Unpaid stamp duty rendering civil appeal null despite challenge to ANAF energy product trading order

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 noiembrie 2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea în parte a executării Ordinului preşedintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018 pentru modificarea Ordinelor Preşedintelui ANAF nr. 1849/2016 şi nr. 1850/2016, respectiv partea din ordin care priveşte modificarea Ordinului nr. 1849/2016 (modificat) privind procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier, lichefiat şi combustibil, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea acestui ordin.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 8 din 30 ianuarie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, invocată de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin întâmpinare, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a dispus suspendarea în parte a executării Ordinului preşedintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018 pentru modificarea Ordinelor Preşedintelui ANAF nr. 1849/2016 şi nr. 1850/2016, respectiv partea din ordin care priveşte modificarea Ordinului nr. 1849/2016 (modificat) privind procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier, lichefiat şi combustibil, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii în anulare a Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960/2018.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 pârâta Agenţia Naţională de Administrare a Fiscală a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, în principal, ca rămasă fără obiect, şi în subsidiar, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca fiind lipsit de interes, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs în sumă de 4.179,58 RON, reprezentând onorariu avocaţial.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă prin citaţia emisă pentru primul termen de judecată din 13 noiembrie 2019, comunicată acesteia la data de 23 octombrie 2019, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul instanţei de recurs.

Totodată, se reţine că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât recurenta nu face parte dintre instituţiile nominalizate expres de lege pentru scutire şi litigiul nici nu are ca obiect venituri publice, aşa cum sunt acestea enumerate în alin. (2) din art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013. Astfel, obiectul cauzei îl reprezintă suspendarea Ordinului nr. 1960 din 6 august 2018 al Preşedintelui ANAF, act prin care a fost instituită obligaţia ca toate produsele energetice achiziţionate de toţi operatorii economici care desfăşoară activităţi de intermediere în comerţul cu asemenea produse să fie vândute numai după trecerea lor prin spaţiul/spaţiile de depozitare pe care aceştia le deţin.

De asemenea, în cauză, recurenta-pârâtă nu a formulat o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici o cerere de acordare facilităţi de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din acelaşi act normativ ori o cerere de acordare ajutor public judiciar în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurenta nu a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi va anula recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca netimbrat.

Văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. şi soluţia dată recursului, în baza dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea în discuţie şi va obliga recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la plata către această intimată a sumei de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 8 din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.