Commercial default interest: calculation basis versus statutory limit under principle of disposability
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice and Quasi-Constitutional Court dismissed the appellant’s recourse, thereby upholding the Court of Appeal’s decision that ordered the defendant company to pay 493,213,605 lei in default interest, with the previously awarded dividends remaining in force. The dispute concerned the correct calculation basis for statutory default interest on unpaid dividends under commercial law; specifically, the defendant argued that the lower court erred in applying the plaintiff’s originally requested amount based on commercial bank deposit rates rather than the national central bank’s discount rate, contending that the appeal request should have been rejected as formulated. The court rejected this argument, holding that the lower instance correctly applied the principle of disposability: although the default interest must be calculated in accordance with the central bank discount rate pursuant to Article 43 of the Commercial Code, the amount awarded corresponded to the plaintiff’s lesser claim, which was below the maximum amount calculated using the correct legal rate.
Legislator headnote
AI generatedart. 17 din Legea nr. 146/1997, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Commercial default interest: calculation basis versus statutory limit under principle of disposability: The dispute concerned the correct calculation basis for statutory default interest on unpaid dividends under commercial law; specifically, the defendant argued that the lower court erred in applying the plaintiff’s originally requested amount based on commercial bank deposit rates rather than the national central bank’s discount rate, contending that the appeal request should have been rejected as formulated. The court rejected this argument, holding that the lower instance correctly applied the principle of disposability: although the default interest must be calculated in accordance with the central bank discount rate pursuant to Article 43 of the Commercial Code, the amount awarded corresponded to the plaintiff’s lesser claim, which was below the maximum amount calculated using the correct legal rate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe provision cited in the text as the legal basis for the defendant's appeal, which the court examined and ultimately dismissed as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 704 din 29 martie 2001 a Tribunalului Galați a fost admisă în parte acțiunea A.P.A.P.S. București, iar pârâta SC A.G.R. SA Tecuci a fost obligată la plata sumei de 620.000.000 lei, reprezentând dividende aferente anului 1997, fiind anulată, ca netimbrată, cererea privind obligarea pârâtei și la plata daunelor-interese moratorii.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 524/A din 28 iulie 2001 a Curții de Apel Galați.
Această decizie a fost recurată tot de către reclamantă, recursul său fiind admis prin decizia nr. 727 din 7 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, iar cauza trimisă, spre rejudecare, instanței de apel, pentru a se pronunța asupra fondului cererii, privind daunele-interese moratorii, cerere care era scutită de taxa judiciară de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Instanța de apel, rejudecând pricina în fond, după casare, a reținut că reclamanta a solicitat daune-interese moratorii, în sumă de 493.213.605 lei, calculate în raport cu dobânzile practicate de B.R.D. la depozitele constituite pe termen de 1 an.
Aceste daune moratorii sunt datorate de pârâtă în temeiul dispozițiilor art. 43 C. com.
Cât privește cuantumul acestor daune, instanța de apel a reținut că el trebuie calculat în raport cu nivelul taxei oficiale de scont B.N.R., conform O.H. nr. 9/2000, motiv pentru care, în această fază procesuală, a solicitat reclamantei refacerea calculului, în raport cu această taxă.
La apel, reclamanta a refăcut calculul solicitat, care însuma 529.575.833 lei, dar, ținând cont de precizarea făcută de apelantă, instanța de apel a obligat pârâta la 493.213.605 lei, cu titlu de daune-interese moratorii, respectând principiul disponibilității asupra acțiunii, admițând, astfel, apelul reclamantei prin decizia nr. 21 din 24 septembrie 2003 și modificând sentința de fond numai pe aspectul acestor daune, fiind menținute dispozițiile acesteia cu privire la dividende.
Nemulțumită de această decizie, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta apreciază că în mod greșit i-au fost acordate reclamantei daunele moratorii, solicitate inițial și calculate în raport cu nivelul dobânzii practicate de B.R.D. pentru depozite pe termen de 1 an și nu daunele calculate în raport cu nivelul ratei de scont B.N.R., cum ar fi fost corect, motivându-și soluția numai pe respectarea principiului disponibilității asupra acțiunii.
Cum reclamanta și-a precizat cuantumul acestor daune în raport cu dobânda practicată de B.R.D. și nu în raport cu rata de scont B.N.R., recurenta apreciază că cererea sa, pe acest aspect, trebuia respinsă, motiv pentru care solicită admiterea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Prin criticile aduse deciziei din apel, recurenta nu contestă că datorează daune moratorii în temeiul dispozițiilor art. 43 C. com. și că aceste daune trebuiesc raportate la nivelul ratei de scont B.N.R. Ceea ce contestă este cuantumul acordat de instanță și care corespunde cererii inițiale a reclamantei fondată pe dobânda B.R.D.
Critica recurentei este neîntemeiată, deoarece instanța și-a argumentat soluția pe daune calculate în raport cu rata de scont B.N.R., dar, cu privire la suma acordată cu acest titlu, instanța a avut în vedere cuantumul solicitat de reclamanta-apelantă prin precizarea făcută, suma solicitată fiind mai mică decât daunele calculate în raport cu rata de scont B.N.R. și care însumau 529.575.833 lei, așa încât corect și-a argumentat soluția și pe respectarea principiului disponibilității, cuantumul solicitat și acordat fiind mai mic decât reclamanta ar fi avut dreptul.
În consecință, Curtea apreciază că decizia din apel este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâta, SC A.G.R. SA Tecuci, împotriva deciziei civile nr. 21/A din 24 septembrie 2003 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2004.