Suspension of debt-recovery action during bank bankruptcy under Article 20 of Law 83/1998
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the appellant company, upholding the Court of Appeal’s decision to suspend the appellate proceedings. The dispute concerned a claim for the realization of a monetary debt against a bank that was later declared bankrupt, where the appellate court had suspended judgment pursuant to statutory prohibitions on litigation against insolvent banks. The High Court held that the appeal lacked merit because the plaintiff’s request for a specific payment constituted an action for the realization of a claim, which is expressly suspended from the date of the opening of bankruptcy proceedings under the relevant bank insolvency legislation, thereby confirming the legal basis for the suspension.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 din Legea nr. 83/1998, art. 294 C. proc. civ, art. 201 din Legea nr. 83/1998; Suspension of debt-recovery action during bank bankruptcy under Article 20 of Law 83/1998: 2)art. 20 din Legea nr. 83/1998 nu este aplicabil, în speță, deoarece realizarea unei creanțe presupune o creanță existentă ori, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat să se constate acest fapt.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin încheierea din 6 februarie 2004, a dispus suspendarea judecății apelului formulat de SC P.T.I., în contradictoriu cu intimata B.T.R., prin lichidator Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, împotriva sentinței nr. 4808 din 8 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, în temeiul art. 20 din Legea nr. 83/1998.
Împotriva încheierii de suspendare, a formulat recurs apelanta SC P.T.I., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., arătând, în esență, că:
1)instanța de apel a dat o interpretare greșită prevederilor art. 20 din Legea nr. 83/1998, deoarece cererea are ca obiect recunoașterea unei creanțe iar nu realizarea acesteia.
2)art. 20 din Legea nr. 83/1998 nu este aplicabil, în speță, deoarece realizarea unei creanțe presupune o creanță existentă ori, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat să se constate acest fapt.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că reclamanta a formulat o acțiune în realizare, iar potrivit art. 294 C. proc. civ., în apel nu mai poate schimba obiectul cererii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 201 din Legea nr. 83/1998, în forma în vigoare la data pronunțării sentinței Tribunalului București nr. 1215 din 3 iulie 2002, de declarare a falimentului societății intimate (lege abrogată prin O.G. nr. 10/2004, privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului instituțiilor de credit, care, în art. 17, reglementează în aceiași termeni suspendarea acțiunilor judiciare), „de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare, pentru realizarea creanțelor asupra băncii debitoare sau bunurilor sale”.
Cum, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 58.000 dolari SUA, acțiunea sa este o acțiune în realizare și, prin urmare, în mod corect, instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 83/1998, față de faptul că prin sentința nr. 1215 din 3 iulie 2002, pronunțată de Tribunalul București, s-a dispus începerea procedurii falimentului societății intimate.
Așa fiind, față de cele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă SC P.T.I. București, împotriva încheierii din 6 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2004.