Applicability of pre-litigation procedures to Judicial Inspection dismissal resolutions under the Specialized Council Law

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamantele A. S.R.L. şi B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecţia Judiciară şi C., au solicitat anularea Rezoluţiei de clasare din 29 decembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015 de către Inspecţia Judiciară şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantele A. S.R.L. şi B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecţia Judiciară, au solicitat anularea Rezoluţiei de clasare din 29 decembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015 de către Inspecţia Judiciară şi obligarea pârâtei la continuarea procedurii disciplinare.

Prin încheierea de la termenul din 19 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a dispus ataşarea dosarului nr. x/2016 al CAB-SCAF la dosarul nr. x/2016 pentru a se verifica asupra excepţiei de litispendenţă şi a prorogat discutarea excepţiei de litispendenţă în raport de dosarul nr. x/2016 al CAB-SCAF, după ataşarea acestuia.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3073 din 17 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia litispendenţei, invocată de reclamanta B. S.R.L., a dispus reunirea dosarului nr. x/2016 la dosarul nr. x/2016, a respins, ca neîntemeiate, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B. S.R.L., invocate de pârâtul C., a admis excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile invocată de acelaşi pârât şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. S.R.L. şi B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecţia Judiciară şi C., ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 au formulat recurs reclamantele A. S.R.L. şi B. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată, desfiinţarea Rezoluţiei de clasare din 29 decembrie 2015, emisă de inspectorul judiciar cu privire la sesizarea nr. 5902/IJ/3497/DIJ/2015 şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

În motivarea recursului recurentele-reclamante arată că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, criticând soluţia de respingere ca inadmisibilă a acţiunii, având în vedere că societăţile recurente au urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, dacă la termenul din 17 octombrie 2016, instanţa ar fi pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii, reprezentantul convenţional al reclamantelor ar fi arătat faptul că procedura prealabilă a fost îndeplinită şi dovada în acest sens se regăseşte ataşată în dosarul nr. x/2016, care a fost reunit la dosarul nr. x/2016. Reunirea şi judecarea împreună a două dosare presupune şi luarea în considerare a înscrisurilor care se regăsesc în fiecare dintre cele două dosare, astfel că instanţa de fond a considerat în mod eronat că nu este îndeplinită procedura prealabilă, din moment ce dovada parcurgerii procedurii prealabile se regăseşte în dosarul nr. x/2016, iar instanţa nu poate să facă abstracţie de acest înscris.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurentele-reclamante au reiterat argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată, susţinând că se impune desfiinţarea rezoluţiei de clasare în discuţie şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare cu privire la activitatea desfăşurată de pârâtul C..

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât C. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, iar intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, deşi legal citată, nu a depus întâmpinare în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 30 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 13 noiembrie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârile Colegiului de Conducere nr. 109 şi 110 din data de 20 septembrie 2018.

6. Aspecte procedurale

Excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de reclamantele A. S.R.L. şi B. S.R.L. şi excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocate prin întâmpinare de intimatul-pârât C., au fost respinse, ca neîntemeiate, pentru următoarele argumente:

Cât priveşte primul aspect de inadmisibilitate invocat de intimatul-pârât, respectiv lipsa de temei pentru calea de atac, Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză de reclamantele A. S.R.L. şi B. S.R.L. este admisibil. Într-adevăr, în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluţia de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil. Or, prin sentinţa supusă analizei instanţei de control judiciar, prima instanţă nu a soluţionat contestaţia pe fond prin prisma dispoziţiilor de procedură din legea specială (Legea nr. 317/2004), astfel încât să devină incident textul la care a făcut referire intimatul-pârât, respectiv art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, potrivit căruia "hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă" ("definitivă" în sistemul actualului C. proc. civ.). Rezultă că recursul promovat în prezenta cauză este admisibil, legea permiţând exercitarea acestei căi de atac.

În referire la celălalt aspect de inadmisibilitate a recursului, pentru neîncadrarea motivelor între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., de fapt, fiind vorba de excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, Înalta Curte apreciază că recursul este motivat, criticile invocate putând fi circumscrise motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Cu privire la excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului dedus judecăţii, Înalta Curte constată că interesul reclamantelor A. S.R.L. şi B. S.R.L. de a acţiona există şi este actual, manifestat în vederea obţinerii unei soluţii favorabile pe fondul cererii de chemare în judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantele A. S.R.L. şi B. S.R.L. este fondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că aspectele de nelegalitate sesizate de recurentele-reclamante vizând modalitatea de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii cererilor reunite, deşi întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (aşa cum s-a reţinut anterior, la pct. 6 din decizie) urmând a fi analizate din această perspectivă.

În cauză, recurentele-reclamante au învestit instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii Rezoluţiei nr. 5902/IJ/3497/DIJ/2015 a Inspecţiei Judiciare, prin care s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b), raportat la art. 47 lit. b) din Legea nr. 317/2004, clasarea sesizării formulate de reclamante privind savârşirea unor abateri de către magistratul indicat în cererea de chemare în judecată.

Instanţa de fond a respins acţiunea, constatând că reclamantele nu au făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi că legea specială, Legea nr. 317/2004, nu conţine nicio prevedere derogatorie cu privire la procedura prealabilă în cazul contestării unei rezoluţii de clasare.

Înalta Curte reţine că, prin Decizia nr. 397/03.07.2014, Curtea Constituţională a României a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituţională, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

Ulterior pronunţării instanţei de contencios constituţional, în jurisprudenţă au fost exprimate opinii diferite cu privire la regimul juridic al căilor de atac formulate împotriva rezoluţiilor de clasare emise de Inspecţia Judiciară, unele instanţe apreciind că rezoluţiile vor fi atacate în condiţiile reglementate de dispoziţiile dreptului comun (Legea nr. 554/2004), cum a reţinut şi instanţa de fond în speţa de faţă, alte instanţe opinând pentru aplicarea regimului juridic prevăzut de Legea nr. 317/2004, referitor la rezoluţiile de respingere a sesizărilor adresate Inspecţiei Judiciare.

Urmare acestor interpretări contrare, exercitând rolul său principal de unificator de jurisprudenţă, Înalta Curte, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017 de secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit că:

"Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

Pentru a dispune în acest sens, secţia de contencios administrativ şi fiscal a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), respectiv conform regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării (art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii), şi nu potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, soluţia instanţei de fond, prin care s-a apreciat a fi necesară formularea unei plângeri prealabile împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 5902/IJ/3497/DIJ/2015, emisă de Inspecţia Judiciară, este nelegală şi, reţinând că prima instanţă a apreciat în mod eronat cu privire la inadmisibilitatea acţiunii, fără a se mai intra în cercetarea fondului, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza instanţei de fond pentru continuarea judecăţii.

Prima instanţă va stabili cadrul procesual corect în cauză, în raport de faptul că a fost chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii, urmând a se analiza calitatea procesuală pasivă în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.

Totodată, reţinând că recurentele-reclamante nu au criticat soluţia pronunţată de instanţa de fond asupra excepţiilor litispendenţei, lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C. şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B. S.R.L., astfel încât aceste soluţii au căpătat caracter definitiv, Înalta Curte va menţine dispoziţiile din sentinţa atacată, privitoare la admiterea excepţiei litispendeţei şi respingerea atât a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C., cât şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B. S.R.L.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatându-se incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea în parte a sentinţei civile nr. 3073 din 17 octombrie 2016 şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele A. S.R.L. şi B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3073 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.