Legality of regulated heat energy prices: sufficiency of administrative motivation and application of reference price methodology versus internal production cost

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea în contencios înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin declinare de la Curtea de Apel Constanţa, la data de 26 august 2016 sub nr. de mai sus, reclamantul Municipiul Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, A. şi Societatea Electrocentrale Constanţa SA, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 2424 din 26 noiembrie 2015 emise de Preşedintele ANRE, privind aprobarea preţurilor reglementate pentru energia termică livrată în anul 2016 din centrala B. aparţinând Societăţii Electrocentrale Constanţa SA, în ceea ce priveşte preţul pentru energia termică destinată consumului populaţiei (consumatorii casnici); Suspendarea în parte a Deciziei nr. 2424 din 26 noiembrie 2015 în ceea ce priveşte preţul pentru energie termică destinată consumului populaţiei, până la soluţionarea definitivă a cauzei; cu cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 318 pronunţată în data de 6 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes, ca neîntemeiate, respingând, totodată, ca neîntemeiată şi acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul MUNICIPIUL CONSTANŢA, în contradictoriu cu pârâţii AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, A. şi SOCIETATEA ELECTROCENTRALE CONSTANŢA SA.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 318 din data de 6 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal recurentul-reclamant MUNICIPIUL CONSTANŢA a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului recurentul a menţionat, în esenţă, că instanţa de fond s-a aflat în eroare, deoarece aceasta, în mod greşit, a reţinut că municipiul a solicitat anularea Deciziei nr. 2424/2015 pentru motive de nelegalitate ce vizau calcularea preţului de referinţă, în realitate, prima critică a Municipiului Constanţa a vizat faptul că intimata ANRE nu şi-a motivat decizia de a se raporta la preţul de referinţă şi nu la preţul intern de producţie al energiei termice al Electrocentrale Constanţa.

Precizează că într-adevăr, atunci când preţul intern de producţie al energiei termice depăşeşte preţul de referinţă, urmează a se utiliza acesta din urmă. Or, întrucât intimata a înţeles să se raporteze la preţul de referinţă, aceasta trebuia să îşi motiveze opţiunea, respectiv să indice care este preţul de producţie, precum şi calculele în urma cărora s-a ajuns la această valoare. Numai în aceste condiţii puteau fi îndeplinite cerinţele de transparenţă în procedura decizională, iar actul administrativ ar fi fost emis în condiţii legale.

De altfel, considerentele instanţei de fond cu privire la dispoziţiile normative prin care se stabileşte preţul de referinţă şi la valoarea finală a acestuia, exceda cadrului procesual, deoarece Municipiul Constanţa nu a contestat acest preţ şi nici actele normative care au condus la stabilirea acestuia.

Cea de-a doua critică formulată de către Municipiul Constanţa s-a întemeiat pe împrejurarea că preţul reglementat pentru energia termică se determină ca fiind suma dintre preţul intern de producţie sau preţul de referinţă - atunci când preţul intern de producţie îl depăşeşte pe acesta din urmă - şi preţul pentru pompare şi preţul de transport.

Or, în cuprinsul Referatului de Aprobare nu este indicată modalitatea prin care s-a stabilit că preţul de pompare este de 4,78, iar preţul de transport este de 32,58. Lipsa oricăror menţiuni cu privire la determinarea acestor două componente ale preţului energiei termice, impune în mod invariabil anularea actului administrativ atacat, ca nemotivat.

Se mai susţine că Sentinţa Recurată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 244 C. proc. civ. - Motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Prin încheierea pronunţată la data de 19 ianuarie 2017, care face corp comun cu sentinţa recurată, instanţa de fond a declarat terminată cercetarea judecătorească şi a dat părţilor cuvântul pe fondul cauzei. Soluţia dispusă contravine prevederilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ., instanţa fiind obligată potrivit acestora să stabilească un nou termen de judecată pentru susţinerea concluziilor pe fondul cauzei.

Un asemenea demers ar fi fost cu atât mai necesar, cu cât la termenul din data de 19 ianuarie 2017 intimata C. a depus în şedinţă publică un set voluminos de înscrisuri, un exemplar după acestea fiind comunicat şi reprezentantului convenţional al municipiului. înscrisurile depuse au fost relevante pentru soluţionarea cauzei, instanţa de fond întemeindu-şi soluţia pronunţată pe acestea.

Recurenta arată că, pentru a lua la cunoştinţă de conţinutul documentelor depuse în şedinţă publică, a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, solicitare care însă a fost respinsă de către instanţă, aceasta apreciind că amânarea pronunţării ar fi o măsură adecvată să compenseze refuzul de a amâna judecarea cauzei.

Un alt motiv de recurs invocat se referă la împrejurarea că sentinţa recurată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 233 alin. (1) lit. j) C. proc. civ. şi a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În legătură cu această critică, s-a susţinut că, sub aspectul soluţiei pronunţate asupra probelor solicitate, încheierea din 19 ianuarie 2017 nu este motivată, deoarece a fost solicitată proba cu expertiza, aceasta fiind concludentă pentru a se stabili metoda de calcul folosită de intimata ANRE atunci când a modificat preţurile pentru energia termică. în lipsa unei minime motivări a actului administrativ atacat, proba cu expertiza tehnică era singurul mijloc pentru a verifica dacă preţul final al energiei a fost calculat în mod corect, respectiv dacă preţul de pompaj şi preţul de transport au fost, la rândul lor, stabilite în mod corect.

Recurenta apreciază că din încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2017 nu rezultă care au fost considerentele avute în vedere de către instanţă atunci când a respins proba cu expertiza, singurul aspect menţionat fiind acela că proba nu ar fi utilă şi concludentă soluţionării cauzei. Or, lipsa oricărui motiv în susţinerea soluţiei dispuse conduce la o încălcare flagrantă a obligaţiei instituite prin art. 233 alin. (1) lit. j) C. proc. civ. Totodată, aceasta reprezintă şi o încălcarea a dreptului municipiului la un proces echitabil.

Cu referire strictă la nerespectarea obligaţiei de a motiva hotărârea prin care au fost respinse probele solicitate, recurenta indică elemente de doctrină şi reaminteşte că în practica instanţelor de judecată s-a reţinut nelegalitatea acestora.

În ceea ce priveşte respingerea probei cu expertiza, soluţia pronunţată de către instanţă este nelegală, proba fiind utilă, pertinentă şi concludentă soluţionării cererii. Necesitatei administrării acestei probe rezidă în specificul împrejurărilor care au condus la naştere: raportului juridic conflictual, şi anume majorarea preţurilor reglementate pentru energia termică aprobată de intimata C. Având în vedere caracterul strict specializat al procedurilor prin care se stabilesc şi se adoptă preţurile pentru energia termică era necesară administrarea probei cu expertiza, tocmai pentru a se stabili daci preţurile adoptate de către intimată au fost calculate potrivit Metodologiei.

