VAT liability for stolen public forest assets: non-applicability of self-invoicing rules to state property held in administration

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2019

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2735/21 iunie 2018 s-a respins recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor împotriva încheierii din 16 martie 2015 şi a sentinţei nr. 1146/29 aprilie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Împotriva acestei decizii s-a promovat calea de atac a revizuirii, care însă priveşte doar una din sumele reprezentând TVA în analiză, respectiv 1.179.618 RON.

Analiza cererii de revizuire

Revizuirea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004.

S-a motivat în esenţă că, deşi recurenta a invocat aplicabilitatea în cauză a Hotărârii CJUE C-438/13, instanţa de recurs nu a făcut aplicarea prevederilor art. 14,16 şi 18 din Directiva nr. 2006/122/CE privind TVA.

S-a arătat că, aşa cum a reţinut Curtea Europeană de Justiţie în hotărârea pronunţată în cauza C 438/13, precum şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 2992/02.10.2015 dispoziţiile art. 124, alin. (4), lit. d), Codul fiscal în vigoare la momentul emiterii actelor fiscale contestate, dar abrogate începând cu 01.01.2013 ca urmare a procedurii de infringement declanşată de Comisia Europeană tocmai pentru modul în care au fost transpuse în legislaţia naţională art. 16 şi 18 din Directiva 2006/122/CE privind TVA, nu respectă dispoziţiile comunitare.

Or, Curtea de Apel respinge acţiunea întemeindu-şi motivarea pe dispoziţiile art. 124, alin. (4), lit. d), din) Codul fiscal,

Mai mult, conform Art. 113. - (1) din Legea 46/2008 -Codul silvic

"În cazul constatării prejudiciilor produse prin fapte ce pot fi calificate ca infracţiuni, persoana care are calitatea să le constate depune actul de constatare la unitatea sau la instituţia in care Îşi desfăşoară activitatea.

(2) Conducătorul unităţii sau al instituţiei prevăzute la alin. (1) transmite actul de constatare la parchetul de pe lângă instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial".

Art. 114. - Prevederile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile C. pen. şi ale C. proc. pen.. De asemenea, conform H.G. nr. 1076/2009 Regulamentul de pază a fondului forestier "Art. 3. - Personalul silvic cu atribuţii de pază a fondului forestier are obligaţia să ia măsuri de prevenire a săvârşirii de fapte care, potrivit prevederilor legale, constituie contravenţii sau infracţiuni silvice, să identifice persoanele care le-au săvârşit şi să ia măsuri în vederea sancţionării acestora şi recuperării pagubelor, potrivit legii". În speţă, nu apar incidente dispoziţiile art. 128, alin. (8), lit. a), din Codul fiscal texte pe care instanţa de fond le coroborează cu art. 128, alin. (4), lit. d), si) art. 128, alin. (8), lit. c) din Codul fiscal (pagina 18 partea de jos din sentinţă).

Mai mult, conform Codului silvic si H.G. nr. 229/2009 Romsilva are atribuţii bine definite nefiind reţinuta in sarcina sa obligaţia de a încheia contracte de asigurare pentru furt cu vreo societate de profil pentru fondul forestier proprietate publica a statului aflat in administrare atâta timp cât are in atribuţii paza acestui fond.

In concluzie sumele rezultate din prejudicii aduse fondului forestier proprietate publica a statului, constatate prin O.U.G. nr. 85/2006, cum este cazul celor stabilite prin Nota de constatare nr. x/13.12.2012, Raportul nr. x/11.12.2012, Actul de control nr. 4900/13.12.2012, Actul de control nr. 4861/10.12.2012, nu sunt ale Romsilva, ci au destinaţia unui fond special constituit la nivelul administratorului. evidenta este ţinuta pe proprietarul pădurii, respectiv statul roman prin Ministerul de Finanţe.

Conform art. 133 alin. (1) din Legea 46/2008 -Codul silvic,.Pentru fondul forestier proprietate publica a statului nu se plătesc taxe si impozite".

