Timeliness of appeal: material error in communication record and statutory deadline extension under Art. 181 of the Civil Procedure Code

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea depusă pe rolul acestei instanţe la data de 23 aprilie 2019, contestatoarea A. Sa a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 2203 din data de 11.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., apreciind că dezlegarea dată recursului este rezultatul unui erori materiale, care a condus la aplicarea sancţiunii tardivităţii.

In motivarea cererii s-a arătat că din plicul depus în cadrul rezultă că ştampila aplicată de oficiul poştal este data de 23.02.2017, dată care este susţinută de menţiunea din finalul sentinţei recurate, în sensul că a fost redactată la data de 20.02.2017, de data emiterii comunicării ca fiind 20.02.2017 ora 15:42, de data preluării corespondenţei de pe plic ca fiind 22.02.2017, precum şi de data de 24.02.2017 la care s-a inregistrat sub nr. x sentinţa fondului în evidenţele A. S.A..

In condiţiile în care termenul de 15 zile, calculat de la data de 23.02.2017 se împlineşte în data de 11 martie 2017, într-o zi nelucrătoare, s-a apreciat că recursul este depus în termen la data de 13 martie 2017.

Prin notele de şedinţă depuse, contestatoarea a precizat că dintr-o eroare materială s-a reţinut că sentinţa ar fi fost comunicată la data de 22 februarie 2017, ştampila poştei fiind 23 februarie 2017, depunând o copie scanată a acesteia.

Apărările intimatului.

Prin întâmpinarea depusă la data de 31 octombrie 2019, intimatul Ministerul Fondurilor Europene a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, apreciind că un termen de 15 zile care a început să curgă la data de 23.02.2017 se implineşte la data de 10 martie 2017.

Hotărârea instanţei de recurs.

Prin decizia nr. 2003 din 11 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2016 s-a respins recursul formulat de S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 221/CA din 17 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că sentinţa a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 22 februarie 2017, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 13 martie 2017, iar în condiţiile în care termenul de recurs de 15 zile de la comunicare, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 10.03.2017, recursul a fost tardiv formulat.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Astfel, potrivit art. 503 alin. (2) C. proc. civ.: Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În accepţiunea textului de lege menţionat, motivul de contestaţie referitor la săvârşirea unei greşeli materiale în dezlegarea recursului are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În acest sens, doctrina şi jurisprudenţa constantă în materie a statuat că prin eroare materială ca temei al unei contestaţii în anulare se înţelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara şi, pentru verificarea acestor situaţii nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În speţă, ne aflăm tocmai într-o asemenea situaţie în care instanţa de recurs, prin decizia contestată a respins ca tardiv recursul reţinând că din actele dosarului rezultă că sentinţa nr. 221/CA din 17 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată reclamantei la data de 22 februarie 2017, astfel cum rezultă din ştampila aplicată pe dovada de comunicare aflată la dosarul de fond.

Se constată însă că instanţa a omis a observa că de pe procesul-verbal de comunicare lipseşte menţiunea prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art. 164 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ., respectiv anul, luna, ziua şi ora când dovada a fost luată sau procesul-verbal a fost întocmit, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 482 alin. (2) potrivit cărora recursul se va socoti ca fiind în termen dacă împrejurarea depunerii peste termen nu rezultă din dosar.

Totodată, mai reţine instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, că nici susţinerile intimatului cuprinse în întâmpinare nu pot fi reţinute, în condiţiile în care un termen care începe să curgă la data de 23 februarie 2017 calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., se împlineşte Luni 13.03.2017, întrucât operează prorogarea legală reglementată de alin. (2) al acestui text de lege (când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează) dispoziţie procedurală de favoare pentru părţi.

Se constată, astfel că eroarea materială invocată de contestatoare se circumscrie prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., de natură să justifice contestaţia în anulare pendinte.

Faţa de cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., va admite contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A. şi va dispune anularea Deciziei nr. 2003 din 11 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2016.

Întrucât soluţionarea cauzei la acest termen nu este posibilă, instanţa rămânând în pronunţare exclusiv asupra admisibilităţii contestaţiei în anulare, se va stabili un termen pentru judecarea recursului, astfel încât,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A.

Dispune anularea Deciziei nr. 2003 din 11 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2016.

Fixează termen în vederea rejudecării recursului la data de 12 mai 2020 cu citarea părţilor

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2019.