Fiscal inspection measures for excess salary expenditure and internal control deficiencies quashed and remanded for insufficient reasoning

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015, la data de 9 septembrie 2015, pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Institutul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Încercări pentru Electrotehnică - I.C.M.E.T. Craiova a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, anularea Dispoziţiei obligatorii nr. x din 7 noiembrie 2014, în ceea ce priveşte măsurile 4.3. şi 4.4. din cadrul capitolului 4 "Alte măsuri dispuse", emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico- Financiară, şi a Deciziei nr. 68/P/2015 adoptată de Ministerul Finanţelor Publice - Biroul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, prin care a fost soluţionată plângerea prealabile formulată împotriva dispoziţiei obligatorii.

2. Prin Sentinţa nr. 17/2016 din data de 12 ianuarie 2016, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj. S-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

3. Pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2016, la data de 26 ianuarie 2016.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

4. Prin Sentinţa nr. 312/2016 pronunţată în data de 4 iulie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Încercări pentru Electrotehnică - I.C.M.E.T. Craiova, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a dispus anularea în parte a Dispoziţiei obligatorii nr. x din 7 noiembrie 2014 emisă de pârâta D.G.R.F.P. Craiova, în ce priveşte măsura stabilită la pct. 4.4., şi a Deciziei nr. 68/P din 9 martie 2015 emisă de pârâtul M.F.P., în ce priveşte soluţia asupra plângerii prealabile cu privire la măsura stabilită la pct. 4.4, a menţinut restul dispoziţiilor şi măsurilor stabilite prin actele administrative contestate, a dat în debit reclamanta ICMET Craiova pentru suma de 518 RON, reprezentând onorariu suplimentar expert, încuviinţat prin încheierea din 13 iunie 2016, şi a obligat reclamanta la plata sumei de 518 RON, reprezentând onorariu expert, către expertul desemnat A.

III Recursurile formulate de reclamant şi pârâţi

5. Împotriva acestei sentinţei au formulat recursuri reclamantul Institutul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Încercări pentru Electrotehnică - I.C.M.E.T. Craiova şi pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.

6. În motivarea recursului, prin care a solicitat casarea în parte a sentinţei, în ceea ce priveşte măsura 4.3 din Dispoziţia obligatorie nr. x din 7 noiembrie 2014, şi menţinerea soluţiei date privind anularea măsurii stabilită la pct. 4.4, admiterea în totalitate a cererii formulate şi anularea Dispoziţiei obligatorii nr. x din 7 noiembrie 2014 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Activitatea de inspecţie fiscala - Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară şi a Deciziei nr. 68/P/2015 privind soluţionarea plângerii prealabile, emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Biroul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, cu invocarea motivelor de casare art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul reclamant a arătat următoarele:

7. În anul 2012, ca şi în anii anteriori, în cadrul ICMET au fost aplicate prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, în sensul că lunar salariile erau acordate în procentul de realizare a veniturilor, dar nu mai puţin decât minimul pe economie; astfel că, ori de cate ori nu se realizau veniturile planificate prin BVC, erau operate diminuări salariale ce variau între 5 şi 25%, însă în anii 2011 şi 2012 o parte din salariaţii ICMET au contestat în instanţă, ICMET fiind obligată la plata integrală a salariilor stabilite prin contractele individuale de muncă.

8. Prin Legea bugetului de stat pe anul 2013, ICMET a fost ţinut ca la întocmirea bugetului pe anul 2013 fondul de salarii să fie limitat la nivelul fondului de salarii realizat la nivelul anului 2012, însă, în BVC-ul anului 2013, noţiunea de "fond de salarii realizat în anul precedent" trebuie înţeleasă în sensul de fond de salarii rezultat din totalitatea drepturilor salariale conform contractelor individuale de munca existente în anul 2012, şi nu totalitatea salariilor diminuate nelegale, ICMET neavând posibilitatea ca în anul 2013 să mai acorde salarii diminuate în raport de veniturile realizate. Acordând salariul integral conform contractelor individuale de munca existente în anul 2012, în mod inevitabil s-a depăşit fondul de salarii raportat la "fondul de salarii realizat în anul anterior" interpretat greşit ca fiind rezultat al totalităţii salariilor diminuate ale anului anterior.

9. Pe de altă parte, consideră că trebuie avut în vedere şi faptul că prin H.G. nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale a fost trecut din coordonarea Ministerului Economiei în coordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale, urmând ca printr-o nouă hotărâre de guvern să se modifice regulamentul de organizare şi funcţionare prevăzut în anexa H.G. nr. 81/1999. În această perioadă, au încetat mandatele membrilor consiliului de administraţie, numirile noilor membri de administraţie făcându-se după foarte mult timp, la data de 10 mai 2014, conform Ordinului MEN nr. 217 din 10 mai 2014, consecinţa fiind că tot anul 2013 ICMET nu a avut un consiliu de administraţie care să se poată întruni în mod legal şi să adopte hotărâri, astfel că nu au putut fi luate anumite masuri legale care să conducă la reducerea cheltuielilor.

10. Instanţa de fond nu s-a pronunţat în niciun fel aspectele menţionate, în mod greşit a reţinut în considerentele hotărârii atacate faptul că reclamantul nu contestă depăşirea limitelor bugetare de aprobare a cheltuielilor de natură salarială.