Recurenta menţionează că administrarea acestei probe mai era impusă şi de alte două circumstanţe. Pe de o parte, ac administrativ atacat nu cuprinde nici o menţiune cu privire la modalitatea în care s-a ajun preţurile adoptate, ci doar o trimitere sumară către dispoziţiile cuprinse în Metodologie ş: O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglement în Domeniul Energiei. Aceste menţiuni sumare, mai ales fără a se indica exact prevederile normative din cuprinsul Metodologiei, nu sunt de natură să ofere transparenţă procesului decizional şi nici nu garanta că preţurile pentru energia termică au fost adoptate şi calculate conform legii mod corect.

Pe de altă parte, faptul că intimata ANRE a depus ulterior, în şedinţă publică, Referat Aprobare prin care indică modalitatea în care s-a ajuns la sumele menţionate în Decizia nr. 2424/2015 nu este suficient pentru a se dovedi corectitudinea acestor sume, de vreme ce menţionat nu cuprinde veritabile calcule, ci doar indică unele formule de calcul şi valorile finale în plus, acest înscris nu are un număr de înregistrare şi nu este în nici menţionat în actul administrativ atacat, astfel încât să se prezume că a stat la baza Deciziei nr. 2424 din 26 noiembrie 2015.

Or, în condiţiile în care Municipiul Constanţa a invocat încălcarea normelor cuprinse în Metodologie cu privire la modalitatea de stabilire a preţurilor energiei termice şi având în vedere caracterul strict specializat al acestui domeniu se impunea consultarea unei opinii de specialitate.

Totodată, prin respingerea probei cu expertiza, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală prin încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, raportat la sfera dreptului la egalitate de arme. Câtă vreme intimata este autoritatea care emite decizii şi ordine prin care reglementează domeniul energiei, aceasta are în subordine persoane cu cunoştinţe de specialitate în acest domeniu, spre deosebire de instanţa de fond şi de municipiu, instituţii care nu deţin asemenea informaţii sau cunoştinţe.

Prin proba cu expertiza solicitată de către Municipiul Constanţa se urmărea determinarea celorlalte două componente ale preţului final pentru energia termică şi anume preţul de pompaj şi preţul de transport. Pentru cele două preţuri indicate, Referatul de Aprobare nu conţine nici o precizare din care să rezulte cum s-a ajuns la tariful de 4,78, respectiv de 32,58, fiind doar indicate aceste cifre.

Lipsa oricărei motivări la nivelul Deciziei nr. 2424/2015, precum şi lipsa unor menţiuni cu privire la modalitatea de stabilire a costurilor justificate cu energia termică consumată pentru pompele din reţeaua de termoficare şi a costurilor justificate aferente reţelei de transport, raportate la energia termică produsă şi livrată sub formă de apă fierbinte din centrală, impunea admiterea probei cu expertiza tehnică având drept obiectiv determinarea celor două componente antereferite. Această probă era singurul mijloc apt pentru justa soluţionare a cauzei.

În absenţa acestei expertize, nu se poate determina dacă tarifele medii utilizate (de 4,78 şi 32,58) au fost stabilite raportat la energia termică produsă sau la energia termică efectiv livrată sub formă de apă fierbinte. De altfel, Decizia nr. 2424/2015 nu conţine nici o referinţă cu privire la cantitatea de energie termică produsă/efectiv livrată, prin urmare nu se pot verifica nici măcar dacă operaţiunile matematice de împărţire pentru stabilirea costului/MWh sunt corecte.

Pe un alt palier de critică s-a susţinut că sentinţa recurată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, art. 31 alin. (2) din Constituţia României, a prevederilor din Legea nr. 325/2006 şi din Legea nr. 123/2012 referitoare la principiul transparenţei, a Directivei 2009/72/CE şi a Regulamentului nr. 1952/2016 - Motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din această perspectivă, recurenta apreciază că în mod nelegal şi contrar prevederilor indicate anterior, instanţa de fond a reţinut că actul administrativ atacat ar fi motivat, având în vedere că Decizia nr. 2424/2015 nu conţine o motivare concretă a măsurii dispuse, fiind lipsit de relevanţă faptul că în preambulul acesteia sunt inserate norme legale ce sunt aplicabile activităţii ANRE. Dincolo de indicarea temeiurilor de drept ce au determinat adoptarea Deciziei, emitentul era ţinut să aplice în mod concret aceste norme şi să arate, din punct de vedere faptic, raţionamentul pentru care s-a ajuns la emiterea Deciziei. Altfel spus, dincolo de temeiurile de drept invocate, emitentul actului de autoritate contestat era ţinut să motiveze raţionamentul de oportunitate pentru care se impune emiterea Deciziei.

În opinia recurentei, raportat la motivarea sentinţei recurate, instanţa de fond a tins spre acoperirea neregulilor actului atacat. Astfel, au fost citate o serie de prevederi legale cuprinse în Metodologie, însă acestea urmau a fi utilizate în vederea stabilirii preţului de referinţă. Or, după cum rezultă cu evidenţă din considerentele expuse anterior, municipiul nu a contestat modalitatea de stabilire a preţului de referinţă. Ceea ce a fost atacat a reprezentat-o împrejurarea ca Decizia nr. 2424/2015 nu motivează de ce a fost utilizat preţul de referinţă şi nu preţul intern de producţie al Electrocentrale Constanţa şi, în subsidiar, de ce nu a fost indicată modalitatea prin care au fost stabilite preţurile de pompaj şi de transport.

Cu toate că instanţa a menţionat că preţurile aprobate prin Decizia nr. 2424/2015 sunt "în mod cert rezultatul unor calcule efectuate de către ANRE, o asemenea susţinere este nelegală, nefiind dovedită de către intimaţi, iar indicarea Referatului de Aprobare nu poate complini lipsurile Deciziei nr. 2424/2015, astfel cum în mod nelegal a apreciat instanţa de fond.

Se apreciază, în primul rând, că simpla existenţă a unor dispoziţii care indică modul de calcul al preţurilor pentru energia termică nu este suficientă pentru ca un act administrativ să fie într-adevăr motivat, cu atât mai mult cu cât acestea nu îşi găsesc aplicabilitatea în prezenta cauză.

În al doilea rând, în cuprinsul Deciziei nr. 2424/2015 nu sunt indicate decât cu titlu general actele normative care au stat la baza emiterii acesteia. De altfel, normele juridice invocate de către instanţa de fond cuprind numai formule de calcul generice, revenind în sarcina autorităţilor competente aplicarea în concret a acestora.

