Suspension request moot once annulment claim dismissed; appeal rejected as lacking interest.

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 noiembrie 2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, au solicitat suspendarea aplicării Ordinului Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 4831/2018 privind aprobarea Codului-cadru de etică al personalului didactic din învăţământul preuniversitar, până la soluţionarea dosarului având ca obiect anularea prevederilor art. 2 ale Ordinului nr. 4831/2018 si prevederilor art. 5. lit. b) pct. iv), art. 6 lit. c) si art. 9 lit. a) ale Anexei Ordinului nr. 4831/2018 privind aprobarea Codului-cadru de etică al personalului didactic din învăţământul preuniversitar, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru şi onorariu avocaţial.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 189 din 5 decembrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

Recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor de drept material incidente în cauză, respectiv dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente.

În cuprinsul cererii introductive au fost prezentate pe larg motivele pentru care recurenta-reclamantă apreciază că aparenţa dreptului este în favoarea sa. Recurenţii reiau prezentarea acestor motive, arătând în esenţă că: dispoziţiile art. 2 ale Ordinului atacat contravin dispoziţiilor art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011; dispoziţiile art. 2 ale Ordinului atacat contravin dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011; dispoziţiile art. 2 şi 3 ale Ordinului atacat contravin şi dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea educaţiei nationale nr. 1/2011; prin dispoziţiile art. 2 ale Ordinului, actul atacat reprezintă un exces de putere, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004; dispoziţiile art. 2 ale Ordinul atacat contravin principiului neretroactivităţii legii civile; actul a fost elaborat de către un organism consultativ fără personalitate juridică; actul contravine prin dispoziţiile art. 5. lit. b) pct. IV, art. 6 lit. c) şi art. 9 lit. a) ale Anexei Ordinului, principiilor pentru care a fost edicat.

Toate aceste elemente demonstrează existenţa cazului bine justificat, iar instanţa a reţinut greşit că nu ar fi îndeplinită această condiţie.

În privinţa cerinţei referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, recurenţii-reclamanţi susţin că prima instanţă nu a luat în considerare argumentele şi probatoriul administrat, realizând o interpretare greşită a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate de intimatul-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale nu a depus întâmpinare în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu de către instanţă, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

Singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungeşte de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de faţă, dată fiind soluţia de respingere a acţiunii în anulare pronunţată de prima instanţă.

În speţă, obiectul acţiunii reclamanţilor îl constituie suspendarea executării Ordinului nr. 4831/2018, emis de autoritatea pârâtă.

Aşa cum rezultă din informaţiile obţinute din sistemul informatic Ecris, prin sentinţa civilă nr. 85 din 24 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a soluţionat fondul cauzei, respingând acţiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de faţă.

Cererea care formează obiectul prezentului dosar a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul căruia, suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat la 24 aprilie 2019, respingând acţiunea în anulare formulată de reclamanţi, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care hotărârea de admitere a cererii de suspendare putea, conform legii, să îşi producă efectele.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepţia lipsei de interes a recursului, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. împotriva sentinţei civile nr. 189 din 5 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.