Antitrust fine reduction forfeited by annulment challenge to admitted facts; full RON 37,119 fine restored.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24 mai 2016, sub numărul de mai sus, societatea reclamantă SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENŢEI ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

- anularea Ordinului Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 715 din 22 decembrie 2010, cu consecinţa anulării Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 71 din 17 decembrie 2015;

- anularea deciziei Consiliului Concurenţei nr. 71 din 17 decembrie 2015 ("Decizia") cu consecinţa exonerării subscrisei de la plata amenzii aplicată de Pârât prin Decizie în cuantum de 18.469 RON;

- în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că nu se impune exonerarea subscrisei de la plata integrală a amenzii stabilită prin decizie în cuantum de 23.612 RON, s-a solicitat reducerea amenzii sub nivelul aplicat de Consiliul Concurenţei prin Decizie, acesta din urma procedând la o greşită individualizare a amenzii aplicate A.;

Prin Sentinţa civilă nr. 4055 din data de 14 decembrie 2016 instanţa de fond - Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENŢEI, ca neîntemeiată, precum şi cererea formulată de Consiliul Concurenţei, în temeiul art. 57 alin. (5) din Legea nr. 21/1996, ca nefondată.

Împotriva sentinţei nr. 4055 din data de 14 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs recurentul-pârât CONSILIUL CONCURENŢEI, încadrând criticile sale în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva recursului intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii soluţiei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Împotriva întâmpinării recurentul-pârât a formulat Răspuns la aceasta, în cadrul căruia a combătut susţinerile societăţii intimate.

Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă la data de 22 octombrie 2019.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Aspectele de nelegalitate invocate de recurentul-pârât Consiliul Concurenţei privesc soluţia de respingere a cererii formulate de autoritatea pârâtă în baza art. 57 alin. (5) din Legea concurenţei în sensul obligării reclamantei la plata amenzii prevăzute de art. 29 teza I din decizia atacată, în cuantum de 37.119 RON, ca urmare a pierderii de către reclamantă a beneficiului recunoaşterii odată cu exercitarea acţiunii în anulare împotriva Deciziei nr. 71 din 17 decembrie 2015.

Greşita interpretare a dispoziţiilor art. 57 alin. 5 din Legea nr. 21/1996 vizează nelegala modificare a normei speciale faţă de situaţia de fapt în condiţiile în care reclamanta SC A. SRL care beneficiase de efectele recunoaşterii faptei anticoncurenţiale prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea concurenţei nr. 21/1996, a pierdut acest beneficiu al recunoaşterii odată cu exercitarea acţiunii în anulare împotriva Deciziei nr. 71 din 17 decembrie 2015.

La data de 8 decembrie 2015, prin declaraţia de recunoaştere înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. x, A., prin reprezentant legal, a recunoscut în mod expres şi neechivoc faptele prezentate în raportul privind investigaţia declanşată prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 715 din 22 decembrie 2010.

Ulterior, A. a formulat acţiune împotriva Deciziei nr. 71/2015 solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Deciziei, cu consecinţa exonerării de la plata amenzii şi obligarea subscrisei la plata cheltuielilor de judecată. în subsidiar, reclamanta a solicitat reducerea amenzii aplicate sub nivelul stabilit de autoritatea de concurenţă.

Recurenta-pârâtă critică ca nelegală soluţia de respingere a cererii privind aplicarea dispoziţiilor art. 57 alin. (5) din Legea concurentei apreciind că argumentele instanţei de fond sunt nelegale.

Primul vizează aprecierea greşită a instanţei de fond privind limitele contestării în sensul că reclamanta nu ar fi contestat fapte recunoscute la data de 8 decembrie 2015 ci aspecte ce nu vizează recunoaşterea şi care privesc individualizarea amenzii aplicate, reduse ca efect al recunoaşterii.

Legat de acest aspect se arată că prima instanţă a interpretat greşit instituţia recunoaşterii reglementată de dispoziţiile art. 57 alin. (2), (3) şi (4) din Legea concurenţei şi a efectelor formulării acţiunii în justiţie de către reclamantă în privinţa aspectelor care fac obiectul recunoaşterii.

În baza art. 57 alin. (5) din Legea concurenţei

(5)Exercitarea de către întreprindere a acţiunii în anulare a deciziei Consiliului Concurenţei, în privinţa aspectelor care fac obiectul recunoaşterii, atrage pierderea beneficiului prevăzut la alin. (2), referitor la reducerea cuantumului amenzii. La solicitarea Consiliului Concurentei, instanţa va soluţiona acţiunea în anulare înlăturând beneficiul reducerii acordat pentru recunoaştere şi va stabili amenda în consecinţă.