Or, pentru a putea verifica dacă un calcul matematic este corect, trebuie să cunoaştem formula de calcul, variabilele şi constantele avute în vedere de către comisia care a analizat cererea de majorare formulată de Electrocentrale Constanţa. Nici un înscris prezentat de ANRE (aici fiind inclus chiar şi Referatul de Aprobare), cu atât mai puţin actul administrativ atacat, nu conţine vreo referinţă cu privire la modul în care au fost determinate cele două componente ale preţului.

În plus, din Referatul de Aprobare nu reiese care este costul intern de producţie şi dacă este mai mare decât preţul de referinţă aprobat prin Ordinul nr. 156/2015, astfel încât şi se justifice calcularea preţului total prin raportare la preţul de referinţă şi nu la costul intern de producţie.

În ceea ce priveşte aceste variabile de calcul, este evident că simpla menţionare a dispoziţiilor legale nu este suficientă, deoarece numai autoritatea emitentă a Deciziei nr. 2424/2015 ne putea indica valoarea acestora şi modalitate de calcul.

Un alt aspect care trebuia avut în vedere şi care a fost nesocotit de către instanţa de fond este acela că din conţinutul Deciziei nr. 2424/2015 nu reiese că preţul este compus din 3 componente. Având în vedere că serviciul de producere şi livrarea a energiei termice este o activitate de interes public naţional ce constituie şi monopol de interes strategic, se impunea ca prin act administrativ atacat să se efectueze o prezentare a modalităţii de calcul a preţurilor, astfel încât orice persoană interesată să poată aprecia dacă actul de autoritatea a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legii şi dacă apare ca fiind oportună atacarea acestuia în justiţie.

Or, din cuprinsul Deciziei nr. 2424/2015 nu reiese care a fost algoritmul parcurs de către intimată la momentul adoptării actului administrativ, împrejurări asupra cărora nici Referatul de Aprobare nu oferă lămuriri suficiente. în aceste condiţii, trimiterile repetate pe care instanţa de fond le face către Referatul de Aprobare nu sunt de natură a acoperi viciile actului de autoritate atacat.

Instanţa de fond a susţinut că un act administrativ poate fi motivat şi prin acte care fac corp comun cu acesta. Deşi teza de la care instanţa de fond a pornit este una corectă, interpretarea dată de aceasta este una nelegală.

Simpla existenţă a unor alte documente care fac corp comun cu actul administrativ nu este suficientă, prin sine însăşi, pentru a înlătura obligaţia de motivare. Astfel, se impune în continuare ca actul de autoritate să fie motivat însă, împrejurările care au determinat emiterea acestuia pot să fie prezentate de o manieră sumară, urmând a fi indicat că pentru o prezentare ad largo să se consulte un anumit document care face corp comun cu actul administrativ.

Or, solicită instanţei de recurs să constate că nici una dintre aceste obligaţii nu a fost respectată la momentul emiterii Deciziei nr. 2424/2015, actul de autoritate nu cuprinde nici măcar o motivare sumară şi nu se face trimitere în cuprinsul acestuia la Referatul de Aprobare. Din această perspectivă rezultă caracterul nelegal al Sentinţei Recurate, deoarece aceasta a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii.

Mai precizează recurenta că prin Referatul de Aprobare depus de ANRE a fost devoalat faptul că preţul de producere a fost stabilit la nivelul preţului de referinţă, însă considerentele acestei decizii au rămas în continuare neclare pentru că:

Lipseşte de la dosar analiza efectuată de Serviciul Preţuri, Tarife şi Monitorizare Cogenerare (SPTMS), indicată în referat la pag. 5, în urma căreia s-a decis aplicarea preţului de referinţă, întrucât (probabil) este mai mic decât preţul de producţie stabilit prin aplicarea formulelor de calcul;

Nu se cunoaşte care ar fi fost preţul de calcul pentru energia termică produsă şi livrată în capacităţile de producere separată, astfel că nu putem să verificăm dacă acesta este mai mare decât preţul de referinţă, justificându-se astfel aplicarea preţului de referinţă.

Aceste aspecte echivalează cu o motivare insuficientă, împrejurare care, potrivit practicii Curţii Europene de Justiţie, echivalează la rândul său cu nelegalitatea actului administrativ. Dat fiind că Sentinţa Recurată oferă o soluţie contrară celor statuate de către Curte Europeană de Justiţie, aceasta este nelegală.

Intimata a depus la dosarul cauzei un referat de aprobare privind preturile reglementate pentru energia termică livrată în anul 2016 din centrala B. aparţinând societăţii Electrocentrale Constanţa SA, document fără număr de înregistrare şi fără dată, susţinând, în mod netemeinic, că acesta reprezintă motivarea Deciziei nr. 2424/2015, iar instanţa de fond în mod nelegal a validat aceste susţineri ale intimatei.

Or, în condiţiile în care autorităţile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, în condiţiile în care deciziile acestor autorităţi sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susţine că este permisă absenţa motivării explicite a actului administrativ atacat.

A mai arătat recurenta că Sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea principiului transparenţei, întrucât lipsa motivării Deciziei nr. 2424/2015 conduce în mod invariabil la încălcarea principiului transparenţei, dat fiind că nu există elemente de natură a permite verificarea legalităţii actului administrativ sub aspectul modului de calcul al preţului pentru energia termică.

În consecinţă, întrucât Decizia nr. 2424/2015 a fost emisă cu încălcarea legii şi inclusiv a principiului transparenţei, iar prin Sentinţa Recurată a fost respinsă cererea de chemare în judecată, rezultă că însăşi Sentinţa Recurată a fost pronunţată cu nesocotirea principiului transparenţei.

Recurenta indică pe larg în recursul său normele legale ce reglementează principiul transparenţei şi concluzionează că, după cum se poate observa, Decizia nr. 2424 din 26 noiembrie 2015 nu conţine o motivare concretă (în fapt şi în drept) a măsurii dispuse, lipsind cu desăvârşire raţionamentele care au condus la necesitatea emiterii sale în forma respectivă. În aceste condiţii, nefiind cunoscute nici raţiunile concrete ale adoptării Deciziei şi nici aspecte privind costurile care au stat la baza stabilirii preţurilor şi tarifelor, este evident că nu a fost respectat principiul transparenţei.

Din punctul de vedere al recurentei, sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea principiului accesibilităţii preţurilor pentru consumatori, deoarece câtă vreme nu s-a recunoscut temeinicia demersului judiciar promovat de către municipiu şi s-a păstrat un act administrativ care nu îndeplineşte minime condiţii de legalitate este evident că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea legii, respectiv a principiului accesibilităţii preţurilor pentru consumatori.

Se mai susţine că prin sentinţa recurată a fost validat excesul de putere săvârşit de intimata ANRE la momentul emiterii Deciziei nr. 2424/2015, încălcarea principiului protejării interesului public, dată fiind lipsa motivării Deciziei nr. 2424/2015 ce a condus la realizarea unui veritabil exces de putere, care ar fi trebuit cenzurat de către instanţa de fond.

