Peremption of appeal due to six-month procedural inactivity in dispute over taxability of late payment interest as salary income

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, sub nr. x/2016, reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş, au solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 117 din Codul de procedură fiscală, art. 42 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 44 din 22 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal: anularea actului administrativ nr. 429.063 din 2.10.2015, emis de Ministerul Finanţelor Publice, prin care se prevede faptul că regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică şi sumelor reprezentând daune interese moratorii; anularea actului administrativ fiscal nr. 432.025 din 17.12.2015, emis de Ministerul Finanţelor Publice, prin care se dispune în sensul că sumele prevăzute în titluri executorii reprezentând daune interese moratorii şi compensatorii sunt drepturi salariale şi sunt supuse regimului de impunere prevăzut de art. 55 alin. (2) lit. j)1 din Codul fiscal; obligarea pârâţilor, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit şi contribuţii individuale reţinute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eşalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.

Prin sentinţa nr. 202 din 4 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea reclamantelor A., B., C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei Curtea de Apel Piteşti, şi Tribunalul Argeş, de obligare a pârâţilor, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit şi contribuţii individuale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei nr. 202 din 4 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs reclamanţii A., B. şi C.

La termenul din 17 ianuarie 2019, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatându-se că părţile nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu au cerut în scris judecata în lipsă.

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu, întrucât a rămas în nelucrare timp de şase luni şi pentru a se verifica incidenţa dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de şase luni.

Cum în cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 416-418 din C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 420 alin. (1) din acelaşi cod, constatând din oficiu că s-a perimat recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva sentinţei nr. 202 din 4 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul, formulat de A., B. şi C. împotriva sentinţei nr. 202 din 4 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 noiembrie 2019.