In acest context, nu putem vorbi de aplicarea dispoziţiilor art. 128, alin. (4), lit. d), din) Legea 571/2003 - Codul fiscal " Sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cuplata următoarele operaţiuni: . . . . . . . . . .d) bunurile constatate lipsa in gestiune cu excepţia celor la care se face referire la alin. (8) lit. a)-c)

Conform Codul fiscal (forma în vigoare Ia momentul litigiului) in sensul art. 128 -"este considerata livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar"

Or, asa cum am arătat mai sus, nu putem vorbi de bunuri lipsa in gestiune, întrucât paguba s-a produs in fondul forestier proprietate publica, iar potrivit punctului 210 din OMFP nr. 3055 din 2009 acestea sunt bunuri care nu pot fi integrate in activele si datoriile entităţii si se înregistrează in contabilitate in conturi in afara bilanţului.

Examinând cererea de revizuire în raport de motivele invocate, instanţa constată că aceasta este întemeiată.

Astfel, prin cererea de recurs recurenta a invocat incidenţa Hotărârii CJUE pronunţată în cauze C-438/13 vizând chiar transpunerea în legislaţia română a Directivei privind TVA nr. 2006/112/CE cu referire la art. 16 şi 18 din această .

Chiar dacă se referea la plata TVA de către societăţile de leasing în cazul imposibilităţii recuperării bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing financiar similitudinea cu speţa analizată este totală.

Apare evident şi similar, faptul că interpretarea dată de către intimata ANAF dispoziţiile incidente sus menţionate în sensul existenţei unei livrări de bunuri în cazul colectării TVA pentru tăierile ilegale de arbori este eronată.

De altfel, prevederea generală a art. 127 Codul fiscal în formularea de la momentul emiterii actului administrativ contestat era inaplicabilă şi în raport de legislaţia internă.

Pornind chiar de la dispoziţiile Codului Silvic invocate prin decizia analizată, faptul că recurenta desfăşoară şi activităţi de valorificare masă lemnoasă nu poate în niciun fel conduce la concluzia că furtul de masă lemnoasă ar reprezenta o "activitate economică".

Spre exemplu administratorii ariilor protejate de pe care s-ar sustrage material lemnos nu ar avea obligaţia colectării şi plăţii TVA întrucât nu desfăşoară decât componenta de pază nu şi cea economică, în schimb în restul suprafeţelor împădurite această obligaţie ar exista.

Mai mult, generalizarea unor astfel de interpretări ar face inaplicabile dispoziţiile art. 137 alin. (1) din Codul Silvic (Legea nr. 46/2008) conform cărora "pentru fondul forestier proprietate publică a statului nu se plătesc taxe şi impozite".

Rezultă faptul ca fondul forestier aflat in administrare nu este un bun aflat in patrimoniul RNP Romsilva integrat in activele acesteia pentru a se vorbi de o lipsa in gestiune. RNP Romsilva indeplineste doar un act de administrare si ţine o evidenta tehnico-silvica prin amenajamentcle silvice. Fondul forestier proprietete publica se afla in evidenta proprietarului, respectiv Statul Roman, având număr de inventar la Ministerul Finanţelor Publice.

In speţa, prejudiciile s-au produs in fond forestier proprietate publica a statului. Este adevărat ca revizuenta asigura serviciul de paza, dar paguba nu a vizat un bun aflat in patrimoniul RNP Romsilva

La fel de adevărat e faptul ca, potrivit legii, partea avea obligaţia şi are de a identifica si sesiza organele in drept cu privire Ia aceste incidente nedorite urmărind recuperarea prejudiciului, insa acesta, indiferent de cuantum sumele nu se fac venit la bugetul propriu, pentru a se considera ca este o livrare către sine, astfel incât să se aplice autofacturarea asa cum a considerat ANAF.