Al doilea aspect vizează încălcarea de către prima instanţă prin respingerea cererii formulate în baza art. 67 alin. (5) din Legea concurenţei, a unor principii generale din domeniul concurenţei respectiv încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, încurajarea abuzului de drept, încălcarea principiului efectului util, încălcarea principiului protecţiei încrederii legitime.

În cadrul recursului se critică aprecierea instanţei de fond în sensul că impunerea condiţiei prevăzute de art. 67 alin. 5 din Legea concurenţei reprezintă o încălcare a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în sensul obstrucţionării accesului la justiţie.

Se arată că pierderea beneficiului recunoaşterii ca urmare a introducerii unei acţiuni în justiţie este justificată de un scop legitim care ţine de însăşi reţinerea existenţei instituţiei recunoaşterii. Iar scopul legitim urmărit prin pierderea beneficiului nu ar putea fi realizat în absenţa condiţionării care este proporţională şi nu poate fi calificată ca o limitare a accesului la instanţă.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi rejudecând admiterea cererii formulate de Consiliul Concurenţei şi aplicarea dispoziţiilor art. 57 alin. (5) din Legea nr. 21/1996 în sensul obligării reclamantei la plata amenzii în cuantum de 37.119 RON prevăzut la art. 29 teza I din Decizia nr. 71 din 17 decembrie 2015.

La dosar intimata-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că prima instanţă a interpretat corect dispoziţiile art. 57 alin. (5) din Legea nr. 21/1996 şi a respins cererea Consiliului Concurenţei de aplicare a dispoziţiilor art. 57 alin. (5) din Legea concurenţei nefiind îndeplinite condiţiile pierderii beneficiului recunoaşterii.

Recurentul-pârât Conciliul Concurenţei a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Concurenţei în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat în cauză în parte sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 57 din Legea concurenţei.

Curtea apreciază că în mod nelegal prima instanţă a respins cererea autorităţii pârâte de a se face aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 57 alin. (5) din Legea concurenţei în sensul obligării reclamantei la plata amenzii prevăzute la art. 29 teza I din Decizia nr. 71 din 17 decembrie 2015 în cuantum de 37.119 RON, ca urmare a pierderii beneficiului recunoaşterii odată cu exercitarea acţiunii în anulare împotriva Deciziei nr. 71 din 17 decembrie 2015 a Consiliului Concurenţei.

Fapt de necontestat prin Decizia nr. 71 din 17 decembrie 2015 s-a dispus sancţionarea mai multor asociaţi printre care şi SC A. SRL pentru încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 21/1996.

La data de 8 decembrie 2015 prin declaraţia de recunoaştere a înregistrat la Consiliul Concurenţei sub nr. x reclamanta a recunoscut în mod expres şi neechivoc faptele prezentate în raportul de investigaţie şi a beneficiat de efectele recunoaşterii reglementate de dispoziţiile art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 21/1996 fiindu-i redusă amenda aplicată de 27.119 RON.

Ulterior a formulat acţiune în justiţie solicitând anularea Deciziei nr. 71/2015 cu consecinţa examinării de la plata amenzii reduse.

Art. 57 din Legea concurenţei4 prevede următoarele:

"(...)

(2) în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 55 alin. (1), dacă întreprinderea recunoaşte, în mod expres, înainte de audieri, săvârşirea faptei anticoncurenţiale şi, acolo unde este cazul, propune remedii care duc la înlăturarea cauzelor încălcării, Consiliul Concurenţei poate aplica o reducere a amenzii cu un procent cuprins între 10% şi 30% din nivelul de bază determinat conform instrucţiunilor adoptate potrivit prevederilor alin. (1). în cazul acordării reducerii pentru recunoaşterea faptei, nivelul amenzii va fi diminuat inclusiv când acesta este stabilit la minimul prevăzut de lege, fără ca amenda aplicată să fie mai mică de 0,2% din cifra de afaceri realizată în anul financiar anterior sancţionării.

(3)Reducerea cuantumului amenzii în baza alin. (2) este posibilă doar pe baza unei solicitări exprese formulate de întreprinderea interesată. Solicitarea va conţine recunoaşterea clară şi neechivocă a răspunderii pentru încălcare, precum şi o declaraţie privind cuantumul maxim al amenzii pe care întreprinderea este dispusă să o plătească. În decizia Consiliului Concurenţei se vor menţiona cuantumul amenzii determinat anterior aplicării dispoziţiilor alin. (2), precum şi cuantumul amenzii rezultat în urma reducerii acordate pentru recunoaştere, în situaţia în care Consiliul Concurenţei nu acceptă termenii solicitării adresate de întreprindere, nu se va acorda o reducere a amenzii şi recunoaşterea formulată nu va fi utilizată ca element probatoriu.

