Salary grievance decision upheld as lawful refusal to issue administrative act, appeal dismissed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the first-instance judgment that had rejected his claim challenging the Court of Appeal's leadership board decision (no. 72/25.08.2016) which declined jurisdiction over his salary grievance. The dispute arose when a court clerk sought annulment of that decision and an order to recalculate his salary with a 2-grade increase for 5 years of service, after the deputy president's letter refused to issue such salary-setting act. The decisive legal basis was that the letter did not constitute an administrative act establishing salary rights under art. 7, Chapter VIII of Annex VI to Law no. 284/2010, which would trigger the mandatory administrative complaint procedure before the court's leadership board; instead, it was a refusal to issue an administrative act, challengeable directly in administrative court under art. 8(1) second sentence of Law no. 554/2004, and the court found the board's lack of jurisdiction lawful.
Legislator headnote
AI generatedart. 18 alin. (2) din Legea nr. 284/2010, art. 493 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Salary grievance decision upheld as lawful refusal to issue administrative act, appeal dismissed: 72/25.08.2016) which declined jurisdiction over his salary grievance. The dispute arose when a court clerk sought annulment of that decision and an order to recalculate his salary with a 2-grade increase for 5 years of service, after the deputy president's letter refused to issue such salary-setting act. The decisive legal basis was that the letter did not constitute an administrative act establishing salary rights under art. 7, Chapter VIII of Annex VI to Law no. 284/2010, which would trigger the mandatory administrative complaint procedure before the court's leadership board; instead, it was a refusal to issue an administrative act, challengeable directly in administrative court under art. 8(1) second sentence of Law no. 554/2004, and the court found the board's lack of jurisdiction lawful.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedTemeiul legal pentru respingerea recursului ca nefondat.
Temeiul procedural pentru respingerea recursului ca nefondat.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, anularea Hotărârii nr. 72/25.08.2016, emise de pârât şi obligarea preşedintelui Curţii de Apel Galaţi să emită o decizie prin care să recalculeze şi să plătească drepturile salariale ale reclamantului, majorate cu 2 clase de salarizare de la data îndeplinirii celor 5 ani de vechime în funcţie, respectiv de la data de 01.08.2015.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 286 din 03 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 286 din 03 februarie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinţei atacate şi în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
Recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, că solicitarea de emitere a deciziei de majorare a drepturilor sale salariale a adresat-o Curţii de Apel Galaţi, după emiterea de către colegiul de conducere al curţii de apel a Hotărârii nr. 55/14.06.2016, prin care a fost admisă contestaţia formulată de o serie de grefieri din cadrul acestei instanţe, în sensul emiterii deciziilor de acordare a drepturilor salariale majorate cu 2 clase de salarizare, fără a se reţine aplicarea dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 284/2010.
În opinia recurentului, adresa nr. x/14.07.2016 stabileşte că are dreptul la majorarea de 5% pentru împlinirea celor 5 ani de vechime în funcţie şi reprezintă un act administrativ al conducerii Curţii de Apel Galaţi referitor la modul de stabilire a drepturilor sale salariale, care poate fi contestat la colegiul de conducere al curţii de apel.
Recurentul-reclamant a mai precizat că la data de 05.07.2010, a fost angajat în funcţia de grefier, în baza Deciziei nr. 101/05.07.2010, emisă de vicepreşedintele Curţii de Apel Galaţi, iar la data de 05.07.2015, a împlinit o vechime de 5 ani în funcţie, ceea ce îl îndreptăţeşte să primească, potrivit Legii nr. 284/2010, 2 clase de salarizare, ca urmare a încadrării într-o tranşă superioară de vechime în funcţie.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Intimatul-pârât Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat.
Intimatul-pârât a reiterat apărările formulate pe parcursul judecării litigiului în primă instanţă, susţinând că, prin raportare la dispoziţiile art. 7 alin. (1), Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, adresa nr. x/14.07.2016, emisă de vicepreşedintele Curţii de Apel Galaţi, nu reprezintă un act de stabilire a drepturilor salariale ci exprimă un refuz de emitere a unui act administrativ, care poate fi atacat direct în faţa instanţei de contencios administrativ.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Prin rezoluţia din 30 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 13 noiembrie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Cu titlu preliminar, se constată că, deşi prin cererea de recurs nu a fost indicat în mod expres niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., republicat, reclamantul a expus critici care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, caz în care, sentinţa atacată va fi analizată din perspectiva acestui motiv de nelegalitate.