11. A susţinut că şi în condiţiile în care raportarea fondului de salarii realizat la nivelul anului 2013 s-ar face strict la fondul de salarii aprobat în BVC-ul anului 2013, acesta ar fi depăşit cu o sumă mult mai mică decât cea constatată şi reţinută de inspecţia fiscala şi instanţa de judecată, respectiv cu suma de 264.909 RON. Are în vedere că activitatea principală a ICMET este cea de "Cercetare şi dezvoltare în alte ştiinţe naturale şi inginerie ", însă, începând cu anul 2010, ICMET, în calitate de partener, a derulat timp de 3 ani un contract cu fonduri europene, respectiv x/s/58406, activităţile aferente acestuia fiind efectuate de salariaţii ICMET, prin cumul de funcţii, în baza unor noi contracte individuale de muncă cu timp parţial, în afara programului de activitate de baza, şi în baza unui buget separat de bugetul de venituri şi cheltuieli general al ICMET. Cheltuieli cu salariile din acest contract POSDRU nu au fost cuprinse în BVC-ul general ICMET al anului 2013 aprobat prin ordin al ministrului. Daca aceste cheltuieli nu sunt cuprinse în BVC-ul general aprobat al ICMET, atunci când se verifică încadrarea fondului de salarii în bugetul aprobat nu se iau în calcul. Analiza cheltuielilor cu salariile pe contractul POSDRU, efectuate în baza unor contracte individuale de muncă cu timp parţial, prin cumul de funcţii, se face în raport de bugetul proiectului respectiv, aprobat şi derulat în condiţiile legale specifice. Aceste aspecte au fost evidenţiate şi de raportul de expertiza, rezultând că depăşirea fondului de salarii din BVC-ul aprobat fără includerea fondului de salarii aferent proiectului POSDRU este de 367.431 RON, însă instanţa de fond nu a analizat aceste concluzii ale expertului sau le-a interpretat greşit.

12. Tot din raportul de expertiză se poate observa că în anul 2013 a fost plătită de angajator, cu titlu de diminuări salariale pentru anii anteriori anului 2013, suma de 80.224 RON la care se adaugă cheltuiala cu contribuţiile angajatorului (în procent de 27,87%), în valoare de 22.298 RON, rezultând astfel o valoare totală de 102.522 RON, în concluzie, dacă din suma calculata de expert ca sumă ce depăşeşte fondul de salarii aprobat, 367.431 RON, scade suma de 102.522 RON, rezultă că depăşirea fondului de salarii realizat la nivelul anului 2013 faţă de BVC - aprobat este de 264.909 RON.

13. Instanţa de fond nu a efectuat o analiză temeinică a acestor aspecte şi nu a dat nicio relevanţă raportului de expertiză fiscală judiciară. Mai mult, în mod greşit a reţinut că, potrivit raportului de expertiză, în anul 2013 reclamanta a acordat sume suplimentare de natură salarială funcţionarilor proprii, independent de suma aferentă proiectului POSDRU, deşi în raportul de expertiză nu se menţionează aceste aspecte; potrivit raportului de expertiză, au fost plătite drepturi salariale ce provin din hotărâri judecătoreşti (fără a preciza cuantumul şi că aceste drepturi salariale nu sunt aferente anului 2013, ci anilor anteriori), cu toate acestea, în mod contradictoriu reţine depăşirea cheltuielilor cu salariile pe anul 2013, considerând că nu se justifică omisiunea prevederii şi întocmirea bugetului de cheltuieli prin aprobări potrivit legii a unor eventuale rectificări, fără a face trimitere la o prevedere expresă a legii în acest sens.

14. Consideră ca menţinerea măsurii dispuse de organul de inspecţie fiscală prin care a stabilit recuperarea unui prejudiciu imens fără a exista o culpă imputabilă şi bine definita, fără a specifica în mod concret o normă imperativa încălcată, este nedreaptă, iar ducerea la îndeplinire a acestei masuri nu este posibilă legal, ba chiar este generatoare de prejudiciu, în urma promovării şi obţinerii unor foarte posibile soluţii de respingere a acţiunilor de recuperare a sumelor de la cei 270 de salariaţi ICMET din anul 2013.

15. Recurenta a reiterat şi aspecte menţionate în cererea iniţiala de anulare, care nu au fost corect reţinute şi analizate de instanţa de fond, faptul că ICMET Craiova este un institut care a fost înfiinţat şi funcţionează conform dispoziţiilor O.G. nr. 57/2002 cu modificările ulterioare, nefăcând parte din categoria operatorilor economici care desfăşoară, în principal, activităţi în scopul obţinerii de profit, relevant fiind art. 17 alin. (51) din actul normativ; în contextul în care exista dispoziţii legale specifice privind activitatea de cercetare-dezvoltare, activitatea de inspecţie financiara trebuia să ţină cont şi de specificul acestei activităţi, ca şi de situaţia resurselor umane angajate în activitatea de cercetare-dezvoltare. Este adevărat că legea bugetului de stat pe anul 2013 cuprinde o normă de trimitere în alin. (4) al art. 53, însă nu este prevăzută în legea bugetului de stat o sancţiune pentru depăşirea acestei limite şi nici în alte acte normative nu este prezentă o norma care sa reglementeze recuperarea acestor sume de la persoanele care au beneficiat sau persoanele care au aprobat acest tip de cheltuiala, nici în dispoziţia obligatorie nu a fost indicat un temei de drept potrivit căruia sumele să poată fi calificate drept prejudiciu şi care să reglementeze o procedură de recuperare a acestora. Prin urmare, O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare la operatorii economici rămâne singurul act normativ ce ar putea constitui cadrul atât pentru efectuarea inspecţiei cât şi pentru identificarea măsurilor ce pot fi impuse în urma acesteia şi a procedurii de punere în aplicare a măsurilor. Această ordonanţă reglementează în art. 21 şi urm. dispoziţia obligatorie ce cuprinde măsuri în baza constatărilor din rapoartele de inspecţie economico-financiare, însa nu rezulta nici din raportul de inspecţie economico-financiara şi nici din dispoziţia obligatorie că ar fi vorba despre sume datorate bugetului general consolidat, nu este analizată şi individualizata nici noţiunea de paguba, concluzia fiind ca pentru depăşirea nivelului cheltuielilor cu salariile nu exista un temei legal care sa permită imputarea sumelor salariaţilor care le-au primit sau persoanelor care "le-au aprobat".