Imposibilitatea de a verifica cum a fost exercitat dreptul de apreciere al autorităţii emitente coroborat cu încălcarea drepturilor Municipiului Constanţa de a folosi resursele bugetului local în mod eficient şi transparent, conturează excesul de putere al ANRE. Având în vedere excesul de putere săvârşit de ANRE cu prilejul emiterii Deciziei nr. 2424/2015 ca urmare a nemotivării acestui act a fost încălcat şi principiul prevalentei interesului public. Nu trebuie trecut cu vederea că efectele actului administrativ atacat se vor răsfrânge direct atât asupra consumatorilor la nivelul Municipiului Constanţa, cât şi asupra sa.

Prin urmare, aplicând acest principiu la nivelul situaţiei de faţă, se poate observa cu uşurinţă faptul că interesul consumatorilor la nivelul Municipiului Constanţa prevalează, ei fiind cei care înglobează interesul obştesc şi trebuie protejaţi.

Or, având în vedere şi aspectele expuse anterior în cuprinsul prezentei referitor la stabilirea preţurilor, este evident că majorarea preţului la energie termică, aprobată prin Decizia nr. 2424/2015 contravine interesului public general. întrucât, prin sentinţa recurată s-a validat practic acest act administrativ nelegal, aceasta a fost pronunţată cu încălcarea principiului antereferit.

Prin emiterea Deciziei contestate se ajunge la o finalitate contrară, în sensul că, în loc să se asigure ajungerea agentului termic la populaţie, aceasta va conduce în mod iminent la dezechilibre majore în piaţă, la incapacitate de plată şi supra îndatorare a populaţiei. Astfel, majorarea costului la producător a generat cheltuieli suplimentare pentru distribuitor - RADET Constanţa - şi pentru municipalitate, ca urmare a creşterii diferenţei dintre tariful de distribuţie şi preţului local de facturare către populaţie.

În final s-a precizat că sentinţa recurată a fost pronunţată cu greşita aplicare şi interpretare a Metodologiei, iar motivarea instanţei este nelegală, în condiţiile în care recurentei îi era imposibil să indice în concret normele nesocotite la emiterea actului de autoritate, de vreme ce acesta nu este motivat. Avem de a face aşadar cu o veritabilă probatio diabolica, cu consecinţa directă a încălcării art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult, instanţa de fond, atunci când a respins apărările cu privire la nemotivarea Deciziei nr. 2424/2015, a făcut trimitere la Referatul de Aprobare, act cu caracter ocult, care nu a fost cunoscut de către municipiu şi la care nici nu s-a făcut trimitere în actul de autoritate atacat.

Suplimentar, indică instanţei de control judiciar că şi în măsura în care s-ar trece peste aceste aspecte, pentru a se determina, în concret, dacă dispoziţiile cuprinse în Metodologie au fost sau nu respectate, se impunea admiterea probei cu expertiza. în aceste condiţii, o persoană având cunoştinţe de specialitate putea indica dacă calculele efectuate în Referatul de Aprobare sunt corecte şi dacă acest act oferă suficiente informaţii pentru a se stabili dacă preţurile energiei termice au fost determinate în mod valabil.

La termenul din data de 19 ianuarie 2017, intimata a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 2424/2015, înscrisuri care sunt insuficiente pentru a justifica costurile cu energia electrică necesară pompajului. Se susţine că din aceste documente nu reiese care este costul total cu energia electrică folosită exclusiv pentru pompaj şi, în lipsa dovezilor privind cantitatea de energie efectiv produsă/livrată, nu se poate verifica costul mediu cu energia electrică. Mai mult, deşi în centralizator sunt indicate cheltuieli cu furnizorul D. SA, la dosar a fost depusă o singură factură fiscală din care nu rezultă cantitatea de energie electrică folosită pentru pompaj, ci doar cantitatea de energie electrică totală consumată de intimata Electrocentrale Constanţa SA.

În condiţiile în care Metodologia prevede în mod expres că preţul reglementat include costul justificat cu energia electrică pentru pompaj şi cu reţeaua de transport, lipsa documentelor justificative conturează caracterul nelegal al Deciziei nr. 2424/2015. Cum nici unul dintre aceste aspecte nu a fost analizat prin sentinţa recurată, rezultă că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor cuprinse în Metodologie.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentul-reclamant au formulat întâmpinări toţi cei trei intimaţi, ce au solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat, urmând a se constata legalitatea sentinţei civile recurate.

Prin întâmpinarea formulată, intimate Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a susţinut că recurenta-reclamantă, utilizează doar ipoteze de lucru în mod vădii eronate, fără a indica în mod concret care anume prevederi legale au fost încălcate de ANRE, fapt de altfel recunoscut de chiar recurenta-reclamantă prin cererea de recurs, motivând că "municipiului îi era imposibil să invoce în concret normele nesocotite la emiterea actului de autoritate(...) având de a face aşadar cu o veritabilă probatio diabolica"

Apreciază intimata că prima critică nu se regăseşte în cererea introductivă de instanţă ci a fost formulate în calea de atac de MUNICIPIUL CONSTANŢA, respectiv că ANRE "nu şi-a motivat decizia de a se raporta la preţul de referinţă şi fiu la preţul intern de producere al energiei termice al Electrocentrale Bucureşti". Fără să mai dezvolte modul de determinare a preţului, intimata menţionează că acesta se realizează conform art. 8 din Metodologie.

În ceea ce priveşte afirmaţiile cuprinse în paragrafele 11 - 12 ale cererii de recurs a MUNICIPIULUI CONSTANŢA, învederează că acestea sunt extrinseci cauzei deduse judecăţii, neavând nicio legătură cu Metodologia aplicabilă, având în vedere faptul că în cuprinsul metodologici nu există condiţionări de genul "atunci când preţul intern de producţie al energiei termice depăşeşte preţul de referinţă, urmează a se utiliza acesta din urmă".

Subliniază că, în Metodologia aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 111/2014, nu există sintagma "preţ intern" de producţie al energici termice. Prin urmare, intimata nu putea motiva Decizia nr. 2424/2015 cu articole sau sintagme care nu există. În atari circumstanţe simpla însuşire a legislaţiei ANRE aplicabile este de natură a elucida neînţelegerile recurentei-reclamante, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond: Este indubitabil nepotrivit ca recurenta-reclamantă să califice drept greşită şi eronată motivare instanţei de fond, când în realitate solicitările MUNICIPIULUI CONSTANŢA nu au la bază legislaţia ANRE ci, interpretări ale acesteia.