(4)în situaţia în care, înainte de comunicarea raportului de investigaţie, întreprinderea transmite o propunere privind formularea unei recunoaşteri în condiţiile alin. (3), Consiliul Concurenţei va putea aplica o procedură simplificată, conform instrucţiunilor adoptate de autoritate.

(5)Exercitarea de către întreprindere a acţiunii în anulare a deciziei Consiliului Concurenţei, în privinţa aspectelor care fac obiectul recunoaşterii, atrage pierderea beneficiului prevăzut la alin. (2), referitor la reducerea cuantumului amenzii. La solicitarea Consiliului Concurentei, instanţa va soluţiona acţiunea în anulare înlăturând beneficiul reducerii acordat pentru recunoaştere şi va stabili amenda în consecinţă

Ca urmare a promovării acţiunii în justiţie recurentul-pârât Consiliul Concurenţei a formulat cerere de aplicare a dispoziţiilor art. 57 alin. (5) din Legea concurenţei apreciind că reclamanta a pierdut beneficiul recunoaşterii.

Curtea apreciază că în mod nelegal prima instanţă a respins cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 57 alin. 5 din Legea concurenţei deoarece reclamanta a contestat prin acţiune aspecte care fac obiectul recunoaşterii din 8 decembrie 2015, respectiv aspecte care privesc fapta anticoncurenţială şi recunoaşterea implicării reclamantei care a acceptat să fie sancţionată pentru săvârşire faptei şi care are ca efect al recunoaşterii a beneficiat de reducerea cuantumului amenzii acordate prin aplicarea art. 55 alin. (2) şi (3) din lege, cuantumul amenzii fiind redus la 23.621 RON, reprezentând 0,329% din cifra de afaceri realizată în 2014.

Curtea va aprecia ca nelegală susţinerea instanţei de fond în sensul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 57 alin. 5 din lege pe motiv că reclamanta prin acţiune a contestat fapte extrinseci recunoaşterii şi care au legătură numai cu modul de aplicare şi individualizare a amenzii care a fost reduse ca urmare a recunoaşterii, solicitând exonerarea sa în tot de obligaţia de plată reduse în urma aplicării beneficiului recunoaşterii şi în subsidiar reducerea amenzii de 23.621 RON.

Contrar primei instanţe, Curtea verificând obiectul cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă şi înregistrată la 8 iunie 2016 sub nr. x/2016 Curtea constată că obiectul acţiunii în anulare este următorul

- anularea Ordinului nr. 715 din 22 decembrie 2010 cu consecinţa anulării Deciziei nr. 71 din 17 decembrie 2015.

- anularea Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 71 din 17 decembrie 2015 cu consecinţa examinării reclamantei de la plata amenzii aplicate în cuantum de 23.621 RON ca reduse ca efect al recunoaşterii în baza art. 57 alin. (2) şi art. 83 din Legea concurenţei.

- în subsidiar se solicită reducerea şi a acestui cuantum de 23.621 RON apreciindu-se greşita individualizare a amenzii aplicate faţă de reclamantă.

În raport de obiect şi de motivele expuse în acţiune, Curtea constată că prin acţiune reclamanta contestă pe cererile principale însăşi existenţa înţelegerii anticoncurenţiale prin obiect la care a fost parte şi care a făcut obiectul recunoaşterii exprese din 8 decembrie 2015 şi în raport de care reclamanta a beneficiat de reducerea amenzii. În consecinţă, reclamanta a pierdut beneficiul recunoaşterii devenind incidente dispoziţiile art. 57 alin. (5) din Legea concurenţei.

Prin intermediul dispoziţiilor art. 57 alin. (5) din Legea concurenţei legiuitorul a reglementat o modalitate prin care scopul urmărit să poată fi atins. în concluzie, prin atacarea Deciziei 71/2015, în forma adresată de A. Curţii de Apel Bucureşti la data de 13 mai 2016, reclamanta a înţeles să renunţe la beneficiul obţinut ca urmare a recunoaşterii faptei anticoncurenţiale.