16. Referitor la justificarea formală a unei astfel de măsuri, precizează specificul activităţii ca şi obligaţia constituţională a Statului de a asigura stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale prevăzute în art. 235 alin. (2) din Constituţia României, transpusă ulterior în acte normative specifice, dar care nu este respectată de Statul Roman, care, dimpotrivă, condiţionează plata obligaţiilor salariale de realizarea de profit dintr-o activitate care, potrivit legii, nu are un asemenea obiectiv. În O.U.G. nr. 57/2002 există numeroase dispoziţii privind obligaţiile asumate de Stat în domeniul cercetării şi inovării, obligaţiile legate de asigurarea finanţării, valorificarea potenţialului de cercetare, resursele umane, stimularea dezvoltării tehnologice şi inovării s.a.m.d. În ciuda tuturor acestor afirmaţii asumate la nivel legislativ de către Stat, prin politica bugetara adoptată s-a impus, în realitate, institutului, autofinanţarea, obţinerea de profit din activitatea de cercetare-dezvoltare sub sancţiunea neplăţii drepturilor salariale care erau prevăzute în contracte individule de munca şi obligatorii conform codului muncii. Orice măsură în legătură cu aceste contracte având ca scop diminuarea drepturilor salariale dintr-un motiv sau altul ar fi fost contrară legislaţiei specifice şi ar fi presupus acordul de voinţa între părţile implicate, respectiv 1CMET Craiova şi salariatul respectiv.

17. În motivarea recursului, prin care a solicitat, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., casarea în parte a sentinţei şi respingerea în tot a acţiunii, recurenta Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Craiova, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, a arătat că prin Nota de constatare nr. x din 24 octombrie 2016 întocmită de persoana responsabilă cu controlul financiar de gestiune s-a constatat la devizul postcalcul o diferenţa de 225.083,36 RON faţă de devizul antecalcul, sumă considerată pierdere. De asemenea, prin intermediul aceleiaşi Note se constata şi faptul că suma de 7205 RON reprezintă cheltuieli efectuate şi înregistrate în contabilitate pe regia de secţie în luna septembrie 2013 pe comanda 04.04.4176, deşi s-a efectuat în luna august 2013, determinând mărirea regiei de secţie cu această sumă. În mod eronat instanţa de fond nu a reţinut şi nu a luat în considerare faptul că prin Referatul nr. 3041 din 9 octombrie 2013 Directorul economic al reclamantei ICMET Craiova a solicitat Directorului general al reclamantei să dispună efectuarea unei analize, de către controlul financiar de gestiune, cu privire la comanda nr. 04.04.4176 - Stand de verificare la încălzire a echipamentelor electrice la curenţi - 8000 A, tip SVI-01.

18. Întrucât persoana responsabilă cu controlul financiar de gestiune a prezentat conducătorului operatorului economic actul de control întocmit, acesta avea obligaţia în temeiul art. 10 din H.G. nr. 1151/2012 de a analiza, a dispune şi a urmări ducerea la îndeplinire a măsurilor înscrise în acesta, în mod eronat instanţa de fond a apreciat că nu se constată un temei de drept ferm privind calificarea acestor pierderi specifice riscului activităţii comerciale ca fiind un venit neîncasat în mod legal.

19. Prin măsura 4.4, organele de inspecţie economico financiara au dispus conducerii operatorului economic să aducă la cunoştinţă Consiliul de Administraţie şi Comitetul de Direcţie neregulile constatate în vederea stabilirii măsurilor de eliminare a acestora.

20. În această situaţie, consideră că instanţa a dat o soluţie contradictorie, deoarece, deşi apreciază că organele de control au demonstrat că nota de constatare deficiente a fost întocmită şi comunicată conducătorului intimatei reclamante de către compartimentul de control de gestiune, în consens cu dispoziţiile art. 10 din H.G. nr. 1151/2012, precum şi faptul că, pentru deficienţele constatate de controlul financiar de gestiune din cadrul ICMET Craiova, nu s-a făcut o analiză a acestora, nu au fost stabilite eventual persoane vinovate şi nu s-au adus la cunoştinţa Consiliului de Administraţie aceste aspecte, apreciază că măsura 4.4 dispusă prin dispoziţia obligatorie este nelegală şi dispune anularea acesteia, în condiţiile în care prin această măsură organele de inspecţie economico-financiară au dispus conducerii intimatei/reclamante să aducă la cunoştinţă Consiliului de Administraţie şi Comitetului de Direcţie neregulile constatate în vederea stabilirii măsurilor de eliminare a acestora.

IV Apărările formulate în cauză

21. Intimatul-reclamant Institutul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Încercări pentru Electrotehnică - I.C.M.E.T. Craiova a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului promovat de pârâţi ca nefondat. A arătat, referitor la măsura stabilită la pct. 4.4 din dispoziţia obligatorie, că a criticat atât aspecte de ordin formal cât şi chestiuni de fond. În ce priveşte procedura de întocmire şi valorificare în evidenta contabila a analizei făcuta de controlul financiar de gestiune, nu au fost respectate dispoziţiile H.G. nr. 1151/2012, art. 9, nu au fost identificate prevederi legale sau reglementari interne încălcate, analiza făcută în nota de constatare fiind mai de grabă una comercială decât una cu caracteristici de control, echipa de inspecţie nu a precizat nici în cadrul raportului şi nici prin dispoziţia obligatorie care ar fi temeiul din legislaţia fiscală (Legea nr. 571/2003 în mod special) care să impună calificarea acestei sume ca reprezentând venituri neîncasate. La aceeaşi concluzie a ajuns şi expertul desemnat care, în raportul de expertiza depus, menţionează ca temei legal al faptului că suma în discuţie nu constituie prejudiciu recuperabil, nefiind concretizat într-o creanţă certă lichida şi exigibilă, astfel că instanţa de fond, în mod corect a reţinut că nu există "un temei de drept ferm privind calificarea acestor pierderi specifice riscului activităţii comerciale ca fiind un venit neîncasat în mod nelegal, iar însuşirea ori nerespectarea unui act intern supus aprobării tocmai directorului instituţiei audiate, nu poate naşte obligaţii executorii în sarcina instituţiei, echivalente cu cele ce se stabilesc în procedura controlului economic-financiar asupra bugetelor reglementata de O.U.G. nr. 94/2011".

22. Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat în principal excepţia nulităţii recursului formulat de reclamant, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

23. A arătat că prin sentinţa recurată s-a reţinut în mod corect că argumentele recurentei/reclamante nu sunt întemeiate, raportat la documentele ataşate în scop probator şi concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză. Astfel, în anul 2013, recurenta/reclamantă a acordat sume suplimentare de natură salarială funcţionarilor proprii, independent de suma aferentă proiectului POSDRU, în cadrul căruia s-au efectuat cheltuieli cu salarii. Cheltuielile cu proiectul POSDRU au fost avute în vedere şi în actele de control, dar s-a menţionat în mod explicit că plafonul de cheltuieli bugetare s-a depăşit fără a include în calcul salariile plătite în cadrul proiectului. De asemenea, conform raportului de expertiză s-a reţinut că au fost plătite drepturi salariale ce provin din hotărâri judecătoreşti, în anul 2013, dar cu toate acestea se retine depăşirea cheltuielilor cu salariile şi nu se justifică omisiunea prevederii şi întocmirii bugetului de cheltuieli, prin aprobări potrivit legii a unor eventuale rectificări, cu includerea sumelor restante ce ar rezulta din hotărâri judecătoreşti. În mod corect instanţa de fond a apreciat prin Sentinţa nr. 312 din 4 iulie 2016 că recurenta/reclamantă nu a contestat depăşirea limitelor bugetare de aprobare a cheltuielilor de natura salarială, ci omisiunea unor reglementari transparente, aceste susţineri neputând constitui cauze de nelegalitate a măsurii.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

24. Asupra excepţiei nulităţii recursului declarat de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Încercări pentru Electrotehnică - I.C.M.E.T. Craiova, invocată de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, în raport de dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.", examinând motivele de recurs, Înalta Curte constată că au fost invocate motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6) şi 8) C. proc. civ., iar motivele prezentate pot fi încadrate, faţă de conţinutul acestora, în aceste motive de casare, considerente pentru care va respinge excepţia nulităţii recursului.

25. În ceea ce priveşte cele două recursuri, Înalta Curte constată că sunt incidente motive de casare a sentinţei cu trimitere spre rejudecare instanţei de fond, având în vedere următoarele considerente:

26. Prin cererea de chemare în judecată soluţionată prin sentinţa recurată, reclamanta ICMET Craiova a solicitat anularea în parte a Dispoziţiei de măsuri nr. CV 23068 din 7 noiembrie 2014, cu privire la măsurile 4.3. şi 4.4., emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico- Financiară în baza Raportul de inspecţie economico-financiară nr. x din 29 octombrie 2014, şi anularea Deciziei nr. 68/P/2015 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Biroul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, de soluţionare a contestaţiei administrative formulată de reclamantă împotriva celor două măsuri.

27. Inspecţia economico-financiară a avut ca obiectiv analiza şi verificarea modului de utilizare a resurselor pentru exerciţiile financiare pentru perioada 2012, 2013 şi semestrul I 2014, respectiv: execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli; administrarea şi gestionarea resurselor materiale şi financiare; respectarea disciplinei financiar-contabile în conformitate cu reglementările în domeniu; verificarea modului de organizare şi conducere a evidenţei financiare şi contabile; calitatea activităţii manageriale.

28. Prin măsura 4.3 s-a dispus aducerea la cunoştinţa Consiliului de Administraţie şi Comitetului de Direcţie, de către conducerea operatorului economic, a neregulilor constatate, în vederea recuperării de la persoanele care au beneficiat sau de la persoanele care au aprobat cheltuirea sumelor care depăşesc pe cele prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli; s-a reţinut că, în anul 2013, operatorul economic nu a corelat nivelul salariilor în funcţie de veniturile obţinute, pe de o parte, iar pe de altă parte nu s-a încadrat în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat de ministerul coordonator; de asemenea, nu a luat în calcul faptul că în anul 2012 a înregistrat pierdere, iar prin prevederile legii bugetului de stat pe anul 2013 s-a menţionat că operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent nu pot depăşi nivelul cheltuielilor cu salariile realizate în anul precedent, cu încadrarea în nivelul aprobat prin bugetele de venituri şi cheltuieli ale anului precedent; ca urmare a faptului că operatorul economic nu a corelat nivelul salariilor în funcţie de veniturile obţinute, în anul 2013 s-au menţinut şi plătit salarii fără acoperire cu manopera din devizele antecalcul, în suma de 2.241.871 RON; ca urmare a faptului că operatorul economic nu s-a încadrat în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat de ministerul coordonator, coroborat cu prevederile legii bugetului de stat pe anul 2013, au fost acordate drepturi salariate în mod nejustificat în sumă de 1.078.776 RON.

29. În esenţă, cu privire la anul 2013, s-a constatat că a fost realizată o creştere a cheltuielilor cu salariile în sumă de 856.861 RON, de la 10.655.535,00 RON (la finele anului precedent 2012) la 11.512.396,90 RON, fără a se ţine cont de faptul că, în anul precedent 2012, ICMET Craiova înregistrase o pierdere în sumă de 1.551.280,19 RON, contrar prevederilor art. 53 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2013 nr. 5/2013 şi fără a se ţine cont de faptul că, în statutul institutului, la art. 35, se precizează că "Salariile individuale ale personalului se stabilesc prin negociere, conform reglementarilor cuprinse în contractele colective de munca, în limita fondului total destinat plăţii salariilor, cuprins în bugetul de venituri şi cheltuieli.".

