Recovery of rural development funds for non-compliance with young farmer installation project upheld, appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1.1. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, urmare a declinării cauzei de la Tribunalul Mehedinţi, reclamanta A. PFA a solicitat în contradictoriu cu pârâţii CIFIR-4 SV OLTENIA prin Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 26.03.2015 privind proiectul x/05.03.2012 "instalarea tânărului fermier A., jud. Mehedinţi şi înregistrat la AFIR sub nr. x din 30.03.2015 şi a Deciziei înregistrate sub nr. x/02.06.2015 a AFIR Bucureşti.

1.2. Soluţia instanţei de fond.

Prin sentinţa nr. 451 din data de 19.10.2016 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta reclamanta A. PFA în contradictoriu cu pârâţii CIFIR-4 SV OLTENIA prin Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

1.3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 451 din data de 19.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. PFA solicitând casarea hotărârii atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

În motivarea opţiunii sale procesuale recurenta reclamantă a susţinut următoarele:

Instanţa de fond a reţinut că în cauză s-a probat neatingerea obiectivului prevăzut de măsura 313, în condiţiile în care raporturile contractuale existente între părţi s-au derulat pe măsura 112.

Dacă instanţa de fond a analizat cauza prin prisma neîndeplinirii obligaţiilor impuse de măsura 313, aceasta a făcut o greşită aplicare a normelor aplicabile.

Pe lângă faptul că se circumscrie motivelor de nelegalitate prevăzute de C. proc. civ. în materia recursului, acest aspect denotă că posibilitatea şi probabilitatea ca, în astfel de cauze, deliberarea să nu fie una efectivă şi reală, bazată pe cunoaşterea pieselor şi lucrărilor dosarului şi pe analiza acestora ci, eventual, un copy-paste, în majoritatea motivării, dar care poate atrage existenţa unor motive de recurs fondate.

Se mai susţine că instanţa de fond a respins cererea reclamantei de a se solicita pârâtei comunicarea întregii documentaţii aferente celor două cereri de plată, apreciind că cele câteva înscrisuri depuse de pârâtă sunt suficiente.

Pe de altă parte, prin interogatoriul depus de reclamantă, însă respins de instanţa de fond, s-au evidenţiat o serie de inadvertenţe între susţinerile şi constatările pârâtei şi ceea ce rezultă din conţinutul înscrisurilor depuse de ambele părţi, context în care, instanţa de fond era ţinută să dezlege la modul real pricina, administrând toate probele necesare, concludente şi utile în vederea aflării adevărului.

Conform contractului de finanţare nr. x încheiat între părţi, obiectivul prevăzut de măsura 112, nicidecum 313 este: Implementarea proiectului "Instalarea tânărului fermier A. PFA" care, conform Planului de afaceri, avea ca obiectiv, "dezvoltarea fermei de tip zootehnic prin înmulţirea cu 50 de familii de albine şi 50 de stupi verticali, achiziţionarea unei centrifugi cu 18 rame de inox alimentar şi a unui topitor solar inox", astfel încât până în anul trei de la instalare să crească dimensiunea economică a fermei, de la 14,11 UDE la 18,26 UDE, cu 4,15 UDE faţă de anul 0, aşa cum prevede Ghidul solicitantului aferent Măsurii 112.

Pentru a hotăra că "nu s-a atins obiectivul prevăzut de măsură", instanţa avea nevoie de probe.

Nu sunt şi pentru că instanţa de fond "s-a mulţumit" să analizeze speţa prin prisma a câteva înscrisuri depuse de părţi, respingând administrarea tuturor celorlalte probe solicitate de reclamantă, respectiv expertiză de specialitate şi interogatoriul pârâtei, singurele în măsură să ateste starea de fapt, în opinia reclamantei.

Dacă s-ar fi administrat probatoriul administrat, inclusiv cu dosarul administrativ din posesia pârâtei ar fi fost depus, instanţa putea să constate că reclamanta a respectat întocmai termenii contractuali, că suma primită ca primă tranşă a fost folosită efectiv şi strict conform prevederilor contractuale, că au fost achiziţionate centrifuga cu 18 rame din inox alimentar şi topitor solar inox, că a fost înmulţit numărul de familii de albine la 220, deci peste limita minimă impusă.

Ori, pentru a se pronunţa pe o stare de fapt, instanţa trebuie să-şi grefeze soluţia pe probe, care au fost respinse ca inutile cauzei, astfel că în cauză a fost pronunţată o hotărâre nelegală, motivată strict teoretic, fără antamarea reală a fondului dedus judecăţii.