În susţinerea acestui argument vine chiar textul din dispozitivul Deciziei contestate, şi anume teza II de la art. 29 potrivit căruia "(...) în cazul în care întreprinderea nu atacă în contencios administrativ decizia adoptată de Consiliul Concurenţei, aceasta va beneficia de reducerea amenzii acordată prin aplicarea prevederilor art. 55 alin. (2) şi (3) din lege ca urmare a recunoaşterii încălcării, cuantumul amenzii fiind de 23.621 RON, reprezentând 0,329% din cifra de afaceri realizată în anul 2014."

Curtea apreciază ca netemeinice şi nelegale sancţiunile primei instanţe în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 57 alin. (5) din Legea concurenţei pe motiv că reclamanta a contestat numai individualizarea sancţiunii reduse ca urmare a recunoaşterii, iar limitarea acestei contestări, prin cererea formulată de autoritatea pârâtă de aplicare a dispoziţiilor art. 57 alin. (5) din Legea concurenţei ar reprezenta o încălcare a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv o formă de obstrucţionare a liberului acces la justiţie.

Curtea apreciază că în cauză erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 57 alin. (5) din Legea concurenţei în sensul pierderii beneficiului recunoaşterii de către reclamantă, recunoaştere care a privit constatarea faptei anticoncurenţiale şi recunoaşterea implicării societăţii reclamante şi care a determinat acordarea beneficiului prevăzut de art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea concurenţei constând în reducerea cuantumului amenzii.

Prin acţiunea în justiţie formulată reclamanta nu a criticat numai stabilirea amenzii deja reduse ca efect al recunoaşterii ci a contestat aspecte care au făcut obiectul recunoaşterii respectiv existenţa faptei anticoncurenţiale prin obiect şi implicarea societăţii reclamante, solicitând în principal anularea amenzii reduse ca obiect al recunoaşterii din 8 decembrie 2015 şi în subsidiar reducerea acestuia prin invocarea circumstanţei atenuante invocate în cererea de chemare în judecată. În consecinţă prin acţiunea formulată reclamanta a pierdut beneficiul recunoaşterii şi devin incidente dispoziţiile art. 57 alin. (5) din Legea concurenţei în sensul că reclamanta urmează să fie obligată la plata amenzii prevăzute la art. 29 teza I din decizia atacată în cuantum de 37.119 RON.

Curtea nu va reţine încălcarea principiilor generale în materia concurenţei invocate de recurentul-pârât în cererea de recurs respectiv principiul egalităţii în faţa legii, abuzul de putere, principiul efectivităţii şi principiul efectului util şi principiul încrederii legitime.

Aceste principii au caracter general şi în concret nu se poate reţine nelegalitatea sentinţei de fond în raport de acestea.

Curtea va înlătura motivat argumentele primei instanţe în sensul că aplicarea art. 57 alin. (5) din Legea concurenţei ar reprezenta o obstrucţionare a liberului acces la justiţie în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea apreciază că incidenţa dispoziţiilor art. 57 alin. (5) din Legea concurenţei nu reprezintă o îngrădire a accesului la justiţie prevăzut şi ocrotit de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pierderea beneficiului recunoaşterii ca urmare a contestări ulterioare a aspectelor care au format obiectul recunoaşterii şi care au determinat diminuarea administrativă a sancţiunii aplicate ca urmare a recunoaşterii este o instituţie strâns legată de recunoaştere şi de este justificată de un scop legitim care ţine de însăşi reţinerea existenţei de drept.

Scopul legitim urmărit prin pierderea beneficiului nu ar putea fi realizată în absenţa unei condiţionări. Absenţa unei măsuri de constrângere ar afecta eficienţa normei de drept în cauză şi ar permite întreprinderile să nu îşi asume obligaţii în temeiul bunei credinţe.

În cauză nu se poate reţine că aplicarea art. 57 alin. (5) din Legea concurenţei ar reprezenta o limitare a accesului la justiţie în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Concurenţei şi va casa în parte sentinţa atacată şi rejudecând va admite cererea formulată de Consiliul Concurenţei şi va face aplicarea art. 57 alin. (5) din Legea nr. 21/1996 în sensul că va obliga reclamanta SC A. SRL la plata amenzii în cuantum de 37.119 RON prevăzută la art. 29 teza I din Decizia nr. 71 din 17 decembrie 2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Concurenţei împotriva Sentinţei civile nr. 4055 din 14 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa civilă recurată şi rejudecând

Admite cererea formulată de Consiliul Concurenţei.

În aplicarea dispoziţiilor art. 57 alin. (5) din Legea nr. 21/1996 obligă reclamanta la plata amenzii în cuantum de 37.119 RON, prevăzută la art. 29 teza I din Decizia nr. 71 din 17 decembrie 2015.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2019.

GGC - LM