30. Prin bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2013 au fost prevăzute cheltuieli de personal în sumă de 10.393.000 RON; s-a constatat o diferenţă în sumă de 1.159.000 RON reprezentând salarii acordate în plus ca urmare a depăşirii sumei prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli (de la 11.552.000 RON reprezentând cheltuieli cu salariile realizate în anul 2013, inclusiv drepturile salariale ale directorului general, la 10.393.000 RON reprezentând suma programată a cheltuielilor cu salariile în anul 2013, inclusiv drepturile salariale ale directorului general). S-a apreciat că suma de 1.159.000 RON, reprezentând salarii acordate în plus în anul 2013, a fost realizată întrucât au fost majorate în mod nejustificat salariile unora dintre salariaţi cu suma de 1.068.776 RON, şi au fost evidenţiate, în cheltuielile curente, sumele reprezentând drepturi salariale, pe anii precedenţi, câştigate în instanţă de către salariaţi, în sumă de 80.224 RON.

31. Au fost indicate prevederile art. 35 din statutul institutului, ale art. 53 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2013 nr. 5/2013, care prevăd că "(2) Pentru anul 2013, operatorii economici definiţi la alin. (1) determină cheltuielile cu salariile astfel: a) operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenţii sau transferuri de la bugetul de stat şi bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăşi nivelul cheltuielilor cu salariile realizate în anul precedent, cu încadrarea în nivelul aprobat prin bugetele de venituri şi cheltuieli ale anului precedent. Fac excepţie operatorii economici care au înregistrat profit în anul precedent şi care primesc transferuri de la bugetul de stat sau local pentru activitatea de exploatare privind întreţinerea şi repararea bunurilor din domeniul public primite în concesiune sau în administrare, aceştia aplicând prevederile de la lit. b);", ale art. 53 alin. (4) din acelaşi act normativ, care prevăd că "(4) Prevederile alin. (2) se vor avea în vedere şi la aprobarea, potrivit legii, a bugetelor de venituri şi cheltuieli ale institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare pe anul 2013. În cazuri temeinic justificate, respectiv în condiţiile extinderii activităţii, organul de specialitate al administraţiei publice centrale coordonator poate aproba creşterea numărului prognozat de personal, aprobat prin bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2012, sau a cheltuielilor cu salariile şi a câştigului mediu corelat cu creşterea productivităţii muncii, la unele institute naţionale de cercetare-dezvoltare, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.", precum şi ale art. V.4.(2) din Contractul Colectiv de Muncă, care prevăd că acordarea salariilor la nivelul ICMET din Craiova se face în funcţie de manopera lunară raportată din devizele antecalcul aferente contractelor încheiate şi comenzilor lansate. în cazul în care manopera din devize nu acoperă integral fondul de salarii pentru perioada de raportare, salariile de bază ale tuturor salariaţilor se diminuează cu procentul de neacoperire a fondului de salarii, salariul astfel diminuat neputând fi mai mic de 75% din salariul de bază.

32. Prin măsura 4.4 s-a dispus aducerea la cunoştinţa Consiliului de Administraţie şi Comitetului de Direcţie, de către conducerea operatorului economic, a neregulilor constatate în vederea stabilirii măsurilor de eliminare a acestora; s-a avut în vedere că nu au fost evidenţiate venituri de încasat în suma de 232.288,36 RON, aferente Notei de constatare nr. x din 24 octombrie 2013 întocmită de către un economist din cadrul compartimentului de control de gestiune, prin care s-a stabilit o pierdere din comenzi, ce se referă la executarea unui stand de verificare la încălzire a elementelor electrice la curenţi tip SVI-01, având ca beneficiar SC B. SRL, conform Contractului de furnizare nr. x din 17 octombrie 2012 din comanda internă nr. x; pentru deficientele constatate de controlul financiar de gestiune, nu s-a făcut o analiză a acestora, nu s-au luat măsuri cu privire la neregulile semnalate, nu au fost stabilite persoanele vinovate şi nu s-a adus la cunoştinţă Consiliului de Administraţie acest aspect.

33. Examinând considerentele sentinţei instanţei de fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care prevăd că hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, Înalta Curte constată că, deşi, aparent, sentinţa este motivată, din motivele cererii de chemare în judecată, raportat la motivele de recurs, rezultă, în ceea ce priveşte măsura 4.3, că instanţa de fond nu a răspuns în totalitate şi efectiv motivelor pentru care reclamantul a solicitat anularea acesteia.

34. Instanţa nu trebuie, în mod evident, să răspundă fiecărei susţineri, însă este obligată să examineze în mod real şi efectiv problemele supuse judecăţii, motivele decisive pentru soluţionarea cauzei invocate prin cererea de chemare în judecată, şi să arate considerentele pentru care a acceptat sau a înlăturat susţinerile părţilor, în baza probelor administrate şi raportat la dispoziţiile legale incidente.

35. În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că, fără a impune un răspuns detaliat la fiecare argument al reclamantului, obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea presupune, totuşi, ca partea în cauză să se poată aştepta la un răspuns specific şi explicit cu privire la aspectele decisive pentru soluţionarea procedurii în cauză (Hotărârea Albina împotriva României din 28 aprilie 2005, paragraful 33, Hotărârea Vlasia Grigore Vasilescu împotriva României din 8 iunie 2006, paragraful 39, cu trimitere la Hotărârea Ruiz Torija şi Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994).