Conform art. 105 din Legea 46/2008 -Codul silvic - forma textului de lege in vigoare Ia momentul controlului:

"Art. 105. - (1) Prejudiciul adus pădurii, denumit in continuare prejudiciu, indiferent de natura juridica a proprietăţii si de suprafaţa pădurii avuta in proprietate, se evaluează potrivit legii.

(2) Valoarea prejudiciilor din pădurile Încadrate prin amenajamentul silvic in grupa I funcţionala, din perdelele forestiere de protecţie si din jnepenisuri se stabileşte prin multiplicarea de doua ori a valorii obţinute potrivit legii.

(3) In situaţiile in care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin. (1) si (2) nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigura serviciile silvice sau administrarea pădurii, acesta se recuperează de autoritatea publica centrala pentru finanţe publice, ca reprezentant al statului roman.

(4) Prejudiciul prevăzut la alin. (1) se evaluează de personalul silvic imputernicit potrivit legii.

(5) Sumele reprezentând contravaloarea prejudiciului care se recuperează se distribuie in conformitate cu prevederile legale in vigoare ".

Cât priveşte caracterul cert al creanţei, şi de aici suma pretinsă a se calcula ca TVA instanţa îşi însuşeşte afirmaţia expertul contabil A. (în expertiza extrajudiciară), conform căreia suma estimata a prejudiciului reprezintă o creanţa potenţială incerta, determinată prin metode indirecte de evaluare a unor bunuri furate care nu s-au aflat niciodată in proprietatea (asa cum in mod expres este prevăzut la art. 128 din codii fiscal) RNP Romsilva ci doar in administrarea sa. Lipsa din gestiune a acestora fiind înregistrată doar de către proprietarul fondului forestier (Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice) si, in plus, suma care va fi efectiv încasată pentru acoperirea acestui prejudiciu va fi virată integral intr-un fond special aflat la dispoziţia proprietarului Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice, neimpozabil şi cu un regim similar rezervelor fiscale ". (pag. 14 din Raportul de expertiză contabila extrajudiciara).

Toate acestea confirmă în ceea ce priveşte cererea de revizuire incidenţa legislaţiei comunitare în materie de TVA, iar în ceea ce priveşte plata TVA calculată suplimentar pentru tăierile ilegale de arbori analizată în Sentinţă şi Decizie, apare eronată interpretarea făcută, atât din perspectiva dreptului comunitar cât şi intern.

Cât priveşte celelalte sume reprezentând TVA necalculat de către Direcţia Silvică Sibiu, în cuantum de 387.808 RON, prin necontestarea pe calea prezentei, obligaţia a intrat în autoritatea de lucru judecat, sentinţa şi respectiv decizia urmând a fi menţinute sub acest aspect.

În concluzie Înalta Curte urmează a admite revizuirea în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din legea nr. 554/2004 să schimbe decizia contestată şi în conformitate cu dispoziţiile art. 496 C. proc. civ. să admită recursul recurentei şi rejudecând să admită în parte acţiunea, anulând în parte Decizia de impunere nr. x/10.12.2013, Raportul de inspecţie fiscală nr. x/10.12.2013 şi Decizia nr. 176/24.06.2014, în ceea ce priveşte suma de 1.179.618 RON, reprezentând TVA colectată suplimentar pentru tăierile ilegale de arbori.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Autonomă a Pădurilor - ROMSILVA împotriva Deciziei nr. 2735 din 21 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Schimbă Decizia nr. 2735 din 21 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că admite recursul declarat de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA împotriva încheierii din 16 martie 2015 şi a sentinţei nr. 1146 din 23 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, rejudecând, admite, în parte, acţiunea formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor- ROMSILVA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Anulează, în parte, Decizia de impunere nr. x/10.12.2013, Raportul de inspecţie fiscală nr. x/10.12.2013 şi Decizia nr. 176/24.06.2014, în ceea ce priveşte suma de 1.179.618 RON, reprezentând TVA colectată suplimentar pentru tăierile ilegale de arbori.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 noiembrie 2019.