Judicial suspension of administrative enforcement: lack of "well-justified case" and "imminent harm" under Law 554/2004 regarding EU-funded project budgetary claims

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 31.01.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Roşiorii de Vede a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.01.2017.

Ulterior, printr-o cerere completatoare, reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării şi cu privire la Decizia nr. 240626/14.03.2017 emisă de Organismul Intermediar pentru Energie în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2756 din 30 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de suspendare a executării, astfel cum a fost precizată şi modificată, formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Roşiorii de Vede, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie, ca neîntemeiată şi s-a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 6573,69 RON, achitată conform recipisei de consemnare seria x nr. x nr. x/1/09.03.2017 la A. unitatea Sucursala Alexandria.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 2756 din 30 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Roşiorii de Vede solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 240626/14.03.2017 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.01.2017, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Recursul este întemeiat pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului arată, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că instanţa de fond nu s-a raportat la toate aspectele invocate prin cererea de suspendare a executării, respectiv nu a analizat suficient următoarele aspecte: încălcarea de către Organismul Intermediar pentru Energie a principiului securităţii juridice; a obligaţiei de a motiva actele administrative emise; lipsa neregulilor; lipsa dovezilor privind prejudiciul adus bugetului UE.

Critică faptul că prima instanţă a invocat împrejurarea că aspectele invocate ar necesita o cercetare a fondului cauzei, recurenta-reclamantă apreciind că hotărârea judecătorească este nemotivată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că în speţă este îndeplinită cerinţa referitoare la existenţa cazului bine justificat, având în vedere că în Articolul 5 din Contractul de finanţare sunt enumerate cheltuielile eligibile, printre care la lit. (a) şi (b) se regăsesc cheltuielile pentru investiţia de bază şi organizarea de şantier, iar potrivit prevederilor art. 8 (18) din acelaşi contract, OIE şi AM POS CCE au dreptul de a efectua corecţii parţial sau în totalitate a cheltuielilor aferente unei cereri de rambursare, în cazul constatării unor cheltuieli neeligibile şi/sau în cazul nerespectării/ încălcării prevederilor contractuale şi/sau legale, naţionale şi/sau comunitare aplicabile.

Cu toate acestea, arată că Procesul-verbal atacat cuprinde o serie de aprecieri contradictorii referitoare la încadrarea acestor cheltuieli şi că recurenta-reclamantă a respectat prevederile contractului de finanţare supunând spre aprobare Organismului Intermediar pentru Energie cheltuielile direct legate de obiectivele şi rezultatele proiectului. Urmare a verificărilor efectuate, autoritatea a apreciat eligibile aceste cheltuieli şi a aprobat plata lor, astfel că declararea ca neeligibile a acestor cheltuieli ulterior încalcă principiul securităţii juridice.

De asemenea, invocă nemotivarea actelor administrative atacate, susţinând că procesul-verbal nu se referă la situaţia de fapt concretă şi cuprinde consemnări contradictorii, iar pe de altă parte, Organismul Intermediar pentru Energie nu a arătat temeiurile de drept aplicabile speţei, ci a invocat doar generic Ordinul nr. 2228/2008. Totodată, arată că decizia atacată nu răspunde criticilor invocate în contestaţia administrativă, ci a preluat susţinerile din procesul-verbal.

Recurenta-reclamantă mai susţine că actele administrative ce fac obiectul cauzei nu prezintă abaterile de la legalitate presupuse a fi fost constatate de către autoritate şi nici nu prezintă dovezile în privinţa prejudiciului adus bugetului Uniunii Europene.

În acelaşi sens, recurenta-reclamantă consideră că este îndeplinită şi cerinţa privind necesitatea prevenirii unui prejudiciu iminent, deoarece executarea actului administrativ ar avea repercusiuni grave asupra bugetului recurentei, cu consecinţe de ordin social şi economic, respectiv ar bloca activitatea administraţiei locale.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate.

II. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În cauză, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Roşiorii de Vede a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.01.2017, precum şi a Deciziei nr. 240626/14.03.2017 emise de Organismul Intermediar pentru Energie în soluţionarea contestaţiei administrative.

2.1.1. Referitor la motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată, verificând considerentele hotărârii recurate, că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanţa explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situaţia de fapt şi susţinerile părţilor, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Astfel, motivarea hotărârii atacate este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele de la dosar, judecătorul fondului expunând în mod logic şi gradual argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, neîndeplinirea cerinţei cazului bine justificat fiind amplu motivată.

2.1.2. Înalta Curte găseşte a fi neîntemeiat şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei (...)".

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Astfel, pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiţii cumulative, şi anume: (1) cazul bine justificat, definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită la art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

În dreptul administrativ român operează, cu titlul de principiu, prezumţia de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sensul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului normativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, care să fie de natură a argumenta existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii pagubei.

La modul concret, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a opera suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate a acestuia.

Prin urmare, instanţa poate aprecia drept necesară o asemenea măsură când se oferă suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ, la o examinare sumară a aparenţei dreptului.

În recurs, Înalta Curte constată că în cauză nu se conturează elemente de natură să conducă la modificarea soluţiei date de către prima instanţă, care a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat şi că susţinerile reclamantei pe cazul bine justificat sunt în fapt considerente ce ţin de fondul cauzei, ce nu pot analizate în cadrul acestui demers judiciar

Mai mult, prin Sentinţa civilă nr. 1466 din data de 27 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017 s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Roşiorii de Vede, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie, având ca obiect acţiunea în anularea Deciziei nr. 240626/14.03.2017 privind soluţionarea contestaţiei administrative şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.10.2017.

Chiar dacă această sentinţă nu are caracter definitiv, soluţia pronunţată constituie un argument în susţinerea neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, întrucât această hotărâre judecătorească constituie un reper în verificarea aparenţei de legalitate a actelor administrative atacate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi efectuării unei evaluări aprofundate asupra legalităţii actului contestat, pronunţându-se în sensul validării acestuia.

Cu alte cuvinte, confirmarea pe fond a legalităţii actului administrativ de către instanţa care a fost învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare şi care a avut posibilitatea administrării unui probatoriu complex şi analizării actului dedus judecăţii sub toate aspectele, într-o procedură ce excede limitelor impuse acţiunii având ca obiect suspendarea executării actului administrativ şi pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie, face de prisos analiza, la nivel aparent, a legalităţii actului administrativ.

În consecinţă, având în vedere că nu a fost dovedită îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, nu se mai impune analizarea condiţiei pagubei iminente, aceasta neputând fi analizată în lipsa existenţei unui caz bine justificat, întrucât pentru a putea opera suspendarea executării actului administrativ se impune ca cele două condiţii să fie îndeplinite în mod cumulativ, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este legală, prin recurs nefiind aduse argumente care să determine pronunţarea unei soluţii contrare, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost confirmată şi de hotărârea pronunţată în acţiunea în anularea actelor administrative a căror suspendare a executării se solicită în dosarul de faţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Roşiorii de Vede împotriva Sentinţei civile nr. 2756 din 30 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Roşiorii de Vede împotriva Sentinţei civile nr. 2756 din 30 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2019.

GGC - GV