Peremption of tax appeal for missing five-day deadline to challenge suspension of security measures execution

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 89/2017 din 23 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis cererea astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală; a anulat decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 13 decembrie 2016 şi a dispus suspendarea efectelor acestei decizii de instituire a măsurilor asigurătorii până la soluţionarea definitivă a cauzei; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava, la data de 20.07.2017.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 22 noiembrie 2018, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 22.09.2020, termen preschimbat ulterior din oficiu, la 12.11.2019, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 -495 C. proc. civ., în şedinţă publică.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepţia nulităţii recursului pentru formularea acestuia cu depăşirea termenului prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să o admită, şi să respingă recursul, ca tardiv formulat, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În cauza de faţă, prima instanţă s-a pronunţat, prin sentinţa nr. 89/2017 din data de 23 mai 2017, asupra cererii de suspendare a executării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 13 decembrie 2016, pe care a admis-o, precum şi asupra acţiunii vizând anularea actului administrativ, pe care a încuviinţat-o.

Hotărârea astfel pronunţată este supusă unor termene de recurs diferite, întrucât petitele soluţionate prin sentinţa atacată sunt întemeiate pe prevederi legale distincte. Astfel, soluţia privind acţiunea în anulare este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare, în raport de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, iar soluţia privind cererea de suspendare a executării actului administrativ este supusă recursului, în termen de 5 zile de comunicare, în raport de dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin recursul exercitat, recurenta- pârâtă a formulat critici vizând exclusiv dispoziţia de suspendare a executării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 13 decembrie 2016.

În atare situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, conform cărora, "Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare". (hotărârea prin care se pronunţă suspendarea- s.n.)"- cazul în speţă, calea de atac fiind recursul, dată fiind materia de soluţionare, contenciosul administrativ.

Prin urmare, legea pretinde exercitarea căii de atac în termenul menţionat, termen legal imperativ, care are ca punct/moment de plecare data comunicării hotărârii, moment de la care se calculează termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru formularea cererii de recurs deduse judecăţii, ce se calculează potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când au început, nici ziua când s-au sfârşit acestea).

Termenul imperativ de 5 de zile, în care se poate declara recurs împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care se dispune suspendarea executării actului administrativ este socotit de la momentul comunicării respectivei hotărâri, iar, potrivit dispoziţiilor art. 487 alin. (1) teza I C. proc. civ., recursul se motivează în termenul de declarare a recursului, fapt care nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părţii.

Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură. De asemenea, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 din acelaşi act normativ, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.

În situaţia nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd următoarele: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că sentinţa instanţei de fond a fost comunicată recurentei- pârâte la data de 12 iulie 2017 şi, în aplicarea prevederilor legale anterior redate, reiese că termenul pentru exercitarea recursului s-a împlinit la data de 18 iulie 2017.

Or, conform datei poştei menţionate pe plicul de expediere, recursul a fost exercitat la 20 iulie 2017, deci, cu încălcarea termenului legal, imperativ şi de decădere prevăzut de art. 14 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, partea neinvocând nicio împrejurare mai presus de voinţa sa care să o fi împiedicat în exercitarea căii de atac.

Neexercitarea dreptului procesual- în speţă, a recursului- în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea definitivă a hotărârii pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Legea procesual civilă reglementează şi situaţia în care partea, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, a fost în imposibilitate de exercitare în termenul legal a unui act procedural, caz în care devin aplicabile dispoziţiile art. 186 ce dispun:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Or, Înalta Curte constată că, în speţă, recurenta- pârâtă nu a solicitat repunerea sa în termen.

Prin urmare, recursul a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ şi de decădere prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, partea neinvocând nicio împrejurare mai presus de voinţa sa care să o fi împiedicat în exercitarea căii de atac.

Având în vedere această situaţie, cât şi dispoziţiile art. 185 C. proc. civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părţii din dreptul de a exercita această cale extraordinară de atac, conform art. 185 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ., afară de cazul când legea dispune altfel -ceea ce, în cauză, nu se poate reţine-, sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei -ceea ce, în cauză, nu s-a susţinut-, Înalta Curte urmează a da eficienţă textului de lege sus- evocat şi, pe cale de consecinţă, a respinge recursul declarat de recurenta- pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava, ca tardiv formulat.

Prin aplicarea acestor dispoziţii, imperative, nu se poate considera o încălcare a dreptului la o cale efectivă de atac (art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului). În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că liberul acces la justiţie nu reprezintă un drept absolut, exerciţiul acestuia fiind supus unor limite şi condiţii de procedură prevăzute de dreptul intern, cum sunt cele referitoare la nerespectarea termenelor procedurale, situaţie regăsită în speţa de faţă.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligată recurenta- pârâtă să plătească intimatei- reclamante S.C. "A." S.R.L. suma de 5.657,86 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, conform documentelor justificative depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava împotriva sentinţei nr. 89 din 23 mai 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Obligă recurenta- pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava să plătească intimatei- reclamante S.C. "A." S.R.L. suma de 5.657,86 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2019.