Traffic contravention appeal remitted to offense-site court as exclusive venue under special law.

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, secţia civilă, la data de 23 august 2018, sub nr. x/2018, petentul A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE - BRIGADA AUTOSTRĂZI ŞI MISIUNI SPECIALE - BIROUL DE POLIŢIE AUTOSTRADA 3, plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie seria x, eliberat de Serviciul Rutier I.P.J. Ploieşti din cadrul M.A.I., la data de 12.08.2018, ora 22:47.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa civilă nr. 647/2019 din 23 ianuarie 2019, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa, invocată de către intimat, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "plângere contravenţională", formulată de către petent A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Afacerilor Interne Inspectoratul General al Politiei Romane - Brigada Autostrăzi şi Misiuni Speciale - Biroul de Poliţie Autostrada 3, în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

În esenţă, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, competenţa teritorială stabilită la acest text fiind exclusivă, de ordine publică, astfel că, petentul trebuie să îşi îndrepte plângerea către judecătoria în a cărei circumscripţie a fost constatată fapta, fără a avea opţiunea alegerii instanţei unde doreşte să îi fie judecată cererea.

S-a mai reţinut că, din procesul-verbal atacat reiese că presupusa faptă contravenţională este săvârşită pe autostrada A3 km 42, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Ploieşti, iar nu în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Constanţa, aspect reţinut inclusiv în baza adresei emisă de către Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., aflată la dosar.

2.2.) Pe rolul Judecătoriei Ploieşti, cauza a fost înregistrată la data de 12 februarie 2019, sub nr. x/2018, care, prin sentinţa civilă nr. 4341 din 29 mai 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti; a dispus declinarea cauzei având ca obiect "plângere contravenţională" formulată de petent A., împotriva procesului-verbal de contravenţie seria x, emis de intimatul Ministerul Afacerilor Interne Inspectoratul General al Politiei Romane - Brigada Autostrazi şi Misiuni Speciale - Biroul de Politie Autostrada 3, în favoarea instanţei competente, respectiv, Judecătoria Buftea, şi a trimis dosarul Judecătoriei Buftea, spre competentă soluţionare.

Instanţa a reţinut că, în privinţa plângerilor contravenţionale, împotriva proceselor-verbale ce au ca obiect fapte contravenţionale prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice - republicare, art. 118 alin. (1) din acest act normativ stabileşte că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta, instanţa reţinând că dispoziţia legală în cauză instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă, petentul fiind ţinut de această regulă de competenţă.

Analizând procesul-verbal nr. x din data de 12.08.2018, s-a observat că acesta a fost încheiat de către A.s. B., agent de poliţie din cadrul IPJ Ilfov, după cum rezultă din adresa comunicată de către IPJ Prahova.

Observând că locul constatării faptei este locul întocmirii procesului-verbal, după cum se poate deduce şi din Decizia nr. 43/2016 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal, publicată în M. Of., Partea I nr. 107 din 07.02.2017, decizie care a stabilit sensul noţiunii de dată a constatării contravenţiei drept data întocmirii procesului-verbal de contravenţie, instanţa a reţinut că procesul-verbal a fost întocmit de către un agent din cadrul IPJ Ilfov.

Având în vedere că, potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, unitatea administrativ-teritorială Ilfov este situată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti, invocată de către instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe petentul A. şi pe intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Brigada Autostrăzi şi Misiuni Speciale - Biroul de Poliţie Autostrada 3, în favoarea Judecătoriei Buftea.

2.3). La data de 11 iulie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia civilă, iar prin sentinţa civilă nr. 5907 din 09 octombrie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu de instanţă şi în consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a cauzei ce priveşte pe petent A. şi pe intimat Ministerul Afacerilor Interne Inspectoratul General al Politiei Romane - Brigada Autostrăzi şi Misiuni Speciale - Biroul de Politie Autostrada 3, în favoarea Judecătoriei Ploieşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat din oficiu judecata cauzei, şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă, pe calea regulatorului de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Buftea a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, în continuare, fiind reţinute prevederile art. 131 C. proc. civ. alin. (1) şi (2).

Textele art. 130 şi art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea competenţei de către instanţă "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", singura excepţie pentru depăşirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

În speţa dedusă judecăţii, s-a reţinut că primul termen de judecată în faţa Judecătoriei Ploieşti a fost fixat la data de 03.04.2019, termen la care instanţa a considerat că este competentă să soluţioneze cererea, iar excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu a fost pusă în dezbaterea contradictorie a părţilor la termenul de judecată din 29.05.2019 (al doilea termen de judecată fixat în cauză).

În aceste condiţii, a considerat instanţa, prin prorogare legală de competenţă, instanţa competentă teritorial faţă de dispoziţiile art. 130 C. proc. civ. este Judecătoria Ploieşti, învestită iniţial de reclamant, orice altă instanţă devenind necompetentă absolut să judece cauza în urma efectului iniţial al prorogării de competenţă.

Dincolo de acest aspect, s-a mai reţinut că locul constatării contravenţiei este localitatea Autostrada A3 km 42, care se află în circumscripţia Judecătoriei Ploieşti (adresă C.N.A.I.R.), astfel că, şi din acest punct de vedere a apreciat că instanţa competentă pentru a soluţiona prezenta plângere contravenţională este Judecătoria Ploieşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Judecătoriei Ploieşti, pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/12.08.2018, emis de I.G.P.R.- Brigada Autostrăzi şi Misiuni Speciale - Biroul de Poliţie Autostrada 3, contravenientul A. a fost amendat cu suma de 1.305 RON, cu reţinerea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, în baza art. 111 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât, a condus cu viteza de 183 km/h pe autostrada A3, sensul către Ploieşti.

Se apreciază că instanţa competentă teritorial să soluţioneze plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei sus- menţionat este Judecătoria Ploieşti, şi nu Judecătoria Buftea, întrucât fapta sancţionată prin procesul-verbal de contravenţie a fost săvârşită pe Autostrada A3 km. 42, în localitatea Gherghita, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Ploieşti.

Potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cererilor având ca obiect plângere împotriva procesului-verbal prin care au fost constatate contravenţii prevăzute de acest act normativ, aparţine Judecătoriei în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus- menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că petentul- contravenient trebuie să se adreseze exclusiv instanţei de la locul constatării faptei, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

Or, din cuprinsul procesului-verbal contestat în prezenta cauză, rezultă că fapta a fost săvârşită pe Autostrada A3, km. 42, în fapt, localitatea Gherghita, astfel cum rezultă din adresa comunicată de C.N.A.I.R. cu nr. x/98282 din 20.09.2018, pe raza acestei localităţi fiind surprins de radar autoturismul condus de petent cu o viteză de 183 km./h, şi, în acest caz, locul constatării contravenţiei este locul în care vehiculul a fost surprins de aparatul radar.

În speţă, operează principiul de drept specialia generalibus derrogant, fiind astfel prioritară regula de competenţă specială prevăzută de art. 118 alin. (1) teza finală din O.U.G. nr. 195/2002, act normativ în baza căruia a fost încheiat procesul-verbal contestat, şi, prin urmare, făcând aplicarea normei speciale în materie, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, care reprezintă judecătoria în a cărei rază teritorială a fost constatată fapta.

În consecinţă, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Judecătoria Ploieşti.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. şi pe intimatul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE - BRIGADA AUTOSTRĂZI ŞI MISIUNI SPECIALE - BIROUL DE POLIŢIE AUTOSTRADA 3, în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2019.