36. Motivarea instanţei de fond este sumară în ceea ce priveşte examinarea motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă referitoare la măsura 4.3. şi nu permite instanţei de control judiciar examinarea legalităţii sentinţei, astfel încât să asigure recurentei reclamante un proces echitabil.

37. Având în vedere motivele din cererea de recurs formulată de recurentul reclamant, raportat la motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, rezultă, cu privire la măsura 4.3., următoarele:

38. Cu privire la temeiul juridic şi procedura aplicată de pârât, instanţa de fond a reţinut sumar că din economia dispoziţiilor art. 21, 22 din O.U.G. nr. 94/2011 rezultă că dispoziţia de măsuri constituie titlu executoriu în termen de 15 zile de la comunicare şi include recuperarea unor pagube constatate, faptul că este adevărat că instituţia auditată are o marjă de apreciere în a stabili modalitatea de recuperare şi o misiune de a identifica persoanele responsabile, însă aceasta nu echivalează cu o lipsă de prevedere expresă a unei proceduri de recuperare şi sancţionare.

39. Reclamantul a invocat, în esenţă, că este un institut care a fost înfiinţat şi funcţionează conform dispoziţiilor O.G. nr. 57/2002, nefăcând parte din categoria operatorilor economici care desfăşoară, în principal, activităţi în scopul obţinerii de profit, activitatea de inspecţie financiară trebuia să ţină cont de specificul activităţii de cercetare-dezvoltare, ca şi de situaţia resurselor umane angajate în activitatea de cercetare-dezvoltare, că Legea nr. 5/2013 cuprinde o normă de trimitere în alin. (4) al art. 53, conform căreia dispoziţiile articolului aplicabile operatorilor economici sunt incidente şi în cazul Institutelor Naţionale de Cercetare - Dezvoltare, însă nu este prevăzută în legea bugetului de stat o sancţiune pentru depăşirea acestei limite şi nici în alte acte normative nu este prezentă o normă care să reglementeze recuperarea acestor sume de la persoanele care au beneficiat sau persoanele care au aprobat acest tip de cheltuială; a mai invocat că, faţă de dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare la operatorii economici, art. 21 şi urm., nu rezultă nici din raportul de inspecţie economico-financiară şi nici din dispoziţia obligatorie că ar fi vorba despre sume datorate bugetului general consolidat, nu este analizată şi individualizată nici noţiunea de pagubă.

40. Instanţa de fond nu a răspuns criticilor formulate de reclamantă. Examinarea acestor critici impunea, având în vedere dispoziţiile legale în temeiul cărora a fost înfiinţat şi funcţionează Institutul, O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, cele în temeiul cărora au fost dispuse măsurile, O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, ca instanţa de fond să analizeze actele administrative contestate raportat la faptele constatate de organele de inspecţie în cursul activităţii de control, prin prisma atribuţiilor ce le revin, şi la măsurile concrete dispuse, pentru a stabili dacă s-au constatat deficienţe în activitatea economico-financiară de natură să conducă la stabilirea obligaţiilor către bugetul general consolidate şi, pe cale de consecinţă, aplicabilitatea, faţă de neregulile constatate, a dispoziţiilor art. 21 şi 22 din O.U.G. nr. 94/2011 referitoare la stabilirea şi recuperarea pagubelor produse şi emiterea titlului de creanţă pentru sumele cuvenite bugetului general consolidat.

41. Cu privire la nerespectarea obligaţiei constituţionale a Statului de a asigura stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, prevăzută în art. 235 alin. (2) din Constituţie, şi condiţionarea plăţii obligaţiilor salariale de realizarea de profit dintr-o activitate care, potrivit legii, nu are un asemenea obiectiv, instanţa a reţinut sumar că "Consideraţiile petentei la acest punct, ce se referă la neîndeplinirea de către Statul Român a unor obligaţii constituţionale prevăzute în art. 235 alin. (2) din Constituţie, nu prezintă relevanţă sub aspectul verificării legalităţii actului administrativ de control financiar şi nu pot fi analizate în acest cadru procesual.", fără a analiza însă şi motivele invocate de recurentă referitoare, în esenţă, la faptul că orice măsură în legătură cu aceste contracte având ca scop diminuarea drepturilor salariale dintr-un motiv sau altul ar fi fost contrară legislaţiei specifice, că nu era posibilă corelarea cheltuielilor cu salariile cu coeficientul de realizare a veniturilor, imposibilitatea luării de măsuri pentru respectarea cheltuielilor bugetare întrucât nu a existat un consiliu de administraţie funcţional care să poată decide în sensul respectiv, institutul trecând din coordonarea Ministerului Economiei în coordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale prin H.G. nr. 985/2013, cu consecinţa încetării mandatelor membrilor vechiul consiliu de administraţie, numirea noilor membri efectuându-se prin Ordinul MEN nr. 217 din 10 mai 2014, astfel că în anul 2013 ICMET nu a avut un consiliu care să se poată întruni în mod legal şi să adopte hotărâri.

42. În ceea ce priveşte suma pentru care, prin măsura 4.3 din dispoziţia obligatorie contestată, s-a dispus aducerea la cunoştinţă a neregulilor constatate în vederea recuperării de la persoanele care au beneficiat sau de la persoanele care au aprobat cheltuirea sumelor care depăşesc pe cele prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, ca urmare a faptului că operatorul economic nu s-a încadrat în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat de ministerul coordonator, coroborat cu prevederile legii bugetului de stat pe anul 2013, fiind acordate drepturi salariate în mod nejustificat în suma de 1.078.776 RON, reclamanta a susţinut că suma reţinută ca acordată nejustificat cu titlul de drepturi salariale, 1.078.776 RON, nu a fost corect calculată, deoarece în totalul veniturilor realizate şi cheltuielilor efectuate intră şi sumele aferente contractului de finanţare nr. x din 13 mai 2010 (respectiv, din totalul veniturilor realizate de 24.926.000 RON, o parte, respectiv 414.951 RON, reprezintă venituri aferente acestui contract, iar din totalul cheltuielilor, suma de 321.805 RON reprezintă cheltuieli cu salariile POSDRU). S-a invocat de către reclamantă faptul că, dacă depăşirea cheltuielilor cu salariile se calculează raportat la salariile realizate recalculate prin scăderea salariilor POSDRU, rezultă o sumă de 490.273 RON (11.230.195 RON - salarii realizate fără POSDRU, minus 10.739.922 RON salarii aprobate), din care trebuie scăzută suma de 80.224 RON reprezentând cheltuieli salariale aferente anilor anteriori, dar achitate în anul 2013 în baza hotărârilor judecătoreşti.