Un al doilea argument folosit de instanţă în motivarea respingerii acţiunii este că a fost probată "existenţa elementului subiectiv, reţinându-se fără echivoc încălcarea de către reclamantă a prevederilor naţionale şi europene, dispoziţii transpuse şi în contractul de finanţare", fără a fi motivată această concluzie.

Instanţa de fond a apreciat că, o eventuală nedepunere a cererii de plată a tranşei a doua, sau retragerea cererii depuse, echivalează cu "încălcarea de către reclamantă a prevederilor naţionale şi europene".

În acest context, au fost ignorate inclusiv înscrisurile depuse la dosar, printre care şi Fişa de verificare tehnică şi financiară prin care se concluzionează că cererea de plată a tranşei II este "Conformă" şi care fac dovada depunerii cererii şi nu numai, inclusiv dovada îndeplinirii condiţiilor, ceea ce denotă că la dosarul depus cu cererea de plată a tranşei II există documente care atestă "conformitatea" cererii, recte faptul că toate obligaţiile existente până la acest moment în sarcina reclamantei au fost îndeplinite.

În condiţiile în care nu s-a dovedit sub nici un fel de formă crearea de către noi de condiţii artificiale în cadrul acestui proiect, ori folosirea fondurilor primite în alte scopuri, ori neîndeplinirea obligaţiilor "de facto" stipulate în contract, simpla susţinere a pârâtei cum că "neregula" constă în nedepunerea în termen a cererii pentru plata tranşei a doua, contrazisă chiar de înscrisurile depuse în prezenta cauză, nu poate fi primită ca şi argument suficient, valabil şi legal pentru stabilirea în sarcina reclamantei a restituirii sumei primite ca primă tranşă în cadrul contractului de finanţare.

Se apreciază judecata a fost una lapidară, nebazată pe probe, afectată de chiar confundarea legislaţiei aplicabile, pe de o parte, iar pe de altă parte, greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material, context în care se apreciază că se impune casarea sentinţei de fond şi rejudecarea fondului cauzei urmând ca, în această procedură, să se facă aplicabilitatea prevederilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., prin raportare la art. 497 C. proc. civ., în sensul de a se trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, urmând ca, în rejudecare, instanţa de fond să administreze toate probele pertinente, concludente, necesare şi utile rezolvării fondului pricinii

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

2.1. Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu prealalbil este de menţionat că reclamanta deşi nu a individualizat motivele de nelegalitate de care se prevalează prin cererea de recurs, instanţa de control judiciar reţine că criticile acesteia se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. conform căruia instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii prin aceea că nu a încuviinţat cererile în probaţiune formulate de reclamantă, apte în opinia acesteia să demonstreze nelegalitatea actelor administrative contestate şi motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conform căruia hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia de respingere a acţiunii pe argumentul neatingerii obiectivului prevăzut de măsura 313, în condiţiile în care raporturile contractuale existente între părţi s-au derulat pe măsura 112.

Criticile reclamantei referitoare la neîncuviinţarea probatoriului solicitat constând în interogatoriu şi în solicitarea de depunere a dosarului administrativ complet deţinut de pârâta intimată sunt nefondate.

Din dispoziţiile art. 255 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului. Prin urmare, probele trebuie să fie concludente şi pertinente, ceea ce presupune verificarea relaţiei existente între pretenţiile formulate şi faptul susceptibil de probare, şi dacă probele solicitate poartă asupra unor împrejurări care sunt de natură să ducă la soluţionarea cauzei.

Dispoziţiile art. 258 C. proc. civ., prevăd de asemenea că probele se vor încuviinţa numai dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 255 C. proc. civ.

Sub acest aspect, este de observat că starea de fapt rezultată în baza mijloacelor de probă administrate în dosarul cauzei au conturat şi confirmat împrejurarea că reclamanta a depus cererea de plată nr. x cu depăşirea termenului contractual convenit, care la cererea sa a fost prelungit de două ori, la care se adaugă şi împrejurarea că reclamanta ulterior depunerii cererii de plată nr. x prin mandatar cu procură specială a formulat cerere de retragere a dosarului aferent cererii de plată a tranşei a doua.