Criticile recurentului-reclamant circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, sunt nefondate.
Prin Hotărârea nr. 72/25.08.2016, supusă controlului de legalitate prin cererea dedusă judecăţii în primă instanţă, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi a stabilit că nu este competent să soluţioneze contestaţia formulată de reclamantul A., grefier în cadrul curţii de apel, împotriva adresei nr. x/14.07.2016, emisă de vicepreşedintele Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a comunicat reclamantului că nu îndeplineşte condiţiile legale de acordare a drepturilor salariale majorate cu 2 clase succesive de salarizare, pentru avansarea în tranşa superioară de vechime în funcţie.
Colegiul de conducere al curţii de apel a reţinut că adresa nr. x/14.07.2016 nu reprezintă un act administrativ, deoarece nu produce efecte juridice, neconţinând dispoziţii de stabilire a drepturilor salariale şi ca atare, contestaţia formulată de reclamant nu poate fi examinată de colegiul de conducere, în temeiul art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010.
Prin aceeaşi hotărâre, Colegiul de conducere a stabilit că adresa contestată reprezintă, mai degrabă, un refuz de emitere a unui act administrativ, care, de principiu, poate fi atacat direct în faţa instanţei de contencios administrativ, potrivit art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Criticile recurentului-reclamant potrivit cărora adresa nr. x/14.07.2016 reprezintă un act administrativ al conducerii Curţii de Apel Galaţi, ce priveşte modul de stabilire a drepturilor sale salariale şi care poate fi contestat la colegiul de conducere, sunt nefondate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, personalul salarizat potrivit capitolului menţionat, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor sale salariale, poate formula contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, emis de ordonatorul de credite, la colegiul de conducere al curţii de apel, urmând ca, ulterior, să se adreseze instanţei de contencios administrativ cu o acţiune îndreptată împotriva soluţiei date de colegiul de conducere al curţii de apel.
În cauză, în mod judicios prima instanţă a reţinut că adresa nr. x/14.07.2016, emisă de vicepreşedintele Curţii de Apel Galaţi, nu reprezintă un act administrativ de stabilire a drepturilor salariale, aspect ce rezultă cu evidenţă din conţinutul acestei adrese, prin care s-a comunicat reclamantului refuzul de emitere a deciziei de stabilire a drepturilor sale salariale, aferente vechimii de 5 ani în funcţie.
În condiţiile arătate, adresa nr. x/14.07.2016 nu poate face obiect al contestaţiei adresate colegiului de conducere al curţii de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, care prevăd o procedură administrativă obligatorie pentru contestarea actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, ci pentru contestarea acestei adrese este necesară parcurgea de către reclamant a procedurii de drept comun reglementate de Legea nr. 554/2004 în cazului refuzului nejustificat de emitere a unui act administrativ, respectiv introducerea acţiunii direct în faţa instanţei de contencios administrativ, conform art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, în mod legal prin Hotărârea nr. 72/25.08.2016, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi a stabilit că nu este competent să cenzureze refuzul vicepreşedintelui curţii de apel de emitere, în favoarea reclamantului, a deciziei de stabilire a drepturilor salariale aferente vechimii de 5 ani în funcţie, refuz exprimat prin adresa nr. x/14.07.2016.
Distinct de argumentele prezentate anterior, prezintă relevanţă sub aspectul procedurii parcurse de reclamant, faptul că la data de 26.08.2016, acesta s-a adresat Curţii de Apel Galaţi cu o nouă solicitare de majorare a drepturilor sale salariale cu 2 clase de salarizare începând cu data de 01.08.2015, solicitare care a fost respinsă prin Decizia nr. 169/31.08.2016, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Galaţi.
Contestaţia formulată de reclamant împotriva acestei decizii, a fost respinsă de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi, prin Hotărârea nr. 78/21.09.2016.
Împotriva hotărârii emise de colegiul de conducere al curţii de apel, reclamantul a formulat plângere la instanţa de contencios administrativ, iar prin sentinţa civilă nr. 218 din 31 ianuarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei civile menţionate, ce face obiectul dosarului nr. x/2016, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cauza aflându-se în curs de soluţionare.
În consecinţă, în speţă, soluţia primei instanţe, care a apreciat că adresa nr. x/14.07.2016 nu reprezintă un act administrativ de stabilire a drepturilor salariale şi pe cale de consecinţă, a reţinut legalitatea şi temeinicia Hotărârii nr. 72/25.08.2016, emisă de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi, reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 286 din 3 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.