Nici "cea de-a două critică" a MUNICIPIULUI CONSTANŢA nu se regăseşte în cererea de judecată, ci este enunţată pentru prima dată în cererea de recurs şi anume: "preţul reglementa pentru energia termică se determină ca fiind suma dintre preţul intern de producţie sau preţul de referinţă - atunci când preţul intern îl depăşeşte pe acesta din urmă - fi preţul pentru pompare şi preţul de transport".

Aşa cum a mai arătat intimata susţine că recurenta-reclamantă din necunoaştere sau neînţelegere a legislaţiei aplicabile speţei, nu se raportează la Metodologia aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 111/2014, astfel că sintagma preţ intern de producţie al energiei termice nu se regăseşte în legislaţia ANRE aplicabilă, cum nu se regăsesc nici condiţionările de care face vorbire.

Sentinţa recurată este legală, atât cu privire la legalitatea şi temeinicia Deciziei preşedintelui ANRE nr. 2424 din 26 noiembrie 2015. cât şi cu privire la respingerea probei cu expertiză tehnică în specialitatea termo-energetică solicitată, prin încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2017.

Cu privire la proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea termoenergetică solicitată aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2017, această probă a fost solicitată de către recurenta-reclamantă în subsidiar doar în măsura în care din înscrisurile depuse nu se poate verifica care a fost calculul matematic efectuat de către autoritatea de reglementare atunci când s-a aprobat preţul pentru consumatorii casnici.

Or, aşa cum se poate observa din înscrisurile depuse în probaţiune, de toate părţile litigante, la dosarul cauzei în raport de dispoziţiile legale incidente speţei, pentru dezlegarea pricinii cu care a fost investită Curtea de Apel Bucureşti, nu se impunea a fi realizată o expertiză tehnică judiciară în specialitatea termoenergetică, având în vedere că la determinarea şi aprobarea preţului de la art. 1 lit. a) din Decizia nr. 2424/2015 este rezultatul unor calcule efectuate de ANRE, prin aplicarea strictă a prevederilor Metodologiei aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 111/2014 şi a Ordinului preşedintelui ANRE nr. 156/2015, în consecinţă proba nu era utilă, pertinentă şi concludentă soluţionării cauzei.

Se menţionează că în mod corect instanţa de fond "a prezentat în primul rând conţinutul prevederilor relevante din cele două Ordine ANRE nr. 111/2014 şi nr. 156/2015 pentru a ilustra legătura de dependentă a preţului de referinţă, a preţului de producere şi a celorlalte elemente în stabilirea de către ANRE a preţului reglementat, preţ stabilit pentru Electrocentrale Constanţa prin Decizia nr. 2424/16 noiembrie 2015 (...).

În continuare, intimata reiterează factorii şi formulele de calcul care au concurat la determinarea valorilor preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare, care nu beneficiază de scheme de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă aşa cum au fost expuşi în şedinţa Comitetului de Reglementare din data de 28 octombrie 2015, în cuprinsul referatului de aprobare privind valorile preţurilor de referinţă pentru energia termică livrată în SACET din centrale cu unităţi de cogenerare care nu beneficiază de scheme de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă acest referat a stat la baza aprobării Ordinului preşedintelui ANRE nr. 156 din 28 octombrie 2015.

Se mai precizează că în mod vădit eronat recurenta-reclamantă invocă că ANRE nu a prezentat nicio "motivare privind circumstanţele economice şi tehnice care au stat la baza stabilirii preţurilor " - în Metodologie, precum şi în Referatul de aprobare a Deciziei sunt prezentaţi factorii care au concurat la determinarea valorii preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare care nu beneficiază de scheme de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă.

Consideră neîntemeiată susţinerea recurentei-reclamante conform căreia ANRE nu a prezentat "măsurile tehnico-economice, administrative, juridice şi de orice altă natură, implementate de către SC ... Constanţa SA în vederea optimizării costurilor de producţie şi relevanţa acestor măsuri în procesul de eficientizare a activităţii" - preţurile de referinţă, pe baza cărora se determină preţurile reglementate, sunt determinate pe baza costurilor pentru producerea energiei termice într-o centrală termică echivalentă, deci într-o centrală cu funcţionare eficientă.

Actul administrativ cu caracter individual contestat respectă în totalitate dispoziţiile art. 79 alin. (4) lit. a) din Legea energiei electrice nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, recte preţurile stabilite sunt transparente, bazate pe criterii obiective şi sunt determinate în baza Metodologiei, unde sunt prevăzute clar formulele şi costurile care intră în determinarea preţurilor de referinţă. Preţurile reglementate pentru anul 2016 au fost determinate pe baza preţurilor de referinţă aprobate prin ordin al ANRE, la care s-au adăugat costurile justificate unitare cu pompajul şi cele aferente reţelei de transport energie termică.

Metodologia de calcul care a stat la baza emiterii Deciziei contestate este Metodologia de stabilire a preţurilor pentru energia termică livrată în SACET din centrale cu unităţi de cogenerare care nu beneficiază de schema de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 111/2014. Metodologia conţine, aşa cum am mai precizat, formulele de calcul şi costurile unei centrale termice echivalente cu eficienţă ridicată pe baza cărora se stabileşte preţul de referinţă pentru energia termică produsă şi livrată în centrale de cogenerare care nu beneficiază de schema de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă. Prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 156 din 28 octombrie 2015 au fost aprobate valorile preţurilor de referinţă pentru energia termică livrată în SACET din centrale cu unităţi de cogenerare care nu beneficiază de scheme de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă.

Ordinul preşedintelui ANRE nr. 156 din 28 octombrie 2015, care a stat la baza emiterii Deciziei preşedintelui ANRE nr. 2424 din 26 noiembrie 2015, a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 818 din 03 noiembrie 2015, iar Decizia preşedintelui ANRE nr. 2424 din 26 noiembrie 2015, însoţită de Referatul de aprobare, a fost dezbătută şi aprobată în şedinţa Comitetului de Reglementare din data de 26 noiembrie 2015, respectându-se astfel prevederile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 33/2007.

Mai mult, se arată că în documentaţia de solicitare a preţurilor reglementate pentru anul 2016 înaintată de Electrocentrale Constanţa cu nr. x din 11 septembrie 2016, înregistrată la ANRE cu nr. x din 14 septembrie 2015 şi depusă de subscrisa la dosarul de fond odată cu întâmpinarea, sunt cuprinse conform art. 4 alin. (1) din Metodologie, informaţiile necesare pentru determinarea costului justificat al energiei electrice consumate pentru pompele din reţeaua de termoficare şi costurilor justificate aferente reţelei termice de transport, respectiv energia termică produsă şi livrată sub formă de apă fierbinte din central, costurile estimate ale energici electrice pentru pompele din reţeaua de termoficare şi cele aferente reţelei de transport, Metodologia la art. 8 lit. b) precizând că raportarea se face la energia termică produsă şi livrată sub formă de apă fierbinte.