43. De asemenea, s-a invocat că nu era posibilă modificarea unilaterală a contractelor de muncă în sensul diminuării acestora cu coeficientul de nerealizare a veniturilor conform CCM, faptul că o parte din salariaţii institutului au acţionat în instanţă în perioadele anterioare şi au obţinut hotărâri judecătoreşti prin care ICMET a fost obligat să restituie sumele reţinute, cu motivarea că orice diminuare salarială se face cu acordul salariatului, în baza unor acte adiţionale la contractul individual de muncă.

44. Instanţa de fond reţine "din analiza documentelor ataşate în scop probator, dar şi din concluziile raportului de expertiză, că în anul 2013, reclamanta a acordat sume suplimentare de natură salarială funcţionarilor proprii, independent de suma aferentă proiectului POSDRU, în cadrul căruia s-au efectuat cheltuieli cu salarii. Expertul a defalcat şi individualizat aceste sume. Cheltuielile cu Proiectul POSDRU au fost avute în vedere şi în actele de control, dar s-a menţionat în mod explicit că plafonul de cheltuieli bugetare s-a depăşit fără a include în calcul salariile plătite în cadrul proiectului. De asemenea, conform raportului de expertiză s-a reţinut că au plătite drepturi salariale ce provin din hotărâri judecătoreşti, în anul 2013, dar cu toate acestea se reţine depăşirea cheltuielilor cu salariile şi nu se justifică omisiunea prevederii şi întocmirii bugetului de cheltuieli, prin aprobări potrivit legii a unor eventuale rectificări cu includerea sumelor restante ce ar rezultate din hotărâri judecătoreşti."

45. Considerentele instanţei nu răspund motivelor concrete invocate de reclamantă, potrivit probatoriului administrat în cauză, prin raportare la constatările din raportul de inspecţie economico-financiară şi având în vedere că dispoziţia obligatorie a fost emisă în temeiul dispoziţiilor art. 21 şi 22 din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare.

46. Pe de o parte, se observă că s-a reţinut în expertiza fiscală judiciară, încuviinţată de instanţa de fond şi efectuată de către consultantul fiscal, că valoarea fondului de salarii aferent proiectului x/s/58406 din 13 mai 2010 pentru anul 2013 este de 321.805 RON şi nu a fost exclus din calculul realizat la inspecţia economico-financiară finalizată prin actele atacate, realizarea calculului fără includerea fondul de salarii aferent proiectului x din 13 mai 2010 fiind prezentat de expert în Anexa nr. 2 la Raportul de expertiză.

47. Consultantul fiscal a precizat în cadrul constatărilor efectuate că documentul "Realizarea BVC pe anii 2012 - 2014" a stat la baza calculului principalilor indicatori economico-financiari pentru exerciţiul financiar 2013, prezentat în Anexa nr. 3 la Raportul de inspecţie economico-financiară nr. x din 29 octombrie 2014, şi nu a exclus fondul de salarii aferent proiectului x. Pentru a face un calcul fără includerea fondului de salarii aferent proiectului x/s/58406 din 13 mai 2010, consultantul fiscal a precizat că a exclus din bugetul de venituri şi cheltuieli aferent anului 2013 atât sursele de venituri din buget aferent acestui x/s/58406 pentru anul 2013, cât şi cheltuiala cu fondul de salarii x/s/58406.

48. Pe de altă parte, se observă că, deşi instanţa de fond reţine faptul că a analizat documentele ataşate în scop probator şi concluziile raportului de expertiză, la dosar nu se regăseşte niciuna din anexele Raportului de inspecţie economic-financiară, în special anexa 3 privind "Realizarea BVC pe anii 2012 - 2014", care a stat la baza calculului principalilor indicatori economico-financiari pentru exerciţiul financiar 2013, şi cu privire la care consultantul fiscal a arătat că nu a exclus fondul de salarii aferent proiectului x, şi anexa 16 privind "Situaţia cheltuielilor salariale fără acoperire în anul 2013", din care rezultă depăşirea bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat de ministerul coordonator pentru anul 2013, contestată prin cererea de chemare în judecată.

49. Potrivit art. 264 C. proc. civ., puterea doveditoare a probelor este lăsată la libera apreciere a instanţei. În cauză, însă, deşi a încuviinţat raportul de expertiză contabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 330 alin. (1), apreciind, aşadar, că este necesar să cunoască părerea unor specialişti, instanţa de fond nu a răspuns în concret motivelor invocate de reclamantă, cu privire la suma pentru care s-a constatat că operatorul economic nu s-a încadrat în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat de ministerul coordonator, coroborat cu prevederile legii bugetului de stat pe anul 2013, în raportat de constatările organelor de inspecţie economico-financiară din actele contestate şi de concluziile consultantului fiscal.

50. În aceste condiţii, prima instanţă a soluţionat cauza fără să lămurească pe deplin şi motivat împrejurările invocate de reclamantă, în raport de circumstanţele cauzei şi probele administrate, elemente imperativ necesare pentru exercitarea controlului de legalitate, limitându-se la consideraţii generale care nu au răspuns concret motivelor din cererea de chemare în judecată.

