Service pension calculation: jurisdiction for labor disputes and mandatory composition of the judicial panel

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 18 aprilie 2016 sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri a solicitat obligarea pârâtului să anuleze, în parte, adeverinţa-tip nr. 150.511 din 8 februarie 2016, să emită o altă adeverinţă-tip prin care să-i fie recunoscută perioada 1 noiembrie 1972 - 1 noiembrie 1976 ca vechime realizată în Departamentul de Comerţ Exterior (DCE), şi să repare paguba cauzată, egală cu diferenţa de pensie de serviciu cuvenită pentru o perioadă totală de vechime realizată în DCE de 32 de ani, faţă de o vechime de 28 de ani cât este consemnată în adeverinţa-tip contestată, începând cu data de 1 septembrie 2015 (cererea de înscriere la pensie de serviciu a fost depusă la Casa Locală de Pensii la data de 27 august 2015) până la data noii decizii privind acordarea pensiei de serviciu, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3, în care va fi luată în calcul şi vechimea de 4 ani, suma la care să se calculeze dobânda legală (dobânda de referinţă a BNR).

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 4197 din 22 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri.

S-a dispus anularea în parte a adeverinţei-tip nr. 150.511 din 8 februarie 2016 emisă de pârât.

A fost obligat pârâtul să elibereze reclamantului o altă adeverinţă-tip prin care să îi recunoască şi perioada 1 noiembrie 1972 - 1 noiembrie 1976 ca vechime realizată în Departamentul de Comerţ Exterior din cadrul Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale.

S-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a formulat recurs pârâtul Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

S-a arătat că hotărârea primei instanţe este criticabilă fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în condiţiile în care Centrul de Perfecţionare a Cadrelor din Sistemul de Comerţ Exterior nu face parte din enumerarea prevăzută la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiilor de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

În drept, recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare intimatul reclamant a invocat excepţia tardivităţii introducerii recursului, arătând hotărârea a fost comunicată la data de 28 februarie 2017, iar recursul a fost depus la data de 16 martie 2017, cu depăşirea termenului de 15 zile.

Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia considerând că nespecificarea Ministerului Comerţului Exterior în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015, reprezintă doar o eroare materială.

Prin răspunsul la întâmpinare recurentul pârât a arătat că recursul a fost formulat în termen

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 5 noiembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., invocat din oficiu, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Deliberând în prealabil asupra excepţiei tardivităţii recursului invocată de intimatul - pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată netemeinicia acesteia, urmând a o respinge.

Astfel, instanţa de control judiciar observă că părţile sunt în eroare cu privire la data introducerii căii de atac, prin omiterea plicului aflat la dosarul de recurs, pe care este menţionată data înregistrării la poştă, respectiv 15 martie 2017, actul de procedură fiind socotit astfel, potrivit dispoziţiilor art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., ca fiind făcut în termen.

2. Referitor la natura juridică a raportului dedus judecăţii, Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat pârâtului Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri anularea Adeverinţei-tip nr. 150.511 din 8 februarie 2016 şi emiterea unei alte adeverinţe-tip prin care să-i fie recunoscută perioada 1 noiembrie 1972 - 1 noiembrie 1976 ca vechime realizata în Departamentul de Comerţ Exterior (DCE), în vederea stabilirii pensiei de serviciu cuvenita pentru o perioada totala de vechime de 32 de ani, faţă de o vechime de 28 de ani.

Reţine instanţa de control judiciar că litigiului izvorăşte dintr-un raport de muncă al funcţionarului public, însă dreptul la pensie intră în sfera asigurărilor sociale.

Nu întâmplător, în cadrul capitolului V din Legea nr. 188/1999 (în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată), intitulat "Drepturi şi îndatoriri", secţiunea 1 "Drepturile funcţionarilor publici", dreptul la pensie nu este reglementat în mod expres, existând în cuprinsul art. 39 doar o trimitere generală la lege (o altă lege decât cea a Statutului funcţionarilor publici), în sensul că "funcţionarii publici beneficiază de pensii (...), potrivit legii".