Acestea au fost şi considerentele de fapt ale organului administrativ intimat care au justificat măsura rezilierii unilaterale a contractului de finanţare şi dispoziţia de recuperare a tranşei I acordată reclamantei, prin emiterea procesului-verbal contestat în prezenta cauză.

Prin urmare, raportând cele expuse şi dispoziţiile legale enunţate la litigiul pendinte, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a apreciat în mod legal că faţă de înscrisurile existente la dosar cererea în probaţiune formulată de reclamantă privind întocmirea unei adrese către autorităţile pârâte pentru comunicarea dosarului administrativ, precum şi proba cu interogatoriul pârâtelor sunt inutile cauzei.

Nu este fondată nici critica referitoare la aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa de fond indicând dintr-o eroare materială referirea la măsura 313 în finalul considerentelor, în condiţiile în care la expunerea situaţiei de fapt reţinută din probatoriul administrat şi evaluat în cauză, a fost identificată în mod corect măsura 112.

Astfel, aşa cum rezultă din considerentele instanţei de fond s-a avut în vedere că între părţi s-a încheiat contractul de finanţare nr. x/05.03.2012 având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru implementarea proiectului "Instalarea tânărului fermier A. PFA", urmare a aprobării planului de afaceri întocmit de beneficiarul care a avut ca obiectiv specific dezvoltarea fermei de tip zootehnic prin înmulţirea cu 50 de familii de albine şi 50 de stupi verticali, achiziţionarea unei centrifugi cu 18 rame de inox alimentar şi a unui topitor solar inox, astfel încât până în anul trei de la instalare să crească dimensiunea economică a fermei de la 14,11 UDE la 18,26 UDE, cu 4,15 UDE faţă de anul 0, aşa cum prevede Ghidul solicitantului aferent Măsurii 112.

În acest context, este fără nici o îndoială că instanţa de fond a avut în vedere prevederile din Ghidul solicitantului aferent Măsurii 112, precum şi dispoziţiile din contractul de finanţare încheiat de reclamantă cu autoritatea publică pârâtă, dispoziţii ale căror nerespectare au dus la recuperarea asistenţei financiare acordate.

Astfel prin contractului menţionat, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit s-a angajat să acorde o finanţare nerambursabilă de maxim 108.082,00 RON (25.000 euro), echivalent a 100% din valoarea totală eligibilă a proiectului, din care efectiv reclamantei i-au fost decontată în baza Dosarului Cererii de Plată pentru tranşa I, conform situaţiei de cheltuieli acceptate la plată, suma de 64.849,00 RON, echivalentul a 15.000,00 euro, reprezentând 60% din valoarea totală a proiectului.

Durata de realizare a investiţiei şi implementare a proiectului a fost de maxim 33 de luni.

Prin Planul de afaceri, beneficiarul a avut ca obiectiv specific dezvoltarea fermei de tip zootehnic prin înmulţirea cu 50 de familii de albine şi 50 de stupi verticali, achiziţionarea unei centrifugi cu 18 rame de inox alimentar şi a unui topitor solar inox, astfel încât până în anul trei de la instalare să crească dimensiunea economică a fermei de la 14,11 UDE la 18,26 UDE, cu 4,15 UDE faţă de anul 0, aşa cum prevede Ghidul solicitantului aferent Măsurii 112.

Deşi reclamanta şi-a asumat obligaţia prevăzută de art. 4, alin. (4) din Contractul de finanţare, în conformitate cu care avea obligaţia să depună a doua cerere de plată în maxim 33 de luni de la semnarea acestuia, termen suplimentat prin acordul părţilor la solicitarea reclamantei cu încă 2 luni, a depus cererea de plată cu depăşirea acestuia, iar în aceeaşi zi a formulat cerere prin mandatar cu procură specială de retragere a dosarului aferent cererii de plată a tranşei a doua.

În acest context, în mod legal autoritatea publică pârâtă a constatat că prin neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, reclamanta a săvârşit o neregulă, astfel că s-au dovedit îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 11 alin. (3) din contractul de finanţare pentru activarea pactului comisoriu şi rezilierea unilaterală a contractului, iar pentru restabilirea situaţiei anterioare s-a dispus emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 26.03.2015 în vederea recuperării sumei alocate la cererea de plată nr. x şi a accesoriilor aferente.

În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că actele administrative sunt legale din perspectiva criticilor formulate, iar hotărârea instanţei de fond care le-a validat este pronunţată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta reclamanta A. P.F.A., ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. P.F.A. împotriva sentinţei nr. 451/2016 din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2019.