Jurisdictional Competence for Challenging CSM Judicial Section Decisions: Transfer and Promotion Disputes

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2019

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 iulie 2019, sub nr. x/2019, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, contestaţie împotriva Hotărârii secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 69 din 22 ianuarie 2019, prin care s-a respins cererea formulată de aceasta în vederea transferului de la Judecătoria Piatra Neamţ, la Tribunalul Neamţ, solicitând anularea acestei hotărâri, cu consecinţa obligării pârâtului să dispună transferul său, ca urmare a promovării pe loc, de la Judecătoria Piatra Neamţ, la Tribunalul Neamţ, la una din secţiile civile ale acestei instanţe, totodată, solicitând şi anularea parţială a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv, art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006, în raport cu dispoziţiile cuprinse în Capitolul V din Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor nr. 303/2004, care reglementează promovarea judecătorilor în baza unui examen de promovare, în măsura în care se referă şi la transferul judecătorilor la instanţa superioară corespunzătoare gradului profesional obţinut prin examen de promovare pe loc, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

2). Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat disjungere capătului de cerere având ca obiect Hotărârea nr. 69/22.01.2019 a secţiei pentru Judecători, admiterea excepţiei de necompetenţă materială şi declinarea soluţionării acestui capăt de cerere în favoarea Curţii de Apel Bacău; respingerea capătului de cerere având ca obiect anulare Hotărârii nr. 69/22.01.2019 a secţiei pentru judecători, ca neîntemeiată şi respingerea, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca neîntemeiat a capătului de cerere având ca obiect anularea parţială a art. 3 din Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

3). Procedura de soluţionare a cauzei

În cauză s-a derulat procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 22 august 2019, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a cauzei, în data de 12.11.2019, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei formulate.

În temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de intimat, cât şi de instanţă în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatoarea A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 69 din 22 ianuarie 2019 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, prin care s-a respins cererea acesteia de transfer de la Judecătoria Piatra Neamţ, la Tribunalul Neamţ.

Sub aspectul competenţei materiale a Înaltei Curţi de a soluţiona în primă instanţă contestaţia formulată, urmează a se analiza dacă hotărârea respectivă se circumscrie prevederilor art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"Art. 29. - (…)

(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen şi în secţii, se iau prin vot direct şi secret şi se motivează.

(5) Hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile şi se comunică de îndată.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii şi pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători.

Rezultă că, potrivit art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu contestaţie direct la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În sens larg, se poate susţine că toate hotărârile emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii vizează cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, însă, un asemenea argument cu caracter de maximă generalitate nu poate conferi consistenţă teoriei că toate hotărârile emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sunt supuse contestaţiei formulate la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum pretinde contestatoarea cât priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea parţială a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv, art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006.

Totodată, se reţine că art. 9 din Legea nr. 304/2004 de organizare judiciară, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018, prevede că:

Hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun.

În consecinţă, cum prezenta hotărâre nu este pronunţată în materie disciplinară, contestarea acesteia se face conform dreptului comun, reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) teza a doua şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, raportat la rangul central al emitentului actului, competenţa materială de soluţionare în fond revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bacău, instanţă competentă teritorial în raport cu domiciliul contestatoarei.

Temeiul de drept al soluţiei pronunţate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi, având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 304/2004 şi 10 alin. (1) teza a doua şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Curtea de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2019.