51. Pentru aceste motive, având în vedere că motivarea în fapt şi în drept sunt elemente esenţiale ale hotărârii judecătoreşti, condiţii ale unui proces echitabil, şi reprezintă o premisă absolut necesară a exercitării de către instanţa de recurs, care verifică numai legalitatea hotărârii, a atribuţiilor de control judiciar, iar instanţa de fond era obligată, pentru o judecată echitabilă, să procedeze la un examen efectiv al motivelor invocate prin cererea de chemare în judecară, motivarea insuficientă a hotărârii fiind echivalentă cu nemotivarea acesteia, Înalta Curte constată că instanţa de fond, deşi, teoretic, s-a pronunţat pe fondul cererii de chemare în judecată, a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului cererii formulate cu privire la măsura 4.3., motiv de casare cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe, conform dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., cu aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

52. În ceea ce priveşte măsura 4.4, instanţa de fond a dispus anularea cu motivarea că în mod eronat s-a calificat suma constatată drept pierdere fiscală prin nota de control întocmită de departamentul control financiar intern nr. 4156 din 24 octombrie 2013, ca fiind venit neîncasat în mod nelegal; a reţinut, în acord cu concluziile raportului de expertiză, că cenzorul financiar intern a constatat că veniturile realizate în urma unei comenzi ce a făcut obiectul unui contract de furnizare de produse către beneficiarul SC B. SRL sunt inferioare cheltuielilor totale de producţie, însă nota nu are aprobarea persoanelor responsabile, astfel că nu constată un temei de drept ferm privind calificarea acestor pierderi specifice riscului activităţii comerciale ca fiind un venit neîncasat în mod nelegal, nota având rolul de a identifica dificultăţile de producţie şi remedierea pentru viitor, neputând reprezenta prin ea însăşi o creanţă certă lichidă şi exigibilă în contra unui debitor identificabil şi vinovat.

53. Raportat la considerentele arătate, se observă că instanţa nu a avut în vedere faptul că prin măsura 4.3 s-a dispus aducerea la cunoştinţa Consiliului de Administraţie şi Comitetului de Direcţie, de către conducerea operatorului economic, a neregulilor constatate, în vederea stabilirii măsurilor de eliminare a acestora, constând în faptul că pentru deficienţele constatate de controlul financiar de gestiune nu s-a făcut o analiză, nu s-au luat măsuri cu privire la neregulile semnalate, nu au fost stabilite persoanele vinovate şi nu s-a adus la cunoştinţă Consiliului de Administraţie acest aspect.

54. Într-adevăr, s-a apreciat că se înregistrează pierderi şi în cadrul anumitor comenzi, aşa cum a fost menţionat şi în Nota de constatare nr. x din 24 octombrie 2013 întocmită de controlul financiar de gestiune al operatorului economic, însă s-a constatat că Nota de constatare nr. x din 24 octombrie 2013 întocmită de un economist din cadrul acestui compartiment nu este aprobată de directorul general, nu s-a făcut o analiză şi nu a fost informat consiliul de administraţie cu privire la exercitarea şi rezultatele controlului financiar de gestiune, s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 10 din H.G. nr. 1151/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de organizare şi exercitare a controlului financiar de gestiune, potrivit cărora "Actele de control se prezintă conducătorului operatorului economic. Conducătorul operatorului economic analizează, dispune şi urmăreşte ducerea la îndeplinire a măsurilor înscrise în actele de control. Conducătorul operatorului economic asigură, trimestrial sau ori de câte ori se impune, informarea consiliului de administraţie cu privire la exercitarea şi rezultatele controlului financiar de gestiune. Persoana desemnată de conducătorul operatorului economic, cu atribuţii de control financiar de gestiune, participă la şedinţele consiliului de administraţie, atunci când se dezbat probleme financiare, contabile şi de control financiar de gestiune.".

55. Pentru aceste motive, sunt fondate motivele de recurs invocate de recurenţii pârâţi, privind faptul că ceea ce s-a dispus prin măsura 4.4, de către organele de inspecţie economico financiară, a fost aducerea la cunoştinţa Consiliului de Administraţie şi Comitetului de Direcţie a neregulilor constatate, în vederea stabilirii măsurilor de eliminare a acestora, astfel că se impunea ca, în analiza motivelor invocate de către reclamantă, să fie examinată măsura dispusă de către organele de inspecţie.

56. Pentru aceste motive, având în vedere că instanţa de fond nu a examinat măsura contestată raportat la cele dispuse, nici motivele de nelegalitate privind aplicarea dispoziţiilor legale de către organul de inspecţie economico-financiară nu au fost lămurite corespunzător de prima instanţă, astfel că instanţa nu a cercetat fondul cererii de chemare în judecată, care presupune existenţa tuturor elementelor care să permită instanţei de recurs exercitarea atribuţiilor de control judiciar, raportat la natura juridică a actelor contestate, a măsurilor dispuse prin acestea, motiv de casare cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe, conform dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., cu aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

57. Având în vedere motivele care impun casarea cu trimitere spre rejudecare, care nu permit efectuarea controlului judiciar din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., nu vor fi analizate motivele de recurs privind aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.

VI Soluţia instanţei de recurs

58. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului declarat de reclamant, în baza dispoziţiilor art. 496, art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ va admite ambele recursuri, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare, potrivit prezentelor considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 501 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantul INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE, DEZVOLTARE ŞI ÎNCERCĂRI PENTRU ELECTROTEHNICĂ - I.C.M.E.T. Craiova, invocată de pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA.

Admite recursurile formulate de reclamantul INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE, DEZVOLTARE ŞI ÎNCERCĂRI PENTRU ELECTROTEHNICĂ - I.C.M.E.T. Craiova şi de pârâţii MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA împotriva sentinţei nr. 312/2016 din 4 iulie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2019.

GGC - LM