Pe de altă parte, doar actele emise de autoritatea pârâtă "în regim de putere publică", prin realizarea competenţei administrative (ca sumă de atribuţii conferite unei entităţi în organizarea executării şi executarea în concret a legii) intră în sfera contenciosului administrativ, toate celelalte acte (cum sunt, de exemplu, cele aferente unor raporturi juridice civile, ori de muncă şi asigurări sociale) încheiate în cadrul unor raporturi juridice aparţinând altor ramuri de drept, excedând acestui domeniu.

Stabilind că raportul dedus judecăţii intră în sfera litigiilor de muncă şi asigurări sociale, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari.

Instanţa de fond a considerat că a operat legal (în raport din prevederile art. 130 alin. (2) şi art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.) prorogarea de competenţă în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal de la secţia a VIII-a a Curţii de Apel Bucureşti, în condiţiile în care excepţia necompetenţei funcţionale a fost invocată prin întâmpinarea pârâtului, depusă însă tardiv.

Regula prevăzută la art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. trebuia aplicată prin prisma dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care la primul termen de judecată instanţa de contencios a apreciat, potrivit art. 13 din Legea nr. 554/2004, că pentru dezlegarea litigiului este necesar ca autoritatea pârâtă să depună întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii adeverinţei litigioase, acte în absenţa cărora nu se putea da o dezlegare corectă a cauzei.

Instanţa de control judiciar constată că hotărârea primei instanţe este criticabilă în condiţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, mai sus enunţate.

Sintagma "alcătuirea instanţei" implică atât nerespectarea normelor privind compunerea instanţei, cât şi pe acelea referitoare la constituirea instanţei, noţiuni care nu sunt prevăzute ca atare în legislaţie.

Astfel, în Legea nr. 304/2004 sunt utilizate de legiuitor alternativ, astfel cum rezultă din prevederile art. 31 alin. (3) şi 41 alin. (3), în care se vorbeşte despre constituirea completelor de judecată cu numărul de judecători necesar formării completului de judecată, iar în C. proc. civ. este relevantă menţiunea din art. 426 alin. (1), potrivit căreia Când în compunerea completului de judecată intră şi asistenţi judiciari (...), preşedintele îl va putea desemna pe unul dintre aceştia să redacteze hotărârea.

Apreciază Înalta Curte că judecarea cauzei de către un complet nespecializat în litigii de muncă şi asigurări sociale, fără includerea asistenţilor - judiciari, ar încălca o normă de procedură din care ar rezulta o vătămare adusă părţii şi care nu ar putea fi înlăturată decât prin casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Recursul în interesul legii nr. 17/2018 a statuat că "Normele care reglementează competenţa materială procesuală (specializată) sunt în mod evident de ordine publică întrucât ocrotesc un interes public - buna administrare a actului de justiţie, prin specializarea judecătorilor, necesară în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor.

Specializarea instanţelor/secţiilor şi judecătorilor nu este o chestiune de ordine privată, ci una ce ţine de organizarea şi administrarea justiţiei. Nu poate fi primită interpretarea potrivit căreia competenţa specializată este reglementată de norme de ordine privată, întrucât acestea din urmă ocrotesc intereselor părţilor. Or nu poate fi lăsat la latitudinea părţilor ca, spre exemplu, o instanţă civilă să soluţioneze un litigiu în materie penală sau să anuleze un act administrativ.

În plus, a permite convenţia părţilor asupra jurisdicţiei competente sub aspectul specializării ar însemna ca, indirect, să fie afectat principiul legalităţii căilor de atac şi să fie încălcate normele imperative de procedură specifice materiei respective, ştiut fiind că, în funcţie de jurisdicţia specializată, există diferenţe importante în ceea ce priveşte căile de atac, termenele în care pot fi formulate, procedura de judecată, taxele judiciare de timbru datorate etc."

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că sentinţa recurată este nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 pct. 1 din C. proc. civ. care atrage casarea, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului formulată de intimatul reclamant A..

Admite recursul declarat de recurent-pârât Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat împotriva Sentinţei civile nr. 4197 din 22 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2019.

GGC - LM