Referitor la protejarea interesului public, consideră că, prin aprobarea preturilor reglementate pentru energia termică diferenţiat pentru populaţie, respectiv consumatori necasnici, ca urmare a aplicării prevederilor legislaţiei în vigoare în domeniul gazelor naturale la momentul emiterii Deciziei nr. 2424/2015, ANRE răspunde acestei cerinţe.

Susţinerile intimatei Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei sunt aceleaşi cu cele formulate de intimatul-pârât A.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-reclamant Municipiul Constanţa a formulat Răspunsuri la întâmpinările intimaţilor - pârâţi, combătând susţinerile acestora.

Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Prima critică de nelegalitate invocată de recurentă este fundamentată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Concret, s-a imputat primei instanţe faptul că a încălcat dreptul la apărare prin aceea că, deşi la ultimul termen de judecată a fost depus un set voluminos de înscrisuri, în mod nelegal nu a fost acordat un termen de judecată pentru pregătirea apărării.

Înalta Curte apreciază că nu au fost încălcate prevederile art. 244 alin. (1) C. proc. civ., în maniera în care a procedat prima instanţă la soluţionarea fondului cauzei. Astfel, din încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2017, ce face corp comun cu hotărârea pronunţată, se observă că a fost respinsă "cererea de amânare formulată de reclamant având în vedere conţinutul discuţiilor de la acest termen care au vizat şi înscrisurile depuse în şedinţă publică. Pe de altă parte, respingând cererea de amânare, Curtea arată că va amâna pronunţarea în cauză pentru a da posibilitatea reclamantului să completeze concluziile orale de la acest termen." Atunci când s-a referit la discuţiile purtate la termen, prima instanţă a avut în vedere împrejurarea că la dosar au fost depuse odată cu întâmpinarea, toate înscrisurile ce au stat la baza emiterii actului administrativ contestat şi că la termenul în discuţie, au fost depuse suplimentar facturile care nu se regăsesc în documentaţia care a fost comunicată şi ataşată întâmpinării de către ANRE.

Aşadar, nu se poate concluziona că recurentei reclamante i-a fost încălcat dreptul la apărare în maniera în care prima instanţă a instrumentat dosarul la ultimul termen de judecată, în raport de faptul că înscrisurile depuse vizau doar aspect suplimentare ale documentaţiei, iar recurentei i-a fost acordat un termen de amânare a pronunţării pentru a-şi completa eventualele concluzii.

Acelaşi motiv de casare a fost invocat şi din perspectiva greşitei respingeri a probei cu expertiză, apreciată de recurentă ca esenţială pentru stabilirea metodei de calcul folosită de intimata ANRE atunci când a modificat preţurile pentru energia termică.

În opinia recurentei, în lipsa unei minime motivări a actului administrativ atacat, proba cu expertiza tehnică era singurul mijloc pentru a verifica dacă preţul final al energiei a fost calculat în mod corect. Pe de altă parte, se susţine că modalitatea în care prima instanţă a respins proba solicitată, că nu ar fi utilă şi concludentă soluţionării cauzei, fără o motivare detaliată încalcă obligaţia instituită prin art. 233 alin. (1) lit. j) C. proc. civ. şi dreptul municipiului la un proces echitabil.

Înalta Curte reţine că a fost respinsă solicitarea de administrare a probei cu expertiză tehnică de specialitatea contabilitate, cu următoarea motivare: "În ceea ce priveşte proba cu expertiza solicitată de către reclamant, Curtea reţine că această probă nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată conform dispoziţiilor procedurale aplicabile acestei cereri şi regimului probator, însă a fost indicată de reclamant prin răspunsul la întâmpinarea formulată de ANRE. Cu toate acestea, Curtea apreciază proba solicitată ca neutilă şi neconcludentă în soluţionarea prezentei cauze. Prin urmare, respinge decăderea reclamantei din proba cu expertiză însă această probă nu este încuviinţată pentru lipsa caracterului util şi concludent în soluţionarea cauzei."

Este de principiu că instanţa de judecată nu are obligaţia încuviinţării şi administrării tuturor probatoriilor solicitate de părţi, ci doar pe acelea admisibile potrivit prevederilor art. 255 şi 258 C. proc. civ., respectiv cele care sunt necesare pentru soluţionarea procesului.

Apreciind că proba cu expertiză solicitată de recurenta reclamantă nu este utilă şi concludentă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de motivele invocate de ambele părţi, instanţa de fond nu şi-a încălcat obligaţia de motivare a măsurilor adoptate şi nici nu a nesocotit dreptul la apărare sau la un proces echitabil al părţii.

În acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte constată că proba cu expertiză, aşa cum a fost solicitată de recurentă, nu este de natură să elucideze pretenţiile deduse judecăţii, în raport de prevederile Metodologiei aprobate prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 111/2014, ce au fost avute în vedere la emiterea actului administrativ atacat.

O altă critică de nelegalitate a fost invocată în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi vizează faptul că intimata ANRE nu şi-a motivat decizia de a se raporta la preţul de referinţă şi nu la preţul intern de producţie al energiei termice al Electrocentrale Constanţa.

Concret, în opinia recurentei, atunci când preţul intern de producţie al energiei termice depăşeşte preţul de referinţă, urmează a se utiliza acesta din urmă. Or, întrucât intimata a înţeles să se raporteze la preţul de referinţă, aceasta trebuia să îşi motiveze opţiunea, respectiv să indice care este preţul de producţie, precum şi calculele în urma cărora s-a ajuns la această valoare. Numai în aceste condiţii puteau fi îndeplinite cerinţele de transparenţă în procedura decizională, iar actul administrativ ar fi fost emis în condiţii legale. În aceeaşi privinţă s-a susţinut că în cuprinsul Referatului de Aprobare nu este indicată modalitatea prin care s-a stabilit că preţul de pompare este de 4,78, iar preţul de transport este de 32,58, iar lipsa oricăror menţiuni cu privire la determinarea acestor două componente ale preţului energiei termice, impune în mod invariabil anularea actului administrativ atacat, ca nemotivat.

Afirmaţia recurentei în sensul că a formulat critici cu privire la modalitatea de stabilire a preţului de referinţă, aşa cum s-a menţionat mai sus, însă prima instanţă nu a distins şi nu a răspuns acestor critici, nu poate fi reţinută.

Astfel, din cuprinsul sentinţei de fond rezultă că au fost redate aspecte esenţiale din conţinutul Ordinelor ANRE nr. 111/2014 şi nr. 156/2015, referitoare la calculul şi actualizarea preţului de referinţă, tocmai pentru a ilustra legătura de dependenţă a preţului de referinţă, a preţului de producere şi a celorlalte elemente în stabilirea de către ANRE a preţului reglementat, preţ stabilit pentru Electrocentrale Constanţa prin Decizia nr. 2424 din 26 noiembrie 2015.

