence jurisdiction for statutory compensation set-offs under Law No. 9/1998 as modified by Law No. 164/2014: Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 5 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, au solicitat anularea deciziei de respingere materializată în adresele nr. x/19.09.2018 şi nr. y/25.09.2018, prin care pârâta a decis respingerea cererii de compensare formulate în baza O.U.G. nr. 63/2018, iar pe cale de consecinţă să se dispună, în principal, conform art. 1616 şi urm. C. civ., compensarea dintre creanţa reclamanţilor împotriva pârâtei şi cea a pârâtei împotriva reclamanţilor şi obligarea pârâtei la reluarea procedurii de compensare. În subsidiar, dacă se apreciază că în vederea perfectării compensării este necesar a se urma procedura specială din O.U.G. nr. 63/2018, au solicitat să fie obligată pârâta să procedeze în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 63/2018, respectiv să reia procedura de compensare, urmând a se pune în vedere reclamanţilor condiţiile compensării ce urmează a fi materializate în declaraţia autentică a reclamanţilor conform art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 63/2018.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal
Prin Sentinţa civilă nr. 944 din 13 februarie 2019, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de instanţă, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanţii au înţeles să conteste adresele nr. x/19.09.2018 şi nr. y/25.09.2018 emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin raportare la criteriul rangului autorităţii emitente, respectiv de autoritate publică centrală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25.04.2019, sub acelaşi număr de dosar.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Prin Sentinţa civilă nr. 325 din 28 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că problema de drept vizează compensarea dreptului de despăgubiri al reclamanţilor reprezentat de Decizia de validare nr. 4768/3.08.2017, având ca obiect suma de 50.100 RON, cu dreptul de creanţă izvorât din sentinţa civilă nr. 414/19.01.2017 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti prin care reclamanţii au fost obligaţi la plata sumei de 70.649,79 RON către ANRP. Prin urmare, competenţa materială de soluţionare aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 164/2014, norme de competenţă speciale faţă de art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind incidente inclusiv cererilor ce vizează compensarea unei despăgubiri stabilite în baza Legii nr. 9/1998 cu o altă creanţă, independent de rangul autorităţii emitente a actului contestat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanţii au solicitat, în principal, anularea deciziei de respingere materializată în două adrese, potrivit cărora A.N.R.P. a decis respingerea cererii de compensare formulate de aceştia conform O.U.G. nr. 63/2018, iar pe cale consecinţă, compensarea dintre creanţa reclamanţilor şi cea a A.N.R.P. împotriva reclamanţilor.
La data de 26.02.2010 Instituţia Prefectului Judeţului Constanţa - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a emis Hotărârea nr. 5455, prin care a propus acordarea de compensaţii băneşti în cuantum de 50.100 RON, în favoarea numiţilor F., D., G., C., A. şi B..
Prin Decizia de validare nr. 4768/03.08.2017, emisă de către Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, s-a dispus validarea Hotărârii nr. 5455/26.02.2010, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului - Judeţul Constanţa, şi s-a constatat că au dreptul la despăgubiri în cuantum de 50.100 RON: F., D., C., A., B. şi E..
Prin Sentinţa civilă nr. 414/19.01.2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 59/2014 aflat pe rolul SCPEJ H. şi I. şi a obligat pârâţii F., D., E., C., A. şi B. la plata către A.N.R.P. a sumei de 70.649,79 RON.
În acord cu considerentele curţii de apel, Înalta Curte constată că problema de drept din cauza dedusă judecăţii vizează compensarea dreptului de despăgubiri al reclamanţilor reprezentat de Decizia de validare nr. 4768/3.08.2017, având ca obiect suma de 50.100 RON, cu dreptul de creanţă izvorât din sentinţa civilă nr. 414/19.01.2017 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti prin care reclamanţii au fost obligaţi la plata sumei de 70.649,79 RON către A.N.R.P.
La data introducerii acţiunii, dispoziţiile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, erau modificate şi completate prin Legea nr. 164/2014, care a reglementat unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul unor legi speciale, printre care şi Legea nr. 9/1998.
Printre modificările şi precizările aduse de Legea nr. 164/2014 o deosebită importanţă o prezintă cea instituită prin art. 8, conform căruia "Deciziile de validare/invalidare ale Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare. Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii."
Cum instanţa la care face trimitere art. 8 sus-menţionat este secţia civilă a tribunalului, dat fiind şi regimul unitar al tuturor acţiunilor întemeiate pe dispoziţiile acestei legi, Înalta Curte constată că acţiunea reclamanţilor, prin care se urmăreşte compensarea unei despăgubiri stabilite în baza Legii nr. 9/1998 cu o altă creanţă, este de competenţa instanţei civile şi nu a celei de contencios administrativ.
Prin urmare, reţinând incidenţa art. 8 din Legea nr. 164/2014, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este tribunalul (secţia civilă).
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. şi pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.
GGC - OB