Inadmissibility of appeal against final data protection supervisory authority judgments under Law 677/2001

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2823 din 30 septembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a repus cauza pe rol; a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca nefondată; a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, şi a obligat pârâta să soluţioneze pe fond petiţia nr. 14190/10.06.2015 formulată de reclamantă; a respins, ca nefondată, cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 31 octombrie 2018, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursului, în data de 26.11.2019, ulterior, preschimbat din oficiu la data de 12.11.2019, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 -495 C. proc. civ., în şedinţă publică.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata- reclamantă, prin întâmpinare, Înalta Curte urmează să o admită, şi să respingă recursul, ca inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual- civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că, obiect al recursului poate fi o hotărâre dată în apel sau o hotărâre dată fără drept de apel, iar nu o hotărâre pronunţată, la rândul ei, într-un alt recurs exercitat de aceeaşi parte, admisibilitatea căii extraordinare de atac a recursului, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ, examinându-se restrictiv, în raport cu hotărârile prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. statuează că "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.".

În speţă, recurenta- pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a declarat recurs împotriva unei sentinţe prin care a fost soluţionată cererea formulată de intimata- reclamantă A. pe temeiul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, hotărâre care este definitivă, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (1) teza finală din aceeaşi Lege:

"Cererea- contestarea deciziei autorităţii de supraveghere, s.n.- se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă".

În atari condiţii, raportat şi la prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sentinţa Curţii de Apel Bucureşti nu era susceptibilă de a face obiectul unui recurs, nefiind o hotărâre dintre cele enumerate de art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., astfel că, sub acest aspect, se reţine inadmisibilitatea căii ordinare de atac promovate de recurenta- pârâtă.

Or, în lipsa unei dispoziţii derogatorii, hotărârea prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva deciziei autorităţii de supraveghere conform dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, nu poate fi atacată nici prin căile ordinare, şi nici prin căile extraordinare de atac, recursul declarat împotriva unei asemenea hotărâri fiind inadmisibil, întrucât, hotărârea recurată nu este din cea la care se referă textul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., situaţie în care, în această ipoteză, exercitarea căii ordinare de atac este inadmisibilă.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Se reţine, deci, că, sentinţa care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curţii Constituţionale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul la acces liber la justiţie, aşa cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reţinute de art. 16 din Constituţia României.

Faţă de cele de mai sus, nefiind întrunite condiţiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata- reclamantă, cu consecinţa respingerii prezentului recurs dedus judecăţii, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinţei civile nr. 2823 din 30 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2019.