În acord cu cele statuate de instanţa, fondului Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din Metodologia de stabilire a preţurilor pentru energia termică livrată în SACET din centrale cu unităţi de cogenerare care nu beneficiază de schema de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 111/2014, preţul de producere pentru energia termică livrată din centrale de cogenerare care nu accesează scheme de sprijin instituite la nivel naţional pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă se determina pe baza preţului de referinţă pentru energia termică produsă şi livrată dintr-o centrală termică echivalentă.

Totodată, art. 8 din Metodologic, statuează că preţul reglementat pentru energia termică produsă şi livrată din centralele de cogenerare care nu accesează scheme de sprijin instituite la nivel naţional pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă se determina ca fiind suma dintre: preţul de referinţă; costul justificat al energiei electrice consumate pentru pompele din reţeaua de termoficare raportat la energia termică produsă şi livrată sub formă de apa fierbinte din centrală şi costurile justificate aferente reţelei termice de transport raportate la energia termică produsă şi livrată sub formă de apă fierbinte din centrală, în cazul producătorilor care deţin în exploatare reţeaua termică de transport, aflată în competenţa de reglementare a ANRE.

Prin urmare, este evident că nu prin actul administrativ cu caracter individual contestat, au fost stabilite preţurile reglementate pentru energia termică livrată în anul 2016 din centrala B. aparţinând societăţii Electrocentrale Constanţa S.A, ci doar au fost determinate, prin aplicarea formulelor de calcul statuate de Metodologie având ca bază preţurile de referinţă aprobate prin Ordinul nr. 156/2015. Acestea au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, moment de la care aceste acte administrative cu caracter normativ au putere de lege şi produc efecte erga omnes.

De altfel, în cuprinsul în cuprinsul metodologiei avută în vedere la emiterea deciziei contestate, nu există condiţionări de genul "atunci când preţul intern de producţie al energiei termice depăşeşte preţul de referinţă, urmează a se utiliza acesta din urmă", pentru a fi primite argumentele invocate de recurentă.

Mai mult, aşa cum just a reţinut prima instanţă, nu se pot deduce spre analiză chestiuni privind legalitatea stabilirii acestui preţ reglementat şi care sunt în directă legătură cu preţul de referinţă sau cel de producere, deoarece recurentul reclamant nu a învestit instanţa de contencios cu acţiune în anularea celor două Ordine amintite şi care reprezintă acte administrative normative.

Recurenta a mai invocat în demersul său procedural că, în mod nelegal şi contrar prevederilor art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, art. 31 alin. (2) din Constituţia României, a prevederilor din Legea nr. 325/2006 şi din Legea nr. 123/2012 referitoare la principiul transparenţei, a Directivei 2009/72/CE şi a Regulamentului nr. 1952/2016, instanţa de fond a reţinut că actul administrativ atacat ar fi motivat.

În aprecierea titularului cererii de recurs, Decizia nr. 2424/2015 nu este rezultatul unor calcule efectuate de ANRE, prin aplicarea prevederilor Metodologiei, iar indicarea Referatului de Aprobare nu poate complini lipsurile Deciziei.

Înalta Curte observă că recurenta insistă asupra faptului că municipiul nu a contestat modalitatea de stabilire a preţului de referinţă, ci faptul că Decizia nr. 2424/2015 nu motivează de ce a fost utilizat preţul de referinţă şi nu preţul intern de producţie al Electrocentrale Constanţa şi, în subsidiar, de ce nu a fost indicată modalitatea prin care au fost stabilite preţurile de pompaj şi de transport.

Din documentele dosarului rezultă că la emiterea actului administrativ atacat au fost avute în vedere preţurile de referinţă pentru energia termică livrată în SACET din centrale unităţi de cogenerare care nu beneficiază de scheme de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă, aprobate prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 156/28 octombrie 2015, astfel cum este cazul recurentei din prezenta cauză, aspect ce nu a fost contestat.

Aşadar, elementele de calcul au fost determinate conform prevederilor Metodologiei de stabilire a preţurilor pentru energia termică livrată în SACET din centrale unităţi de cogenerare care nu beneficiază de scheme de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 111/2014, care prevede modul de calcul şi datele iniţiale luate în considerare la stabilirea preţurilor de referinţă pentru energia termică.

Mai mult, atât în Metodologie, precum şi în Referatul de aprobare a Deciziei sunt prezentaţi factorii care au concurat la determinarea valorii preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare care nu beneficiază de scheme de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă, după cum urmează:

• preţurile medii ale combustibililor, la puterea calorifică inferioară, aferente perioadei 1 iulie 2014 - 30 iunie 2015, conform prevederilor art. 29 alin. (3) din Metodologie;

• preţurile medii ale certificatelor de C02 aferente perioadei 1 iulie 2014 - 30 iunie 2015, conform prevederilor art. 29 alin. (4) din Metodologie;

• coeficientul de variaţie a inflaţiei aferent perioadei 1 iulie 2014 - 30 iunie 2015, conform prevederilor art. 46 alin. (7) din Metodologie.

Nu poate fi ignorat nici faptul că în documentaţia de solicitare a preţurilor reglementate pentru anul 2016 înaintată de Electrocentrale Constanţa cu nr. x din 11 septembrie 2016, înregistrată la ANRE cu nr. x din 14 septembrie 2015 şi depusă la dosarul de fond odată cu întâmpinarea, sunt cuprinse conform art. 4 alin. (1) din Metodologie, informaţiile necesare pentru determinarea costului justificat al energiei electrice consumate pentru pompele din reţeaua de termoficare şi costurilor justificate aferente reţelei termice de transport, respectiv energia termică produsă şi livrată sub formă de apă fierbinte din centrală, costurile estimate ale energiei electrice pentru pompele din reţeaua de termoficare şi cele aferente reţelei de transport, Metodologia la art. 8 lit. b) precizând că raportarea se face la energia termică produsă şi livrată sub formă de apă fierbinte.

Din perspectiva criticilor formulate cu privire la modalitatea de stabilire a preţului, este relevant faptul că ANRE nu stabileşte majorări sau diminuări de preţuri, ci determină şi aprobă prin decizii ale preşedintelui ANRE aşa cum dispune legislaţia primară şi secundară în domeniu, preţurile reglementate pentru energia termică produsă şi livrată în SACET din centrale cu unităţi de cogenerare care nu beneficiază de scheme de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă în baza raportărilor producătorilor în cogenerare şi a prevederilor Metodologiei proprii.

Pe un alt palier de critică s-a susţinut că, în mod nelegal, instanţa a apreciat că obligaţia de motivare a actului administrativ a fost îndeplinită prin Referatul de Aprobare, care în viziunea acesteia ar face corp comun cu Decizia nr. 2424/2015.

Instanţa de control judiciar, în acord cu aprecierile primei instanţe observă că actul administrativ cu caracter individual contestat este motivat atât în drept cât şi în fapt, iar intimata nu a completat ulterior actul administrativ atacat ci actul a fost însoţit de referatul de aprobare la momentul aprobării lui, astfel că nu poate fi reţinută critica potrivit căreia nu se face nicio menţiune în legătură cu referatul în conţinutul actului.

Acest aspect nu este de natură să conducă la concluzia antamată de recurentă, cu atât mai mult, cu cât se constată, din documentele dosarului, că în data de 24 noiembrie 2015, sinteza informaţiilor rezultate din referatele de aprobare a preţurilor reglementate pentru energia termică livrată în anul 2016 din centralele de cogenerare aparţinând producătorilor care nu accesează scheme de sprijin, precum şi tabelul centralizator cu valorile preţurilor pentru energia termică, propuse spre aprobare pentru anul 2016, au fost transmise Consiliului Consultativ al ANRE şi nu au fost depuse observaţii.

Decizia preşedintelui ANRE nr. 2424 din 26 noiembrie 2015, însoţită de Referatul de aprobare, a fost dezbătută şi aprobată în şedinţa Comitetului de Reglementare din data de 26 noiembrie 2015, respectându-se astfel prevederile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 33/2007. Trebuie menţionat că în Metodologia indicată mai sus, precum şi în Referatul de aprobare a Deciziei, sunt prezentate formulele de calcul care au concurat la determinarea valorii preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare care nu beneficiază de scheme de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă.

Ca atare, legal a stabilit prima instanţă că actul administrativ individual a cărui anulare s-a solicitat este motivat prin prisma conţinutului Referatului de aprobare, depus la dosarul cauzei de către intimata ANRE, mai ales în condiţiile în care Decizia nr. 2424/2015 este în mod cert rezultatul unor calcule efectuate prin aplicarea prevederilor Metodologiei aprobată prin Ordinul ANRE nr. 111/2014 şi Ordinului ANRE nr. 156/2015.

Aşadar, nu pot fi primite argumentele privind caracterul ocult şi nelegal al referatului de aprobare, având în vedere că acesta a însoţit actul administrativ la momentul aprobării lui, aşa cum s-a arătat mai sus, referat ce face corp comun cu actul atacat întrucât explicitează modalitatea de calcul a preţului reglementat.

Un alt motiv de nelegalitate invocat se referă la împrejurarea că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea principiului transparenţei, dată fiind lipsa motivării actului şi a caracterului ocult a calculului folosit de intimată în stabilirea preţului reglementat.

Având în vedere că argumentele privind lipsa motivării actului administrativ au fost analizate mai sus şi au fost găsite nefondate, acestea nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte reţine, cu caracter de principiu, că legea ridică la rang principii şi obiective necesitatea asigurării transparenţei atât a tarifelor şi preţurilor energiei, precum şi a costurilor utilizate în stabilirea acestora, însă, Metodologia de calcul a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 805 din 5 noiembrie 2014, iar Ordinul preşedintelui ANRE nr. 156 din 28 octombrie 2015, care a stat la baza emiterii Deciziei preşedintelui ANRE nr. 2424 din 26 noiembrie 2015, a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 818 din 3 noiembrie 2015.

Relevant este şi faptul că în speţă, decizia contestată împreună cu Referatul de aprobare a fost dezbătută şi aprobată în şedinţa Comitetului 1 de Reglementare al ANRE din data de 26 noiembrie 2015, aşa cum rezultă din Procesul-verbal al şedinţei din data de 26 noiembrie 2015, aflat la fila x şi urm din dosarul Curţii de Apel Constanţa.

În aceste condiţii, aşa cum legal a statuat şi instanţa de fond, au fost respectate în cauză prevederile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 33/2007, iar din această perspectivă criticile recurentei privind încălcarea principiului transparenţei, nu pot forma convingerea instanţei.

Pe de altă parte, decizia atacată nu reprezintă un act administrativ cu caracter normativ, pentru a fi supus regulilor de transparenţă decizională, aşa cum au fost redate în cererea de recurs.

Recurenta mai susţine că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea principiului accesibilităţii preţurilor pentru consumatori. Această afirmaţie a fost făcută în contextul în care decizia atacată, prin efectul pe care îl produce, respectiv creşterea preţului final al energiei la consumatori, este nelegală mai ales în condiţiile în care o astfel de creştere nu poate fi justificată în mod obiectiv.

O atare abordare nu poate fi confirmată, având în vedere că ANRE a aprobat, pentru energia termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare care accesează schema de sprijin, pentru centralele care utilizează drept combustibil gazele naturale, preţuri diferenţiate pentru energia termică destinată consumului populaţiei, respectiv consumatorilor noncasnici. Or, este cunoscut că ANRE nu protejează interesele private ale producătorilor, ci respectă în totalitate prevederile legislaţiei europene şi naţionale, protejând interesul consumatorului final de energie termică.

Prin urmare, susţinerea recurentei că, prin efectul generat şi anume creşterea preţului final la consumator, decizia este nelegală, nu are suport probator, în cauză nefiind dovedit acest efect.

Reţinând că decizia administrativă atacată este motivată, în acord cu prevederile legale, nu pot fi reţinute nici alegaţiile recurentei referitoare la excesul de putere săvârşit de ANRE cu prilejul emiterii Deciziei nr. 2424/2015 şi nici că prin acest document a fost încălcat şi principiul prevalentei interesului public.

Aceasta întrucât obligaţia motivării actului administrativ constituie o garanţie împotriva arbitrariului conduitei autorităţilor publice, menita sa asigure posibilitatea verificării limitelor exercitării puterii discreţionare, apărând ca o condiţie de legalitate ce vizează fondul actului administrativ. În acest sens, ICCJ a statuat că "puterea discreţionară conferită unei autorităţi nu poate fi privită, într-un stat de drept, ca o putere absolută şi fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prevăzute de Constituţie sau de lege constituie exces de putere conform dispoziţiilor art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004".

Astfel cum a decis Curtea Europeana de Justiţie, amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar în cauză se constată că au fost detaliate textele de lege în baza cărora a fost emisă decizia contestată, motivarea conferind actului transparenţă din această perspectivă, întrucât particularii au posibilitatea să verifice daca actul este corect fundamentat şi, în acelaşi timp, permite exercitarea de către Curte a controlului jurisdicţional.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea 554/2004, va dispune respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legală, a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Constanţa împotriva Sentinţei civile nr. 318 din 06 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 noiembrie 2019.

GGC - LM